Public official incompatibility and conflict of interest charges upheld on appeal

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/25.11.2016 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 196/2017 din 22 martie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 87 alin. (1) lit. k) şi art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, modificată, dar şi cu aplicarea greşită a prevederilor art. 25 alin. (1), (2), (3) şi 4 din Legea nr. 176/2010.

Recurenta consideră că în mod greşit au fost interpretate prevederile art. 87 alin. (1) lit. k) şi art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 modificată întrucât, pe timpul exercitării mandatului de primar, nu s-a aflat în stare de incompatibilitate cu referire la funcţia de manager proiect deţinută în perioada 27.01.2010 - 01.01.2013 pentru că această funcţie de manager proiect în cadrul unei asociaţii reprezintă chiar una din excepţiile prevăzute în mod expres în art. 87 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 161/2003.

Exercitând simultan mandatul de primar şi cel de manager proiect în cadrul asociaţiei, recurentul apreciază că nu se afla în stare de incompatibilitate, situaţie în care nu au fost încălcate nici prevederile art. 91 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind eventuala demisionare din una dintre funcţiile pretins incompatibile în cel mult 15 zile.

În opinia recurentei, în mod greşit pârâta a considerat că sunt aplicabile şi prevederile art. 25 alin. (1), (2), (3) şi 4 din Legea nr. 176/2010 întrucât, neaflându-se în stare de incompatibilitate devin inaplicabile aceste norme legale.

De altfel, întreaga motivaţie a pârâtei în reţinerea conflictului de interese se bazează şi porneşte de la reţinerea stării de incompatibilitate dispusă prin primul act administrativ a cărei anulare se solicită prin petitul nr. 1.

Solicitând instanţei să anuleze raportul de evaluare privind reţinerea stării de incompatibilitate, pe cale de consecinţă devine nelegal şi raportul de evaluare privind reţinerea conflictului de interese.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin raportul de evaluare nr. x/25.11.2016 pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate a constatat că în perioada 27.01.2010 - 24.06.2012 recurentul A., fost primar al comunei Vîlcele, judeţul Olt, s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deţinut şi funcţia de manager de proiect în cadrul Proiectului "De la Subzistenţă la sustenabilitate - Durabil" cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, realizând un venit în cuantum de 108.732 RON, încălcând astfel prevederile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

S-a reţinut astfel că recurentul a desfăşurat, în timpul exercitării mandatului de primar, alte activităţi remunerate, fiind încălcate dispoziţiile legale prin care sunt reglementate incompatibilităţile specifice aleşilor locali, respectiv, art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 care dispune că, funcţia de primar este incompatibilă cu orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate, cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unei asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale.

Prin raportul de evaluare nr. x/20.12.2016 s-a constatat că recurentul, în perioada exercitării mandatului de primar, s-a aflat în conflict de interese întrucât a semnat Acordul de parteneriat nr. 134/19.08.2009 (ulterior prin încheierea Contractului de muncă nr. x/27.01.2010 producând un folos patrimonial pentru sine în cuantum de 108.732 RON) şi Convenţia nr. 1840/29.07.2010 producând un folos patrimonial pentru nora sa în cuantum de 11.055 RON, încălcând astfel prevederile art. 76 alin. (1) din Legea 161/2003 potrivit cărora primarii sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să încheie un act juridic ori să emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I şi art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 215/2001 Legea administraţiei publice locale îndeplinirea atribuţiilor primarului poate fi efectuată doar cu respectarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi.

Astfel, cum funcţia publică deţinută de recurent este incompatibilă cu "orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate, cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale.", starea de incompatibilitate este evidentă.

Înalta Curte apreciază că mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond faptul că, la data de 27.01.2010 s-a încheiat între Primăria comunei Vîlcele, jud, Olt, în calitate de angajator şi recurent, în calitate de salariat - manager de proiect contractul individual de muncă înregistrat sub nr. x

De asemenea, instanţa de fond în mod temeinic şi legal a reţinut că apărările expuse de recurent nu au înrâurire asupra soluţionării prezentei cauze, acesta neaducând argumente pertinente şi concludente în acest sens, atât timp cât a deţinut calitatea de manager proiect în cadrul Proiectului "De la Subzistenţă la sustenabilitate-Durabil".

Prin urmare, Înalta Curte constată că, faţă de elementele probatorii depuse la dosarul cauzei, referitor la starea de incompatibilitate reţinută prin raportul de evaluare nr. x/25.11.2016, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea 161/2003 potrivit cărora, funcţia de primar este incompatibilă cu orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate, cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale.

Prin, exercitarea de către recurent în perioada 27.01.2010 - 24.06.2012 în paralel atât a funcţiei de primar cât şi a funcţiei de manager de proiect, rezultă în mod indubitabil faptul că acesta a încălcat regimul incompatibilităţilor aleşilor locali.

Şi în ceea ce priveşte conflictul de interese reţinut prin raportul de evaluare nr. x/20.12.2016 Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Conform art. 70 din Legea 161/2003:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

Articolul 71 din acelaşi act normativ prevede că:

"Principiile care stau ia baza prevenirii confliotului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

Potrivit art. 76 alin. (1) din Legea 161/2003 se interzice primarilor să emită un act administrativ, să încheie un act juridic ori să emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul 1.

Corect instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 21 alin. (2) din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale, recurentul, în calitatea sa de primar, avea şi atribuţia de ordonator principal de credite şi rolul de a aproba cheltuielile bugetare proprii cu respectarea dispoziţiilor legale (art. 22 alin. (1) din Legea 273/2006).

Or, prin încheierea Contractului individual de muncă înregistrat sub nr. x/27.01.2010 modificat ulterior prin Actul adiţional nr. x/31.01.2011 între recurent în calitate de manager de proiect şi Primăria com. Vîlcele în perioada în care acesta era şi primarul localităţii şi plata ulterioară a remuneraţiei stabilite prin acest contract în folosul recurentului s-a încălcat de către acesta interdicţia statuată prin art. 76 alin. (1) din Legea 161/2003, respectiv aceea de a încheia acte juridice care îi aduc un interes material personal în exercitarea funcţiei pe care o îndeplinea.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că, în cauză, constituie o încălcare a interdicţiei statuate prin art. 76 alin. (1) din Legea 161/2003 şi încheierea Contractului de prestări servicii nr. x/29.07.2010 între Primăria comunei Vîlcele, în calitate de beneficiar, reprezentată de către recurent în calitate de primar şi manager de proiect şi B., nora recurentului, în calitate de prestator, producându-se astfel un folos material în favoarea acesteia.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 196/2017 din 22 martie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2019.