Inadmissibility of administrative act annulment for failure to join beneficiaries in proceedings

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 23.09.2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Academia de Studii Economice, anularea parţială a Ordinului de ministru nr. 4966/31.07.2008 cu privire la Anexa nr. 1, poziţia 1 de la pagina 1, ce priveşte pe B., şi poziţia 1 de la pagina 2, ce priveşte pe C.; anularea deciziilor de numire pe post, semnate de rectorul A.S.E., în executarea Anexei nr. 1 la ordin; anularea parţială, cu privire la cei doi beneficiari, a tuturor actelor administrative corespunzătoare concursului didactic organizat nelegal de A.S.E. în perioada semestrului 2 al anului universitar 2007/2008; obligarea pârâţilor la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 RON/an, începând cu data de 12.06.2008 până la data de 15.11.2012 având în vedere că cei doi pârâţi nu au respectat sentinţa irevocabilă 1882/2008 a Tribunalului Bucureşti care suspendase organizarea concursului pentru cele două posturi de prof. univ. matematică; cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1527 pronunţată în data de 28 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi Academia de Studii Economice, ca inadmisibilă.

Prin cererea formulată la data de 03.07.2018, reclamantul A. a solicitat completarea sentinţei civile nr. 1527/28.05.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014 şi a menţionat că, în cuprinsul cererii de recurs a inserat şi cererea de completare a respectivei sentinţe.

Prin sentinţa civilă nr. 4538 din 7 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de completare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi Academia de Studii Economice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţelor menţionate la pct. 2 a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul A., care a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

La data de 19 iulie 2015, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1527 pronunţată în data de 28 mai 2015, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei în conformitate cu legalitatea şi respectarea principiilor de drept.

Recurentul-reclamant dezvoltă următoarele critici subsumate motivelor de casare invocate:

- Sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.), şi anume încălcarea dreptului la apărare, la un proces echitabil, a principiului contradictorialităţii şi a principiului aflării adevărului. Susţine că au fost încălcate prevederile art. 78 (5) C. proc. civ., art. 5 (e) şi art. 104 (20) din ROIIJ. Totodată, menţionează că instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererilor de repunere pe rol însoţite de înscrisuri doveditoare, depuse după rămânerea în pronunţare, ceea ce conduce la concluzia că se află în situaţia minus petita.

- Sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei (art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ.), respectiv art. 36, art. 78 (5), art. 425 alin. (1) şi art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., Curtea de Apel omiţând a dezlega o pretenţie dedusă judecăţii;

- Sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legislaţiei Uniunii Europene, respectiv art. 6 (1) CEDO.

- Sentinţa trebuie completată, în sensul că cele două persoane B.. şi C.. nu au calitate procesuală pasivă, recurentul-reclamant neînţelegând să le atragă în cadrul procesual subiectiv şi cu obiectul restrâns al acţiunii sale, conform prevederilor art. 36 şi 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Prin motivele de recurs depuse la data de 10 decembrie 2018, recurentul A. a solicitat casarea sentinţei civile nr. 4538 din 7 noiembrie 2018 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de completare a sentinţei civile nr. 1527 pronunţată în data de 28 mai 2015.

Recurentul-reclamant dezvoltă următoarele critici subsumate motivelor de casare invocate:

- Sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.), şi anume încălcarea dreptului la apărare, la un proces echitabil, a principiului contradictorialităţii şi a principiului aflării adevărului. Susţine că judecătorul fondului în dorinţa de a soluţiona cererile sale nu a observat că cadrul procesual s-a schimbat şi nici nu a comunicat înscrisurile pârâţilor depuse în acest sens.

- Sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei (art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ.), respectiv C. proc. civ., Codul deontologic şi Regulamentul de Ordine interioară a instanţelor;

4. Apărări formulate în cauză

La data de 16 octombrie 2015, intimata-pârâtă Academia de Studii Econimice Bucureşti a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului promovat împotriva sentinţei civile nr. 1527 din 28 mai 2015 de Curtea de Apel Bucureşti şi menţinerea soluţiei ca fiind legală şi temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul - reclamant a solicitat a se înlătura excepţiile şi apărările de fond din cuprinsul întâmpinării.

La data de 22 mai 2018, recurentul-reclamant a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 53 din Constituţia României şi suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la pronunţarea hotărârii Curţii Constituţionale asupra excepţiei invocate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 5 octombrie 2018, intimata-pârâtă Academia de Studii Economice din Bucureşti a invocat excepţia inadmisibilităţii excepţiei neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. faţă de decizia nr. 633/27 octombrie 2016 a Curţii Constituţionale.

Prin notele scrise din data de 22 ianuarie 2019, 15 februarie 2019 şi 1 octombrie 2019 recurentul-reclamant a solicitat respectarea principiilor repartizării aleatorii, continuităţii completului de judecată, legalei constituiri a completului şi dreptului la un proces echitabil, asigurat de o instanţă imparţială, independentă potrivit Legii 304/2004, C. proc. civ., Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În motivarea acestor cereri recurentul-reclamant a susţinut că au avut loc numeroase schimbări ale membrilor completului de judecată fără a exista dovezi la dosar care să justifice existenţa unui motiv din cele prevăzute de lege pentru aceste schimbări.

Prin întâmpinarea depusă la data de 6 martie 2019, intimata-pârâtă Academia de Studii Economice Bucureşti a invocat în principal nulitatea recursului declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 4538 din 7 noiembrie 2018, pentru nemotivare şi în subsidiar respingerea căii de atac ca nefondată.

În data de 16 aprilie 2019, recurentul-reclamant A. a depus la dosar o cerere de sesitare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu o serie de întrebări preliminare.

Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 30 septembrie 2019, pârâta Academia de Studii Economice din Bucureşti a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Ulterior la data de 1 octombrie 2019, recurentul-reclamant A. depus o completare a cererii de întrebare preliminară adresată CJUE. 5

5. Alte aspecte procesuale

Prin încheierea pronunţată în data de 9 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 53 din Constituţia României, formulată de recurentul-reclamant A. şi a respins cererea de suspendare formulată de recurentul-reclamant A..

La data de 19 februarie 2019, Înalta Curte a comunicat apărătorului recurentului-reclamant Hotărârile aprobate de Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind compunerea completelor de judecată, respectiv Planificările şedinţelor de judecată, ca răspuns la solicitarea formulată de acesta în sensul de a i se comunica motivul fluctuaţiei membrilor completului de judecată nr. 5 învestit cu soluţionarea cauzei, aspecte consemnate în cuprinsul încheierii din aceeaşi dată. Totodată, au fost ataşate la dosar, Ordinea de zi soluţionată din 4 iunie 2019 şi 10 octombrie 2019 a Colegiului de Conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din care rezultă cu claritate aprobarea modificării compunerii completurilor de judecată, planificările de şedinţă şi planificarea de permanenţă conform notei SCAF nr. 257/SCAF/28.05.2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

a) Examinând cu prioritate cererile prealabile formulate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Instanţa de control judiciar constată că nu se impune repunerea cauzei pe rol urmând a se respinge această solicitare formulată de recurentul - reclamant A..

Se constată că dosarul nr. x/2014 se află la cel de-al 12-lea termen de judecată, pentru când părţile aveau termen în cunoştinţă, iar listele cu dosarele şi ordinea strigării lor au fost afişate pe portalul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu 48 de ore înainte de ziua şedinţei de judecată.

După strigarea cauzei, în ordinea de pe listă şi rămânerea în pronunţare (fiind prezent doar reprezentantul intimatei - pârâte Academia de Studii Economice), au fost depuse prin Registratura secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi din Bucureşti, Bdul. x, tronson 1, după ora 9:27 o serie de cereri din partea recurentului-reclamant A., respectiv Note de şedinţă, cerere de îndreptare/lămurire/completare a încheierii din 19 iunie 2010, cerere de repunere pe rol a cauzei şi cerere de recuzare a completului 5 - S.C.A.F.

În motivarea cererii de repunere pe rol a arătat faptul că apărătorul său nu se poate prezenta fiind internat la Spitalul Colţea cu o colică renală, aspect de care a aflat printr-un SMS în dimineaţa şedinţei de judecată şi motiv pentru care s-a grăbit să ajungă la proces.

În completarea cererii sale a precizat că în situaţia în care se va repune cauza pe rol, aşa cum ar impune logica, va renunţa la cererea de recuzare a completului 5 SCAF.

Potrivit art. 400 C. proc. civ. "Dacă, în timpul deliberării, instanţa găseşte că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor".

Înalta Curte verificând actele dosarului, constată că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 400 C. proc. civ., întrucât nu apreciază necesar a se administra probe noi sau lămuriri, părţile expunându-şi punctele de vedere şi depunând înscrisurile doveditoare în decursul a 3 ani, începând cu primul termen acordat în cauză la data de 16 mai 2017 când a fost admisă în principiu calea de atac şi în următoarele 11 termene de judecată acordare.

Faţă de cele menţionate anterior şi de conţinutul cererii de repunere pe rol, se reţine că recurentul-reclamant avea cunoştinţă de faptul că trebuia să se prezinte pentru judecarea cauzei în data de 26 noiembrie 2019 la ora 9, sens în care se va respinge cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul-reclamant A..

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, astfel cum a fost completată, formulată de recurentul-reclamant A.. Respinge, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În primul rând, Înalta Curte reţine că motivele recursurilor de faţă se referă la soluţia instanţei de fond cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamant, în raport cu care va analiza şi dacă cererea de sesizare a CJUE cu întrebări preliminare este sau nu necesară.

Potrivit prevederilor art. 267 TFUE:

"Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la:

a) interpretarea tratatelor;

b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune.(...)".

Din interpretarea dispoziţiilor alin. (1) al art. 267 TFUE rezultă că pot face obiectul trimiterii către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare numai acelea care vizează interpretarea tratatelor UE sau validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii, prevederea având un caracter limitativ

Deci, cu alte cuvinte, potrivit alin. (2) din art. 267 TFUE, instanţa dintr-un stat membru are libertatea deplină să aprecieze şi să constate dacă o decizie a CJUE îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre de soluţionare a cauzei cu care a fost învestită.

Or, în cauză, Înalta Curte este obligată să verifice, în primul rând, temeinicia/netemeinicia criticilor formulate prin cererea de recurs cu privire la admisibilitatea/inadmisibilitatea acţiunii cu judecarea căreia a fost învestită instanţa de fond.

Astfel, se constată că întrebările preliminarii pe care recurentul-reclamant doreşte să investească instanţa europeană vizează aspecte legate de dreptul naţional, procedura de judecată internă şi care ţin de speţa dedusă judecăţii şi nu probleme de interpretare, validitate sau aplicare a dreptului Uniunii Europene.

În speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 267 din Tratat, având în vedere temeiul juridic al cererii de chemare în judecată cât şi al prezentelor recursuri, soluţionarea cauzei impunând interpretarea şi aplicarea normelor de drept naţional.

Înalta Curte constată că pentru soluţionarea recursurilor/cauzei de faţă nu este necesară o decizie a CJUE care să fie dată în condiţiile art. 267 TFUE, urmând ca cererea de sesizare să fie respinsă ca inadmisibilă.

Faţă de excepţia încălcării principiului continuităţii completului de judecată Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul-reclamant A. a depus la dosar numeroase cereri prin care a susţinut că dosarul a fost soluţionat cu judecători diferiţi la fiecare termen de judecată, din momentul în care s-a înregistrat recursul şi până în prezent.

Consideră, faţă de această situaţie, că nu are acces la o judecată echitabilă, în condiţiile în care, pe parcursul termenelor de judecată, au fost invocate chestiuni prealabile, procese-verbale ale Înaltei Curţi şi chestiuni de drept care au fost soluţionate în contradictoriu de complete de judecată într-o altă componenţă.

Conform art. 214 C. proc. civ. "(1) Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiaşi în tot cursul judecăţii. (2) În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluţionarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condiţiile legii. (3) Dacă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părţilor, cauza se repune pe rol."

Potrivit art. 32 alin. (1) din Regulamentul din 21.09.2014 privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat cu modificările şi completările ulterioare, preşedinţii de secţii stabilesc judecătorii care compun completele de judecată şi programează şedinţele acestora.

Conform art. 19 lit. a)1 din acelaşi Regulament, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aprobă compunerea completelor din cadrul secţiilor.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că au fost respectate dispoziţiile privind compunerea completului de judecată, recursul fiind judecat în complet legal constituit prin aprobarea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la propunerea Preşedintelui secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Mai mult, din cuprinsul încheierii de şedinţă din 19 februarie 2019 rezultă că i-au fost înmânate recurentului-reclamant prin apărător înscrisurile privind compunerea completului de judecată şi, ulterior, au fost ataşate la dosarul cauzei, Ordinea de zi soluţionată din 4 iunie 2019 şi 10 octombrie 2019 a Colegiului de Conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din care rezultă cu claritate aprobarea modificării compunerii completurilor de judecată, planificările de şedinţă şi planificarea de permanenţă prin Hotărârile nr. 135/2019 şi nr. 209/2019.

În consecinţă, în temeiul art. 214 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 32 alin. (1) şi art. 19 lit. a)1 din Regulamentul din 21.09.2014 privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge excepţia încălcării principiului continuităţii completului de judecată, invocată de recurentul-reclamant A..

Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile 4539 din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pentru nemotivare, invocată pe cale de întâmpinare de intimata-pârâtă Academia de Studii Economice, întrucât recurentul - reclamant a formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 Cod procedură, nefiind incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

b) Înalta Curte consideră că nu există motive de reformare a sentinţelor, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., întrucât acestea au fost motivate corespunzător şi sunt expresia interpretării şi aplicării corecte a normelor naţionale şi europene incidente la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Reclamantul a supus controlului instanţei de contencios administrativ Ordinul de ministru nr. 4966/31.07.2008 cu privire la Anexa 1, poziţia 1 de la pagina 1, ce priveşte pe B., şi poziţia 1 de la pagina 2, ce priveşte pe C..

Ulterior, a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că nu a mai solicitat anularea deciziilor de numire pe post ale numiţilor B. şi C., motiv pentru care nici nu mai înţelege să îi cheme în judecată, în calitate de pârâţi.

Prin sentinţa recurată judecătorul fondului a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că se impunea discutarea legalităţii actelor administrative contestate cu citarea persoanelor beneficiare ale acestora, pentru respectarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Răspunzând punctual motivelor de recurs formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prin care s-a invocat nelegalitatea hotărârii pentru încălcarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, dat fiind faptul că nu a analizat întreg probatoriul administrat în cauză, este nefondat.

Se are în vedere în acest sens că motivul de recurs invocat vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. .(1) pct. 5 C. proc. civ. se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând cu nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii, etc.

Este nefondată susţinerea recurentului în sensul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererilor de repunere pe rol însoţite de înscrisuri doveditoare, depuse după rămânerea în pronunţare ceea ce ar conduce la concluzia că se află în situaţia minus petita, judecătorul fondului omiţând să se pronunţe asupra unei pretenţii deduse judecăţii, întrucât prin sentinţa civilă nr. 4538 din 7 noiembrie 2018 judecătorul fondului a răspuns asupra acestor chestiuni, reţinând că ambele cereri au fost transmise după pronunţarea asupra fondului cauzei, devenind incidente prevederile art. 429 C. proc. civ.

Răspunzând argumentelor aduse în recurs, din perspectiva criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv căruia îi sunt subsumate critici legate de interpretarea greşită a dispoziţiilor legale care reglementează cererile în anulare actelor administrativ fiscale, Înalta Curte reţine că, în mod corect, judecătorul fondului, în aprecierea caracterului inadmisibil al cererii de chemare în judecată a avut în vedere circumstanţele concrete ale cauzei.

Potrivit art. 16 1 din legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a altor persoane/a altor subiecte de drept.

În cauza de faţă, deşi Curtea de Apel Bucureşti a pus în discuţie necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, pe parcursul judecăţii, reclamantul a precizat la termenul de judecată din data de 28 mai 2015 că înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârâţi, doar Ministerul Educaţiei Naţionale şi Academia de Studii Economice, nu şi pe B. şi C., cu toate că, printr-o eventuală admitere a acţiunii, s-ar fi produs consecinţe juridice asupra acestora (aceştia fiind persoane vizate de Anexele la Ordinul nr. 4966/31.07.2008, de Anexa la Ordinul nr. 4694/2009, precum şi de concursul didactic din anul universitar 2007-2008).

Conform prevederilor legale incidente, în cazul în care o persoană se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim de către o autoritate publică, prin emiterea unui act administrativ, poate solicita anularea lui. Raportul de drept procesual nu se poate desfăşura însă în contradictoriu doar cu autoritatea emitentă a actului, fiind obligatorie chemarea în judecată, în calitate de pârât, şi a persoanei care este direct afectată prin anularea unui act administrativ respectiv.

Persoanei în cauză trebuie să i se asigure dreptul la apărare, prin aducerea la cunoştinţă despre derularea unei proceduri judiciare cu efect asupra actelor ce o privesc, iar soluţia pronunţată trebuie să îi fie opozabilă întrucât hotărârea judecătorească are efecte doar părţilor care au stat în judecată.

Instanţa de fond nu putea dispune citarea din oficiu în calitate de pârâţi a beneficiarilor Anexelor la Ordinul nr. 4966/31.07.2008, de Anexa la Ordinul nr. 4694/2009, precum şi de concursul didactic din anul universitar 2007-2008, pentru că principiul rolului activ nu poate încălca principiul disponibilităţii prevăzut de art. 9 C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului civil fiind stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Prin punerea în discuţie a inadmisibilităţii cererii pentru nechemarea în judecată a beneficiarilor actelor administrative a căror anulare se solicită, Curtea de Apel Bucureşti a respectat principiul contradictorialităţii şi al rolului activ, dându-i posibilitatea reclamantului să îşi exprime poziţia procesuală.

Menţiunea reprezentantului reclamantei că "În ceea ce priveşte inadmisibilitatea, invocă incidenţa în speţă a prevederilor art. 161 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora instanţa, dacă va considera necesară introducerea în cauză a anumitor persoane, are această posibilitate legală şi nicidecum respingerea ca inadmisibilă a acţiunii." nu are valoarea unei manifestări neechivoce de voinţă a părţii, în sensul lărgirii cadrului procesual la iniţiativa sa, ci al unei concesii constând în renunţarea la contestarea unei măsuri procesuale ce i-ar aparţine tot instanţei de judecată (din oficiu), subînţelegându-se, totuşi, că reprezentantul părţii o aprecia drept neprocedurală, după ce anterior a insistat că nu înţelege să aibă o iniţiativă procesuală în acest sens.

Conform art. 22 alin. (3) şi (6) C. proc. civ.:

"(3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea de a renunţa la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenţiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacţie. (...) (6) Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut. însă a depăşi limitele învestirii. în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel" .

Pe de altă parte, conform art. 78 alin. (2) C. proc. civ.:

"în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond".

În ceea ce priveşte completarea cererii conform înscrisurilor de la filele x, expediat de reclamant prin e-mail, după şedinţa de judecată şi ataşat la dosar, astfel cum a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti prin decizia nr. 4538/7.11.2018, Înalta Curte constată că nu putea fi de natură să schimbe aspectele puse în discuţie în şedinţa publică din data de 28 mai 2015. Potrivit dispoziţiilor art. 78 alin. (3) C. proc. civ. "introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe" . Or, cercetarea procesului s-a încheiat, potrivit art. 237 C. proc. civ., în momentul în care au început dezbaterile asupra excepţiei, acestea fiind închise fără a se formula o cerere de către reclamant, care după închiderea dezbaterilor a formulat o cerere de repunere pe rol, cu încălcarea regulii anterior citate.

Întrucât instanţa de fond nu putea introduce din oficiu în cauză persoanele fizice beneficiare a actelor administrative contestate, pârâta nu a înţeles să formuleze vreo cerere de chemare în judecată a altei persoane, iar reclamantul nu a dorit să îşi asume răspunderea pentru acţionarea în judecată a unei alte persoane, Înalta Curtea reţine că nu a fost încălcat principiul aflării adevărului, nici principiul contradictorialităţii, prin considerarea acţiunii ca inadmisibilă şi ulterior, respingerea cererii de completare, limitarea dreptului fiind justificată de respectarea dreptului la apărare al unei persoane care ar fi fost direct afectată de anularea unui act al cărei beneficiar este.

Reţinând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în mod judicios prima instanţă a respins iniţial acţiunea reclamantului considerând-o inadmisibilă şi ulterior, a respins cererea de completare a sentinţei.

În acord cu cele reţinute de judecătorul fondului, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursurile ca nefondate, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul-reclamant A..

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, astfel cum a fost completată, formulată de recurentul-reclamant A..

Respinge excepţia încălcării principiului continuităţii completului de judecată.

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat împotriva sentinţei civile 4539 din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinţelor civile nr. 1527 din 28 mai 2015 şi nr. 4538 din 7 noiembrie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.