Securitate collaborator status: denunciation of emigration intent and mixed-nationality marriage as attitudes hostile to the communist regime under OUG 24/2008

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.08.2015 sub nr. x/2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., să se constatate calitatea acesteia de colaborator al Securităţii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2603 din 15 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea promovată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâta A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a declarat recurs.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, s-au arătat următoarele:

Prima instanţă a respins acţiunea formulată, cu încălcarea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, atrăgând incidenţa art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Referitor la denunţarea domnului I.E. şi a mamei acestuia, prima instanţă a arătat ca nu ar fi fost denunţată o atitudine potrivnică regimului comunist.

În privinţa faptului că intimata a informat Securitatea despre intenţia unor persoane cu cetăţenie română de a se căsători cu cetăţeni străini, prima instanţă a arătat că "încheierea căsătoriilor între cetăţeni români şi cetăţeni străini nu era apreciată ca reprezentând o atitudine potrivnică regimului comunist, astfel încât informaţiile date de pârâtă nu au avut ca efect îngrădirea dreptului persoanelor vizate de notele informative de a încheia căsătorii cu cetăţeni străini".

De asemenea, prima instanţă a considerat că ar fi relevantă, din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, împrejurarea că intimata s-a angajat, la începutul colaborării cu Securitatea, "să sprijine organul de securitate în activitatea pe care o desfăşoară pentru prevenirea şi descoperirea infracţiunilor îndreptate împotriva securităţii statului. În plus, potrivit primei instanţe ar fi relevantă, din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, împrejurarea că Securitatea ar fi recrutat-o pe intimată pentru a supraveghea activitatea unei persoane suspectate de apartenenţă la organizaţia " B.".

Se arată că Jurisprudenţa a considerat, în mod unitar, că denunţarea intenţiei de a emigra reprezenta denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist, indiferent de modalitatea în care cel denunţat alegea să părăsească definitiv ţara.

Regimul comunist urmărea să limiteze emigrarea. Intenţia de a părăsi definitiv ţara era considerată, în sine, o atitudine potrivnică regimului comunist, indiferent de modalitatea aleasă pentru a părăsi ţara.

Această abordare a primei instanţe este şi rezultatul interpretării eronate a condiţiei legale referitoare la vizarea îngrădirii unor drepturi sau libertăţi fundamentale.

Intimata ar fi trebuit să ia în calcul şi ipoteza - foarte plauzibilă, ţinând cont de realităţile notorii ale acelei epoci - în care cel denunţat nu ar fi urmat calea legală a depunerii unei cereri de emigrare, ci ar fi hotărât să refuze înapoierea în ţară, ulterior plecării într-o excursie în străinătate sau ar fi hotărât să treacă fraudulos frontiera. Este notoriu că depunerea unei cereri legale de emigrare nu putea duce (cu extrem de puţine excepţii) la soluţionarea favorabilă a acesteia. Mai grav, depunerea unei astfel de cereri ar fi dezvăluit intenţiile petentului şi l-ar fi expus pe acesta sancţiunilor şi supravegherii autorităţilor, ceea ce ar fi compromis orice încercare de a pleca legal din ţară (în excursii, delegaţii ş.a.).

Atât timp cât intimata nu a luat în calcul şi ipoteza - foarte plauzibilă, ţinând cont de realităţile notorii ale epocii - în care persoana denunţată nu ar fi depus o cerere de emigrare, rezultă că intimata nu a menajat interesele persoanei denunţate, nu a avut o atitudine precaută şi nici de protejare a celui denunţat.

Prin urmare, nesocotind interesele celui denunţat, intimata a vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată în privinţa celui denunţat, atât timp cât a prevăzut că persoana denunţată urma, cel mai probabil, să facă obiectul unor investigaţii suplimentare ale Securităţii, ci rezultat al denunţului său.

Referitor la denunţarea domnului I.E. şi a mamei acestuia, prima instanţă a arătat că nu ar fi fost denunţată o atitudine potrivnică regimului comunist. Se arată că şi acest considerent al primei instanţe este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor de drept material ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Această situaţie atrage incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Concret, mama domnului I.E., folosind expresii vulgare, a replicat ofiţerului că nu există nicio lege care să interzică asemenea relaţii.

Astfel, împrejurarea că anumite drepturi şi libertăţi erau înscrise în Constituţiile din perioada comunistă sau că anumite atitudini nu erau expres interzise legal nu însemna că regimul respecta, în toate cazurile, acele drepturi şi libertăţi.

Prin urmare, faptul că mama domnului L.E., folosind expresii vulgare, a replicat ofiţerului că nu există nicio lege care să interzică asemenea relaţii [cu cetăţenii străini n.n.]" demonstrează că persoana denunţată se revolta împotriva încălcării, de către regimul comunist, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi împotriva nerespectării, de către Securitate, a cadrului legal.

Se arată că abordarea instanţei de fond este rezultatul unei confuzii între atitudinile interzise prin lege de regimul comunist şi cele care - deşi nu erau interzise legal - erau văzute de autorităţile acelor vremuri ca atitudini potrivnice regimului comunist. Deşi căsătoriile dintre cetăţenii români şi cei străini nu erau formal interzise, regimul descuraja, în principiu, relaţiile personale dintre români şi străini. Mai mult, căsătoriile dintre cetăţenii români şi cei străini erau privite ca o modalitate de emigrare a românilor şi, odată în plus, tratate cu suspiciune de puterea comunistă.

Pentru îndeplinirea condiţiei legale este suficientă aptitudinea denunţului de a produce consecinţe, iar nu existenţa unor consecinţe efective. Aşa cum a arătat, expunerea persoanei denunţate unor posibile acte suplimentare de supraveghere din partea Securităţii reprezenta vizarea îngrădirii dreptului la viaţă privată.

Cât priveşte considerentele Sentinţei atacate referitoare la motivele pentru care intimata a fost recrutată de Securitate (şi posibila legătură a acestor motive cu prevenirea terorismului) se arată că prima instanţă a distins acolo unde legiuitorul nu a distins.

Prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu fac referire la motivele pentru care o persoană a fost recrutată de Securitate, ci la conţinutul concret al informaţiilor furnizate.

Mai mult, împrejurarea că o persoană a denunţat atitudini potrivnice regimului comunist, deşi fusese recrutată pentru a furniza informaţii legate de organizaţii teroriste, nu poate fi interpretată, în nici un caz, în favoarea acestei persoane. Într-o astfel de situaţie, denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist este cu atât mai gravă, cu cât intimatei nici nu i se ceruseră astfel de informaţii.

Se arată de recurentă că legiuitorul nu cere furnizarea, de către foştii informatori ai Securităţii, a mai multor informaţii care să îndeplinească cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind suficient şi un singur astfel de caz, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Apărările intimatei

Intimata A. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând aprecierile de la instanţa de fond.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de fond

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că este fondată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008:

"colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, precum note şi rapoarte scrise, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului". Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".

Intimatul-recurent CNSC a investit instanţa de contencios administrativ în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de colaborator pentru pârâta-intimată.

Prima instanţă a reţinut în mod greşit că din probele furnizate nu se poate concluziona că pârâta-intimată a furnizat informaţii din cele vizate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte reţine că în raport de criticile formulate de CNSC că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În concret, în Nota informativă din 11.11.1979 sunt furnizate informaţii prin care se denunţau atitudini potrivnice regimului comunist. Discuţia avută de mama lui I.E. despre cetăţenii străini nu poate avea decât o conotaţie de a urmări intenţiile celor despre care se furnizau informaţii privind imigrarea care era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului comunist.

De subliniat că în urma informaţiilor furnizate, pârâtei-intimate i se trasau sarcini de executat precum: de la cine procură C. unele obiecte de provenienţă străină, cui îi plasează marfa, de unde are valută, cu cine se mai antrenează în afaceri, care sunt intenţiile sale privind imigrarea - dacă este vizitat de persoane din alte localităţi .

Toate aceste menţiuni denotă, dincolo de tăgadă, că pârâta era conştientă de caracterul informaţiilor furnizate, menite să aibă consecinţe negative, să ştirbească drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.

Nu poate fi reţinută aprecierea instanţei de fond că nu era considerată o atitudine potrivnică regimului comunist încheierea căsătoriilor între cetăţenii români şi străini, cetăţenii români fiind atent monitorizaţi şi erau obligaţi să anunţe autorităţile despre orice informaţie privind cetăţenii străini, existând persoane denunţate şi sancţionate în acest fel.

Referitor la intenţia lui I.E. de a emigra, nu se poate aprecia că această intenţie de a părăsi definitiv ţara era pe placul regimului comunist, existând suspiciunea, temerea ca cetăţenii nu ar putea compara condiţiile economice şi politice sau ar fi nemulţumiţi de neajunsurile din ţară.

Faptul că anumite persoane erau atent monitorizate şi aveau de suferit repercusiuni în încercarea lor de a lua legătura cu străinătatea este de notorietate.

Dat fiind faptul că persoanele despre care a dat informaţii erau în DUI - urmărire informativă şi se trasau mai departe sarcini colaboratorului, arată că aceste activităţi erau privite cu suspiciune, informaţiile date erau utile şi au conotaţia încălcării conştiente a drepturilor fundamentale: dreptul la viaţă privată prevăzut în art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.

Imixtiunile în viaţa şi conştiinţa persoanelor în felul în care a procedat pârâta, încalcă dreptul la viaţa privată a individului şi dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale fiinţei sale, despre elementele care privesc modul de a gândi şi care trebuie să rămână inaccesibile.

În concluzie, se constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Faţă de cele arătate în conformitate cu art. 496 raportat la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea şi va constata calitatea pârâtei de colaborator al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 2603 din 15 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite acţiunea reclamantului şi constată calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâta A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2019.