Appeal annulled for lack of judicial tax in challenge to suspension of fiscal ordinance on energy operator registration.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal as unlicensed, leaving in force the lower court’s order suspending the execution of the challenged administrative ordinance, thereby resulting in a procedural victory for the private company appellant. The dispute concerned a request to suspend the execution of a national tax authority ordinance that modified the registration procedure for bulk energy product operators, specifically those provisions requiring the possession of storage spaces, which the company sought to challenge as unlawful. The appellate court originally granted the suspension, but the tax authority appealed on grounds of illegality and lack of merit, arguing the case was moot due to subsequent regulatory amendments. The decisive legal basis for the final ruling was Article 486(2) and (3) of the Civil Procedure Code, in conjunction with Article 24 of Emergency Governmental Ordinance No. 80/2013, which mandates that appeals must be licensed with a 100 RON judicial tax when invoking procedural defects or other specific grounds under Article 488(1) of the Code; the court found the appeal null and void because the appellant failed to pay this mandatory fee despite being notified of the obligation.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 486 alin. (2) C. proc. civ, art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013; Appeal annulled for lack of judicial tax in challenge to suspension of fiscal ordinance on energy operator registration: The dispute concerned a request to suspend the execution of a national tax authority ordinance that modified the registration procedure for bulk energy product operators, specifically those provisions requiring the possession of storage spaces, which the company sought to challenge as unlawful. The appellate court originally granted the suspension, but the tax authority appealed on grounds of illegality and lack of merit, arguing the case was moot due to subsequent regulatory amendments. The decisive legal basis for the final ruling was Article 486(2) and (3) of the Civil Procedure Code, in conjunction with Article 24 of Emergency Governmental Ordinance No. 80/2013, which mandates that appeals must be licensed with a 100 RON judicial tax when invoking procedural defects or other specific grounds under Article 488(1) of the Code; the court found the appeal null and void because the appellant failed to pay this mandatory fee despite being notified of the obligation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for annulling the appeal as unlicensed due to the non-compliance with the form conditions required for the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 16 ianuarie 2019 sub nr. x/2019, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală, suspendarea executării Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 privind modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1849/2016, respectiv partea din Ordin care priveşte Procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat si biocombustibili, până la soluţionarea definitiva a acţiunii privind anularea acestuia ce este înregistrată pe rolul Curţii de apel Timişoara.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 53 pronunţată în data de 12 februarie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată, a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală şi a suspendat executarea Ordinului nr. 3236/2018.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 53 din 12 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea în totalitate a cererii de suspendare ca lipsită de interes, invocându-se modificarea OPANAF nr. 3236/2018 prin OPANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispoziţiilor care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept care privesc îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4. Procedura de soluţionare a recursurilor.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 30 mai 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 26 noiembrie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii dispusă la alin. (3) al aceluiaşi articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.
Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:
"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.
(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât acestea se aplică doar instituţiilor expres nominalizate, între care nu se regăseşte şi recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, iar obiectul cererii deduse judecăţii nu priveşte venituri publice de natura celor enumerate de art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Totodată, recurenta-pârâtă nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum permit dispoziţiile art. 39 din acelaşi act normativ.
Dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligaţia de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deşi i-a fost adusă la cunoştinţă la data de 19 noiembrie 2019, conform dovezii de înmânare a citaţiei către funcţionarul din cadrul instituţiei însărcinat cu primirea corespondenţei, aflată la dosar.
Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) care dispun că menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 53 din 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.