Suspendation of ANAF order on fuel operator registration; appeal annulled for unpaid judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 13 decembrie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat suspendarea executării Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018 publicat în Monitorul Oficial nr. 700/10. VIII.2018 privind modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1849/2016, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 7 şi III din Ordin (denumit în continuare "Ordinul") până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a actului.

La data de 07.01.2019, reclamanta a formulat cerere modificatoare, prin care a solicitat următoarele:

În principal, suspendarea executării Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 3236/27.12.2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare (în continuare "Ordinul 3236/2018") emis în data de 27 decembrie 2018 şi publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1115 din 28 decembrie 2018, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a actului.

În subsidiar, în măsura în care se va admite capătul principal de cerere, suspendarea executării Ordinului Preşedintelui ANAF nr 1960/06.08.2018 publicat în Monitorul Oficial nr. 700/10. VIII.2018 privind modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1849/2016, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 7 şi III din Ordin, pana la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a actului.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 254 din 23 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, astfel cum a fost modificată, a dispus suspendarea executării Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 3236 din 27.12.2018, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, până la pronunţarea instanţei de fond şi a respins ca lipsită de obiect cererea de suspendare a executării Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960 din 06.08.2018, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 7 şi art. III.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 254 din 23 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea în totalitate a cererii de suspendare ca lipsită de interes, invocându-se modificarea OPANAF nr. 3236/2018 prin OPANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispoziţiilor care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept care privesc îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat în principal excepţia inadmisibilităţii, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 16 mai 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 26 noiembrie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii dispusă la alin. (3) al aceluiaşi articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.

Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât acestea se aplică doar instituţiilor expres nominalizate, între care nu se regăseşte şi recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, iar obiectul cererii deduse judecăţii nu priveşte venituri publice de natura celor enumerate de art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Totodată, recurenta-pârâtă nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum permit dispoziţiile art. 39 din acelaşi act normativ.

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligaţia de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deşi i-a fost adusă la cunoştinţă la data de 19 noiembrie 2019, conform dovezii de înmânare a citaţiei către funcţionarul din cadrul instituţiei însărcinat cu primirea corespondenţei, aflată la dosar.

Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) care dispun că menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 254 din 23 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.