Agency's appeal rejected: criminal case priority suspends asset-control probe of former senator.

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 14.03.2017, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, sub nr. x/2017, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi A., anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanţa din data de 25.04.2016 emisă de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2016 şi repunerea pe rol a procedurii de control a averii persoanei cercetate A..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 123 din 15 mai 2017 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate şi pe pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, având ca obiect anulare act administrativ, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate arată că diferenţa semnificativă de 210.775 euro dintre veniturile realizate şi cheltuielile realizate de intimat, pe perioada exercitării mandatului de senator, sumă pentru care a fost sesizată Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curţii de Apel Constanţa, este diferită de suma de 80.000 euro ce face obiectul cercetărilor penale în dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Mai mult, în cuantumul diferenţei semnificative este cuprins şi imobilul situat în Municipiul Constanţa în sumă de 50.000 euro.

În practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au existat numeroase situaţii în care persoane evaluate de ANI pentru avere nejustificată erau cercetate penal pentru diferite infracţiuni, iar instanţele de contencios administrativ au pronunţat hotărâri de confiscare a averii (decizia nr. 3223/20.10.2015 a ÎCCJ, decizia nr. 6175/2011 a ÎCCJ).

De altfel, în situaţia în care intimatul ar fi achitat, hotărârea dată în procesul penal nu ar avea nicio influenţă asupra confiscării administrative, întrucât dacă se reţine că sumele respective nu provin din infracţiuni nu înseamnă în mod automat că ele reprezintă sume justificate în sensul Legii nr. 176/2010 şi al Legii nr. 115/1996.

Cercetarea penală şi cea administrativă nu se suprapun ci, dimpotrivă, se completează reciproc, mai ales din perspectiva recuperării prejudiciului.

Nici chiar în situaţia în care ar exista două hotărâri definitive defavorabile intimatului şi s-ar pune problema executării silite, statul nu ar beneficia de un cumul al celor două prejudicii, întrucât pentru săvârşirea unei fapte persoana nu poate răspunde de două ori.

4. Legal citat intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa prin prisma criticilor invocate, ce se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a fost sesizată de ANI în vederea cercetării averii deţinute de intimatul A. ca urare a identificării unei diferenţe semnificative în cuantum de 210.775 euro, diferenţă ce rezultă din efectuarea mai multor operaţiuni bancare, precum şi din achiziţionarea unui imobil în Municipiul Constanţa.

Diferenţa semnificativă între veniturile realizate şi cheltuielile efectuate este aferentă anilor 2009-2011.

Prin Ordonanţa din data de 25.09.2015 Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea controlului până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 104 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/1996 suspendă acelaşi control şi dispune sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Generală Anticorupţie în vederea efectuării de cercetări penale cu privire la existenţa indiciilor referitoare la săvârşirea de către persoana cercetată - A., a infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 28 din Legea nr. 176/2010 raportat la art. 326 C. pen., având în vedere omisiunea menţionării în declaraţiile de avere aferente anilor 2009-2010 a sumelor de bani deţinute în conturile bancare deschise în B., Sucursala 156, Netaya, Israel.

A reţinut Comisia de Cercetare a Averilor, că din suma de 210.775 euro care face obiectul cercetării, în procedura prevăzută de Legea nr. 176/2010, suma de 80.000 euro, reprezentând pretinse onorarii plătite de C. face obiectul dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar faptele pentru care intimatul este trimis în judecată în respectivul dosar coincid cu cele care sunt supuse verificării Comisiei, fiind evident că hotărârea ce se va pronunţa va avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte suma de 80.834 euro reprezentând transferuri în conturile persoanei cercetate deschise la B., s-a apreciat că este necesară sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Generală Anticorupţie, având în vedere că aceste sume nu au fost menţionate în declaraţiile de avere aferente anilor 2009-2010.

Împotriva Ordonanţei din data de 25.09.2015 emisă de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, reclamanta a formulat la data de 4.11.2016, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângere prealabilă, soluţionată prin Ordonanţa nr. 3 din 11 noiembrie 2016.

Soluţia pronunţată de Curtea de apel este legală şi va fi menţinută de instanţa de control judiciar pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 115/1996:

"(1) Comisia de cercetare hotărăşte cu majoritate de voturi, în cel mult 3 luni de la data sesizării, pronunţând o ordonanţă motivată, prin care poate dispune:

a) trimiterea cauzei spre soluţionare curţii de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului, dacă se constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părţi din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat;

b) clasarea cauzei, când constată că provenienţa bunurilor este justificată;

c) suspendarea controlului şi trimiterea cauzei parchetului competent, dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni.

(2) Ordonanţa de clasare se comunică părţilor şi parchetului de pe lângă curtea de apel în raza căreia funcţionează comisia de cercetare sau, după caz, parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori organelor fiscale.

(3) Controlul se reia de către comisia de cercetare, dacă:

a) după clasarea cauzei apar elemente noi care pot conduce la o soluţie contrară;

b) organul de urmărire penală, după efectuarea cercetărilor, în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), nu sesizează instanţa penală."

Este adevărat că cele două modalităţi de confiscare a sumei din averea unei persoane - cea administrativă, urmare a derulării procedurii de evaluare efectuate de ANI, respectiv cea penală, urmare a săvârşirii unei infracţiuni, în principiu nu se exclud reciproc.

Însă, dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 115/1996 acordă în mod evident prioritate cercetării penale în legătură cu săvârşirea de către persoana evaluată a unor infracţiuni în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată şi care rezultă din săvârşirea infracţiunii respective. În aceste condiţii soluţia instanţei de fond, care a confirmat Ordonanţa din data de 25.04.2016 emisă de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2016, este corectă.

De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 115/1996 controlul averilor se reia de către Comisia de Cercetare, dacă:

b) organul de urmărire penală, după efectuarea cercetării, în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), nu sesizează instanţa penală.

În cauza de faţă, suspendarea controlului a fost dispusă până la soluţionarea definitivă a cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte, în temeiul dispoziţiilor art. 104 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/1996 a fost suspendat controlul şi sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Generală Anticorupţie în vederea efectuării de cercetări penale cu privire la existenţa indiciilor referitoare la săvârşirea de către persoana cercetată a infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 28 din Legea nr. 176/2010 raportat la art. 326 C. pen.

Prin raportul de evaluare nr. x/18.02.2016 a fost identificată o diferenţă semnificativă în cuantum de 210.775 euro, fiind sesizată Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curţii de Apel Constanţa.

Recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate a reţinut că diferenţa semnificativă în sumă de 210.775 euro rezultă din următoarele:

- Transfer efectuat în contul deschis la B., Sucursala 156 Netaya Israel la data de 7.12.2009, în sumă de 43.528 euro;

- "Payment order" în contul deschis la B., Sucursala 156 Netaya Israel la data de 23.04.2010, în sumă de 11.364 euro;

- "Payment order" în contul deschis la B., Sucursala 156 Netaya Israel la data de 17.08.2010, în sumă de 25.942 euro;

- "Payment order" în contul deschis la B., Sucursala 156 Netaya Israel la data de 13.09.2011, în sumă de 39.942 euro;

- Plată efectuată de către C., BVI în contul deschis la B., Sucursala 156 Netaya Israel la data de 6.12.2011, în sumă de 40.000 euro;

- Achiziţie imobil situat în Municipiul Constanţa în suprafaţă de 109,52 mp şi o parcare în suprafaţă de 29 mp, în sumă totală de 50.000 euro, la data de 27.12.2010.

Pe de altă parte, pentru o parte din această sumă, anume 80.000 euro s-a dispus trimiterea în judecată a lui A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la mită, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 5 alin. (1) C. pen., precum şi pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 28 din Legea nr. 176/2010.

Mai concret, prin Rechizitoriul din 31.03.2016 emis în dosarul nr. x/2014, s-a reţinut că A. l-a ajutat pe fratele său D. pentru ca acesta, în calitatea sa de primar, să primească în cursul anului 2011 suma de 175.000 euro în schimbul demersurilor de sprijinire a unei firme de construcţii în vederea câştigării licitaţiei organizate de RAEDPP Constanţa. Sumele au fost primite prin intermediul contului deschis la B. aparţinând persoanei cercetate A., cont reţinut de ANI şi în raportul de evaluare a averii nr. x.

Este evident că suma pentru care A. este cercetat în dosarul penal se suprapune în parte cu suma reţinută ca fiind "diferenţă semnificativă" în raportul de evaluare întocmit de ANI şi astfel soluţia ce urmează a se pronunţa în dosarul penal are o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată în prezenta cauză.

De altfel, prin sentinţa nr. 398/28.06.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală l-a condamnat pe A. la 5.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, A. a fost achitat în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 şi ale art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi a dispoziţiilor art. 5 C. pen.

În aceste condiţii, pentru o mai bună administrare a justiţiei se impune a se acorda prioritate rămânerii definitive a sentinţei mai sus menţionate, urmând ca ulterior, în raport de cele reţinute cu autoritate de lucru judecat de instanţa penală, să se reia controlul cu privire la sumele menţionate ca fiind diferenţă semnificativă în raportul întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Susţinerea recurentei-reclamante în sensul că soluţia pronunţată de instanţa penală nu are nicio influenţă asupra confiscării administrative şi astfel nu trebuie să se suspende controlul în procedura de cercetare a averii intimatului, nu poate fi reţinută întrucât ar face inoperante dispoziţiile art. 104 lit. c) din Legea nr. 115/1996.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 123 din 15 mai 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2019.