Incompatibility of Vice-Mayor with School Board Membership and Non-Retroactivity of Integrity Sanctions

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/14.04.2016 întocmit de către pârâtă, solicitând admiterea contestaţiei şi, pe fond, anularea raportului, ca o consecinţă a constatării inexistenţei cazului de incompatibilitate a reclamantului în exercitarea funcţiei de membru al Consiliului de Administraţie al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului R.A., pe de o parte, iar, pe de altă parte, cea de membru al Consiliului de Administraţie al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Ilva Mică.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 299/2016 din 10 octombrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Integritate; a anulat raportul de evaluare nr. x/14.04.2016 întocmit de pârâtă în lucrarea nr. 17985/A/II/23.04.2013 şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.350,20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond, a declarat recurs, în termen, pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi, reţinând cauza spre rejudecare, respingerea contestaţiei formulate de reclamant, cu consecinţa menţinerii, ca temeinic şi legal, a Raportului de evaluare nr. x/14.04.2016, precum şi a diminuării cheltuielilor de judecată acordate de instanţa de fond.

În drept, recurenta- pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a dezvoltat critici ce se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esenţă, invocând următoarele:

Apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 11, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 şi art. 87 alin. (1) lit. d) din Lega nr. 161/2003.

În speţă, activitatea de evaluare s-a efectuat pe perioada exercitării funcţiei publice de viceprimar a intimatului şi anume pe perioada 19.06.2008-29.04.2014, cu respectarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 176/2010.

Intimatului îi sunt imputate două stări de incompatibilitate reglementate de Legea nr. 161/2003, act normativ în vigoare la data deţinerii funcţiei de viceprimar.

În cauză nu este vorba despre o aplicare retroactivă a legii, atât timp cât verificarea se raportează în interiorul perioadei prevăzute de art. 11 din Legea nr. 176/2010.

Legea nr. 161/2003 conţine norme de drept material, iar procedura de evaluare şi sancţionare a acestora este stabilită de Legea nr. 176/2010, care cuprind norme procedurale .

Din evaluarea datelor şi documentelor transmise, a rezultat că sunt aplicabile dispoziţiile legale prin care sunt reglementate incompatibilităţile specifice aleşilor locali, respectiv prevederile art. 87 alin. (1) lit. d)din Legea nr. 161/2003.

Intimatului îi sunt imputate două stări de incompatibilitate reglementate de Legea nr. 161/2003, în vigoare la data deţinerii calităţii sale astfel că, în mod corect, raportul de evaluare a avut în vedere perioada în care intimatul a avut funcţia de viceprimar.

În mod nelegal, în opinia recurentei, a reţinut instanţa de fond că, raportat la dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, constatarea incompatibilităţii este lipsită de finalitate practică, întrucât raportul de evaluare produce efecte juridice întrucât atrage şi decăderea din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul Legii nr. 176/2010, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului.

În ceea ce priveşte situaţia de incompatibilitate generată de deţinerea simultană, în perioada 18.03.2009-30.04.2009, atât a funcţiei de viceprimar al Comunei Ilva Mică, jud. Bistriţa-Năsăud, cât şi a funcţiei de administrator-membru al consiliului de administraţie al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului RA, în mod nelegal susţine recurenta că instanţa de fond a reţinut că intimatul nu s-a aflat în situaţia de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Susţine recurenta că intimatul-reclamant nu a efectuat demersurile necesare pentru a ieşi din starea de incompatibilitate, în termenul prevăzut de lege, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Recurenta nu este de acord cu motivarea instanţei de fond potrivit căreia "...fiind permisă menţinerea calităţii de consilier local rezultă că reclamantul poate avea în această calitate de consilier local orice funcţie pe care legea o recunoaşte consilierilor locali...".

În fapt, este vorba despre un mandat legal conferit reprezentanţilor Consiliului local prin art. 96 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1/2011 dar şi de un mandat convenţional al Consiliului Local către persoanele desemnate ca reprezentanţi în Consiliul de Administraţie al şcolii.

Prin urmare, starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 este generată prin simpla deţinere simultană a două funcţii/calităţi incompatibile potrivit legii, fără a fi nevoie de îndeplinirea altor condiţii.

Potrivit art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, viceprimarul îşi păstrează şi calitatea de consilier local, dar totodată aceste două calităţi sunt prevăzute şi stabilite în mod distinct de legislaţia în vigoare.

În concluzie, apreciază recurenta că soluţia instanţei de fond este nelegală.

De asemenea, critică şi soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, apreciind că onorariul de avocat este disproporţionat.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul- reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nelegal şi nefondat.

În opinia intimatului, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 trebuie interpretat în sensul că este aplicabil situaţiilor juridice născute sau apărute după intrarea în vigoare a legii, respectiv după 05.09.2010.

Pe fond, susţine că, la data de 30.04.2009 a solicitat demisia din funcţia de membru al consiliului de administraţie astfel că starea de incompatibilitate a încetat.

În ceea ce priveşte cazul de incompatibilitate legat de calitatea de membru al consiliului de administraţie al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Ilva Mică, apreciază că nu există, astfel cum corect a reţinut prima instanţă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este întemeiat şi urmează a-l admite, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

II.1. Prin raportul de evaluare nr. x/14.04.2016 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate s-a reţinut că intimatul-reclamant, în timp ce deţinea calitatea de viceprimar al comunei Ilva Mică, a deţinut simultan şi următoarele funcţii: în perioada 18.03.2009-30.04.2009 a deţinut şi funcţia de administrator-membru al consiliului de administraţie al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului S.A.; în perioada 15.09.2010-15.09.2014 a deţinut şi funcţia de membru al consiliului de administraţie al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Ilva Mică.

S-a reţinut că intimatul-reclamant a încălcat prevederile art. 87 alin. (10 lit. d) din Legea nr. 161/2003, situaţie ce atrage aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 176/2010.

II.2. Instanţa de control judiciar apreciază că motivul de recurs invocat cu privire la faptul că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut aplicarea retroactivă a legii, este întemeiat.

În acest sens, Înalta Curte constată că procedura de evaluare s-a derulat sub imperiul normelor procedurale reglementate de Legea 176/2010, însă din punctul de vedere al dreptului material, faptele au fost analizate şi încadrate juridic în prevederile Legii nr. 161/2003, în vigoare pe întreaga perioadă supusă evaluării.

Potrivit prevederilor art. 25 din Legea 176/2010:

"(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective. în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta si dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni. (2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. în cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate. (3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective. (4) Prin derogare de la dispoziţiile speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârşirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment."

Aceste dispoziţii legale au fost interpretate de Curtea Constituţională a României, prin decizia nr. 418/2014, prin care a statuat că "prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instituie sancţiunea decăderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din funcţie ca urmare a săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de lege sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate..."

În aceeaşi decizie, instanţa constituţională a menţionat că: "pentru a integra prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua în litera şi spiritul Legii nr. 176/2010, astfel încât acestea să corespundă voinţei reale avute de legiuitor la momentul adoptării lor, conţinutul acestora trebuie interpretat în sensul că odată constatată definitiv existenţa unei stări de incompatibilitate sau conflict de interese, persoana în sarcina căreia această stare a fost stabilită decade din dreptul de a mai ocupa orice altă funcţie eligibilă, prevăzută de art. 1 din lege, pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. Curtea menţionează că, în litera şi spiritul legii, poate subzista doar interpretarea potrivit căreia o persoană care a ocupat, spre exemplu, funcţia de consilier local sau judeţean şi cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau încălcarea regimului privind conflictul de interese nu mai poate ocupa, pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului, nicio altă funcţie eligibilă (spre exemplu, senator, deputat, primar, consilier local etc.)."

Ca atare, textul de lege în discuţie nu instituie norme de drept material în baza cărora să se definească starea de incompatibilitate sau conflictul de interese, ci stabileşte doar sancţiunea aplicabilă, odată constatată definitiv existenţa unei abateri de la regimul integrităţii.

Fiind o sancţiune administrativă, aceasta urmează regula în vigoare momentului aplicării ei, respectiv data rămânerii definitive a raportului de evaluare, aşa cum prevede legiuitorul chiar în cuprinsul normei criticate.

Această constatare nu se opune considerentelor Curţii Constituţionale din decizia 483/2013.

Astfel, s-a reţinut în acea decizie că nu se poate reţine încălcarea principiului neretroactivităţii legii, înscris la art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât acestea nu produc efecte pentru trecut, ci doar pentru viitor, urmând a-şi găsi aplicare de la data intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010.

Or, menţionarea în raportul de evaluare a prevederilor art. 25 din Legea 176/2010 nu poate conduce la anularea acestuia, de vreme ce sancţiunea urmează a fi aplicată doar la momentul rămânerii definitive a acestui raport, iar la acea dată este evident că norma în discuţie se afla în realitatea juridică, deci nu se pune problema aplicării retroactive a unui text de lege la situaţii ce nu erau născute la momentul intrării ei în vigoare.

Este evident că nu pot fi aplicate norme de drept material referitoare la existenţa stării de incompatibilitate sau conflict de interese la fapte săvârşite anterior intrării în vigoare a textelor de lege ce sancţionează astfel de abateri de integritate, întrucât partea nu este în măsură să-şi adapteze comportamentul la consecinţe juridice în vigoare.

Însă, Legea nr. 176/2010 reprezintă o reglementare de procedură, referitoare la competenţele A.N.I. şi procedura de evaluare a situaţiilor de incompatibilitate şi conflict de interese, iar prevederile art. 25 instituie reguli specifice referitoare la ocuparea funcţiilor eligibile. Astfel, interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă, însăşi Curtea Constituţională statuând că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii, asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale şi nu contravine normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Această interpretare este conformă celor statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002:

"o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare."

În aceste condiţii, nu poate fi validată concluzia instanţei de fond prin care s-a reţinut o aplicare retroactivă a legii.

II.3. În ceea ce priveşte deţinerea simultană, de către intimatul-reclamant, a funcţiei de viceprimar al comunei Ilva Mică şi a funcţiei de administrator-membru al consiliului de administraţie al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului S.A, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe prin care a s-a dispus anularea raportului de evaluare este corectă, fiind aplicate în mod just dispoziţiile legale incidente speţei.

Într-adevăr, intimatul-reclamant a fost numit în funcţia de administrator-membru în consiliul de administraţie al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului, la data de 18.03.2009 de către Adunarea Generală a B..

Din conţinutul Hotărârii emise la data de 18.03.2009, rezultă că numirea membrilor consiliului de administraţie a fost realizată în vederea înfiinţării Regiei Publice Locale "Ocolul Silvic Plaiurile Heniului", prin reorganizarea structurii silvice proprii "Ocolul Silvic Plaiurile Heniului".

La aceeaşi dată a fost emisă Hotărârea privind înfiinţarea R.A. "Ocolul Silvic Plaiurile Heniului", fiind întocmit şi actul constitutiv.

Situaţia de fapt reţinută de către prima instanţă este confirmată de înscrisurile depuse la dosarul de fond, respectiv de extrasul emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului coroborat cu încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului din care rezultă că, abia la data de 28.04.2009 a fost autorizată constituirea şi funcţionarea regiei autonome de interes public local Ocolul Silvic Plaiurile Heniului şi s-a atribuit codul unic de înregistrare.

În aceste condiţii, contrar susţinerilor recurentei, anterior datei de 28.04.2009, intimatul-reclamant nu a exercitat funcţia de administrator în cadrul regiei autonome, întrucât aceasta nu era încă în funcţiune şi nu îşi desfăşura activitatea.

Potrivit prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;".

În speţă, intimatul-reclamant a deţinut funcţia de administrator al regiei autonome, începând cu data constituirii şi funcţionări acesteia doar în perioada 28.04.2009-30.04.2009.

Dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 prevăd că "(3) Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în aceasta funcţie."

Intimatul-reclamant şi-a data demisia la data de 30.04.2009 din funcţia de administrator al regiei autonome, dată la care a şi fost înregistrată iar, în urma demisiei, s-a emis hotărârea din data de 08.05.2009 prin care s-a dispus revocarea sa din funcţie.

În consecinţă, se constată că intimatul a respectat prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, renunţând la funcţia care a atras starea de incompatibilitate în cursul termenului de 15 zile, însă calculat de la data de când funcţia de administrator putea produce efecte juridice, respectiv de la data înfiinţării regiei autonome (28.04.2009) şi nu de la data reţinută în raportul de evaluare, întrucât în perioada 18.03.2009-28.04.2009 regia autonomă nici nu exista, fiind în curs de înfiinţare, astfel că deţinerea, de către intimat, a funcţiei de administrator timp de două zile a fost pur formală, hotărârea de constituire nefiind publicată în monitorul Oficial al României, iar certificatul de înregistrare a fost eliberat abia la data de 15.05.2009, astfel cum rezultă din extrasul emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în concordanţă cu argumentele prezentate prin hotărârea recurată, reţine că intimatul nu s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în ceea ce priveşte deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar al comunei Ilva Mică şi a funcţiei de administrator-membru al consiliului de administraţie al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului S.A astfel că se impune anularea în parte a raportului de evaluare şi devine inutilă analizarea finalităţii practice a constatării stării de incompatibilitate.

II.4. Cu privire la perioada 15.09.2010-15.09.2014, când intimatul-reclamant a deţinut şi funcţia de membru al consiliului de administraţie al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Ilva Mică, instanţa de recurs apreciază că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă.

Potrivit prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;".

De asemenea, se reţin dispoziţiile art. 96 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, în forma în vigoare în perioada 10.09.2012-20.09.2013, potrivit cărora "(2) a) În unităţile de învăţământ de stat consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: ... a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru învăţământul preşcolar şi primar;

b) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 9 membri, dintre aceştia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanţi ai consiliului local şi 2 reprezentanţi ai părinţilor."

Din adresa nr. x/17.03.2015 emisă de Şcoala Gimnazială nr. 1 Ilva Mică rezultă că intimatul-reclamant a făcut parte din consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ în perioada 15.09.2010-15.09.2014.

Din textul art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 se trage concluzia că pot face parte din consiliul de administraţie al unei unităţi de învăţământ un reprezentant al primarului şi un reprezentant al consiliului local, şi nu viceprimarul sau consilierul local.

Faptul că intimatul-reclamat a făcut parte din consiliul de administraţie al şcolii, în calitate de reprezentant al Consiliului Local, îi atrage în continuare starea de incompatibilitate întrucât, având calitatea de viceprimar, dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 erau pe deplin aplicabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, "Pe durata exercitării mandatului, viceprimarul îşi păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizaţia aferentă acestui statut.", această dispoziţie interpretându-se în sensul că, în cazul în care încetează funcţia de viceprimar, acesta nu îşi pierde calitatea de consilier local şi în niciun caz, să fie ignorate dispoziţiile legale privind incompatibilităţile prevăzute în mod expres de Legea nr. 161/2003, în ceea ce priveşte funcţia publică de viceprimar.

Conform prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, " Prin aleşi locali, în sensul prezentei legi, se înţelege consilierii locali şi consilierii judeţeni, primarii, primarul general al municipiului Bucureşti, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene."

Chiar şi în situaţia în care intimatul-reclamant a făcut parte din consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în calitate de reprezentant al consiliului local, nu se pot înlătura de la aplicare prevederile lipsite de echivoc, cu caracter de normă specială, ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, care instituie starea de incompatibilitate a funcţiei de viceprimar în raport cu funcţia de membru al consiliului de administraţie în cadrul unei instituţii publice, astfel că nu se vor reţine ca întemeiate apărările formulate de intimatul-reclamant şi, implicit, nici argumentele avansate de prima instanţă prin considerentele hotărârii recurate.

Instanţa de recurs nu va aprecia ca fiind întemeiate nici susţinerile intimatului referitoare la interdicţia prevăzută de art. 15 alin. (1)6 şi art. 167 din Legea nr. 24/2000 întrucât instanţa de judecată are rolul de a aplica actele normative în vigoare, şi nu de la a le înlătura de la aplicare şi, de asemenea, atributul instanţei nu este de a emite critici asupra unui act normativ, fiind de competenţa Curţii Constituţionale în a verifica constituţionalitatea unei legi.

De altfel, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este constantă în a reţine starea de incompatibilitate în ipoteza deţinerii simultane a funcţiei de primar/viceprimar cu cea de membru în consiliul de administraţie al unei unităţi de învăţământ.

Faţă de aceste considerente, se impune a se menţine raportul de evaluare contestat, în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate reţinută de recurentă pentru perioada 15.09.2010-15.09.2014, când intimatul-reclamant a deţinut şi funcţia de membru al consiliului de administraţie al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Ilva Mică.

Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâtă, se va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, se va admite în parte contestaţia şi se va anula în parte raportul de evaluare nr. x/14.04.2016 în ceea ce priveşte cazul de incompatibilitate a intimatului-reclamant în exercitarea funcţiei de membru al consiliului de administraţie al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului RA.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile efectuate, justificat, de partea care a câştigat procesul.

Instanţa reţine că, în recurs nu pot fi formulate critici privind cuantumul cheltuielilor de judecate acordate de instanţa de fond, întrucât proporţionalitatea onorariului avocaţial cu valoarea ori complexitatea cauzei şi cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanţei în faţa căruia se solicită acordarea acestor cheltuieli, astfel încât onorariul să reflecte valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul soluţionării fazei procesuale pentru care este cerut, motiv pentru care criticile nu pot fi primite în recurs, aceasta fiind o cale de atac în cadrul căreia pot fi invocate numai critici de nelegalitate.

În acest sens, în şedinţa din 20 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, prin Decizia nr. 3, în dosarul nr. x/2019, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă şi a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

Instanţa de recurs va avea în vedere însă prevederile art. 453 alin. (2) C. proc. civ., impunându-se reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta prin hotărârea recurată, de la suma de 2530,20 RON la suma de 2.800 RON, întrucât contestaţia a fost admisă în parte iar actul contestat a fost menţinut parţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 299 din 10 octombrie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare, admite în parte contestaţia, anulează în parte raportul de evaluare nr. x/14.04.2016 în ceea ce priveşte cazul de incompatibilitate a intimatului-reclamant în exercitarea funcţiei de membru al consiliului de administraţie al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului RA.

Reduce cheltuielile de judecată la suma de 2.800 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2019.