Appeal dismissed; pension claimant born during parental refugee period entitled to reparations under Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pensions House, thereby upholding the lower court's judgment that granted the claimant's entitlement to compensation under Law No. 189/2000. The dispute concerned whether an individual born in July 1942 during her parents' forced displacement from their domicile due to ethnic persecution (specifically following the Vienna Award) qualified as a victim eligible for reparations, with the appellant arguing the law only covered those displaced at the time of the event and not children conceived or born during the period. The Supreme Court held that the legislative intent of Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) and subsequent normative acts extended protection to all Romanian citizens who suffered material and moral harm from ethnic persecution, including children born during the refugee period, rejecting the appellant's argument regarding legal capacity by citing Decree No. 31/1954, which recognizes legal capacity from conception for rights purposes provided the child is born alive.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ; Appeal dismissed; pension claimant born during parental refugee period entitled to reparations under Law 189/2000: Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 18 august 2003, reclamanta S.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 5479/2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000, fiind persoană care s-a născut în timpul refugiului părinților săi, la data de 17 iulie 1942, în comuna Nădlag, județul Arad.
Prin sentința civilă nr. 396/2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta, susținând că nu sunt întrunite cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece reclamanta nu era născută la data refugiului părinților. S-a mai arătat că legea română nu recunoaște capacitatea de folosință, în favoarea fătului conceput, decât în situația recunoașterii dreptului de moștenire.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamanta s-a născut la data de 17 iulie 1942, în comuna Nădlag, județul Arad, unde s-au refugiat părinții săi, în urma Dictatului de la Viena, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Susținerea recurentei, în sensul că legea română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului conceput, nu poate fi primită.
În principiu, capacitatea de folosință a persoanei fizice începe la data nașterii. Art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, prevede o excepție, în sensul că este recunoscută capacitatea de folosință de la concepție, în situația în care este vorba despre drepturi și copilul se naște viu. Textul nu are o referire expresă la dreptul la moștenire, astfel cum în mod eronat a susținut recurenta.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs de ordine publică, ce pot fi analizate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 396/CA/2003 - P din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2004.