Suspension of fiscal enforcement: cumulation of "well-justified case" and "imminent harm" under Law No. 554/2004 without merits analysis

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea formulată la data de 28 martie 2016 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C A. Piatra Mare S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba suspendarea executării silite a Deciziei de impunere nr. x/17.12.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală x/17.12.2015 emise de pârâtă, până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a acestor acte.

Prin sentinţa nr. 76/2016 din 19 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. Piatra Mare S.A. în contradictoriu cu aceste pârâte.

A fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. A. Piatra Mare S.A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi, în consecinţă, a fost dispusă suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/17.12.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală x/17.12.2015 emise de pârâtă, până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a acestor acte.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba Iulia, fiind invocate în susţinerea cererii de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 34 pronunţată în data de 10 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba împotriva sentinţei civile nr. 76/19.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare.

În rejudecare a fost administrată proba cu înscrisuri.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 72/2019 pronunţată în data de 13 iunie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. Piatra Mare S.A. în contradictoriu cu aceste pârâte, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. Piatra Mare S.A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi în consecinţă, a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/17.12.2015 şi a raportului de inspecţie fiscală x/17.12.2015, emise de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba-Iulia, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

Susţine că motivarea unei hotărâri judecătoreşti presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, precum şi raţionamentul logico-juridic care a stat la baza soluţiei adoptate.

Recurenta arătat că, în mod eronat, instanţa de fond a hotărât suspendarea executării actelor administrativ-fiscale, făcând o apreciere şi interpretare greşită în ceea ce priveşte existenţa cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

S-a precizat că nu poate fi argumentat cazul bine justificat prin invocarea unor aspecte care ţin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acţiuni în anulare.

Arată instituţia pârâtă că argumentele contestatoarei cu privire la efectul împlinirii termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale nu poate justifica o suspendare a actului administrativ.

Totodată menţionează că executarea unui act administrativ nu poate fi considerat, prin ea însăşi, ca producătoare a unei pagube iminente, întrucât nu rezultă din probele administrate că această vătămare este ireparabilă pentru reclamantă.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatele-pârâte Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov au depus întâmpinări şi, fără a invoca excepţii, au solicitat admiterea recursului promovat.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 august 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 26 noiembrie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Intimata-reclamantă S.C. A. Piatra Mare S.A. a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/17.12.2015 şi a raportului de inspecţie fiscală x/17.12.2015 până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a acestor acte.

Prin decizia nr. 391/19.07.2016, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de reclamantă, împotriva deciziei de impunere nr. x/17.12.2015, emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x/17.12.2015, de către A.J.F.P. Alba - Activitatea de Inspecţie Fiscală, pentru suma totală de 1.778.042 RON, reprezentând impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice în suma de 1.047.419 RON, cu dobânzi aferente în suma de 573.176 RON şi penalităţi aferente în sumă de 157.447 RON, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la data la care contestatarul sau organul fiscal va sesiza organul de soluţionare competent că motivul care a determinat suspendarea a încetat cu caracter definitiv, în condiţiile legii.

Prima instanţă a admis cererea reclamantei, apreciind, în esenţă, că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.

Înalta Curte precizează că, nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile formulate de recurentă nu evidenţiază faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească va cuprinde:

"considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Motivarea este esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

În cauză, hotărârea pronunţată de instanţa de fond satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată.

Înalta Curte apreciază ca nu este incident nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Se reţine că, în cauză, cererea reclamantei este întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevede că, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizare, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau autorităţii ierarhice superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Codul de procedură fiscală impune, pe lângă respectarea celor două condiţii, depunerea unei cauţiuni, conform dispoziţiilor art. 278 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015, obligaţie pe care reclamanta a îndeplinit-o până la soluţionarea cererii.

Suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii.

Atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare din punct de vedere legal a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

În plus, instituţia juridică analizată trebuie să ofere cetăţeanului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului, ceea ce realizează şi Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Pe de altă parte, actul administrativ se bucură de prezumţie de legalitate, de autenticitate şi veridicitate, trăsături care constituie fundamentul caracterului executoriu, rezultând principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este însuşi titlu executoriu, suspendarea executării fiind condiţionată de existenţa unor cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unor pagube iminente.

În considerarea celor două principii incidente în materia actelor administrative al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

Pentru suspendarea executării unui act administrativ nu este suficient doar ca partea interesată să susţină că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, ci trebuie să prezinte indicii pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube, în raport cu natura şi amploarea măsurii dispuse prin actul contestat şi datele economice ale contribuabilului.

La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumentele juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actelor administrative aflate în litigiu.

Totodată, Înalta Curta reţine că în cadrul cererii de suspendare a executării nu se poate analiza pe fond raportul juridic dedus judecăţii.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În concret, conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite de fapt sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Înalta Curte constată că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat. Astfel se constată că în cauză s-a pronunţat sentinţa nr. 29/2017 a Curţii de Apel Braşov, prin care pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a fost obligată să soluţioneze contestaţia administrativ-jurisdicţional fiscală împotriva celor două acte care fac obiectul cererii de suspendare în speţă şi a anulat Decizia nr. 391/21.07.2016, prin care s-a suspendat soluţionarea contestaţiei şi a obligat instituţia să soluţioneze contestaţia.

Această soluţie întăreşte ideea existenţei unor indicii de nelegalitate a actelor a căror suspendare a executării se solicită. Deşi nu este definitivă, această sentinţă are putere de lucru judecat relativă şi constituie un argument în sensul existenţei cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Aparenţa de nelegalitate a unui act administrativ trebuie să rezulte din acele împrejurări de fapt sau de drept care se constituie în indicii de nelegalitate şi care rezultă dintr-o simplă analiză, fără a presupune dovedirea unor veritabile motive de nelegalitate.

Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, dispoziţiile legale incidente şi susţinerile părţilor, Înalta Curte apreciază că cerinţa existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în cauză, aparenţa de nelegalitate fiind susţinută cu prisosinţă în cauză, fiind confirmată susţinerea reclamantei referitoare la existenţa efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Referitor la condiţia pagubei iminente, în sensul art. 2 alin. (1), lit. ş) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că executarea creanţei în suma de 1.778.042 RON, (compusă din 1.047.419 RON impozit pe veniturile din dividende, 573.176 RON dobânzi/majorări de întârziere şi 157.447 RON penalităţi de întârziere), comunicate prin actele contestate, poate perturba activitatea societăţii reclamante şi este de natură a produce acesteia dificultăţi în desfăşurarea activităţii în domeniul hotelier.

În consecinţă, reţinându-se că motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. nu sunt incident, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba Iulia împotriva sentinţei nr. 72/2019 din 13 iunie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.