Eligibility of project expenses and retroactive effect of an additional contract act in EU funding reimbursement disputes

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta Organizaţia Salvaţi Copiii a chemat în judecată pe pârâtul Organismul Intermediar POSDRU Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice (OI POSDRU MENCS), solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/05.09.2016 privind proiectul x - "C.E.I. - Centre educaţionale integrate pentru grupuri vulnerabile" şi a Deciziei nr. x/07.11.2016 emisă de către OEPOSDRU privind soluţionarea contestaţiei depuse de Organizaţia Salvaţi Copiii.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1053 din 24 martie 2017, a admis acţiunea formulată de reclamanta Organizaţia Salvaţi Copiii, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi a anulat Decizia nr x/07.11.2016 emisă de pârâtul OIPOSDRU - MENCS privind soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/05.09.2016 emisă de pârâtul OIPOSDRU - MECT.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Organismul Intermediar Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că prin motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. (când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti) se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sferele celorlalte puteri ale Statului, cum este cea legislativă sau executivă, astfel cum acestea sunt delimitate de prevederile constituţionale sau de către legile organice, instanţa săvârşind acte care intră în atribuţiile unor altor organe aparţinând unei alte autorităţi constituite în stat. (Decizia nr. 351 din 17 februarie 2016 pronunţată în recurs de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Astfel, prin hotărârea instanţei de fond s-a prejudiciat bugetului Uniunii Europene prin neaplicarea celor mai sus expuse, instanţa de fond tăgăduind valoare şi forţa legală a hotărârilor CJUE, a normelor şi regulamentelor comunitare şi a deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie învederate prin prisma art. 18 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, dispunându-se anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenta nr. x/10.03.2013 şi a Deciziei nr. x/18.05.2016, acte administrative legal îndeplinite în considerarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 66/2011 fără a ţine cont de faptul că suma solicitată la plată prin titlul de creanţă contestat, a constituit un avantaj obţinut de reclamantă, printr-o faptă care are caracter de neregularitate faţă de contractul de finanţare şi este supusă restituirii.

Conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material se constituie ca un motiv de casare a acesteia.

Instanţa de fond face aprecieri asupra contractului de finanţare, având în vedere că Actul Adiţional semnat la data de 28.11.2014 este parte integrantă a contractului de finanţare, deşi reclamanta a cerut instanţei să cenzureze Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/05.09.2016 şi Decizia nr. x/07.11.2016.

Recurentul consideră că extinderea retroactivă, artificială şi neîntemeiată a efectelor Actului Adiţional semnat la data de 28.11.2014 conform fila x alin. penultim şi alin. final şi fila x primul alineat din sentinţa recurată, contravin voinţei părţilor semnatare ale acestuia, dar şi principiului forţei obligatorii a contractului, actul neîncadrându-ne în nici una din excepţiile de la caracterul activ al actelor civile. Astfel, doar în cazul în care părţile semnatare ale unui act civil înţeleg ca acesta să-şi producă efecte pentru trecut, se instituie clauza de retroactivitate ca o excepţie de la regula că actele îşi produc efecte de la data semnării lor, pentru viitor, întrucât nicio parte nu face o finanţare pentru a realiza un proiect din trecut şi nici nu întocmeşte un act aditional al unui contract, pentru trecut, decât pentru perioada rămasă între data semnării contractului şi finalul termenului contractului, conform art. 1272 alin. (1) C. civ.

Instanţa de fond a reţinut în mod eronat ca temei juridic al procesului-verbal a cărui anulare se cere, doar Ghidul solicitantului, omiţând prevederile art. 4 din contractul de finanţare(pag. 13 sentinţa recurată, alin. final). Art. 4 din contractul de finanţare nu are rol enumerativ al normelor şi prevederilor legale din care beneficiarul finanţării să aleagă ce respectă şi ce nu, ci rolul acestui articol este de a arăta nelimitativ unde se regăsesc condiţiile cumulative pe care trebuie să le întrunească o sumă pentru a putea avea caracter eligibil, beneficiarul finanţării conform art. 4 coroborat cu art. 11 alin. (1), urmând să se asigure de îndeplinirea menţionatelor condiţii.

Se mai susţine că instanţa de fond în mod corect a apreciat că toate cheltuielile beneficiarului finanţării au fost declarate eligibile, întrucât în urma verificărilor efectuate în perioada 16-18.11.2015, s-a constatat neeligibilitatea diferenţelor de sume dintre costul lunar brut acordat conform ştatelor de plată aferente perioadei aprilie 2014 - noiembrie 2014, pentru membrii echipei de management şi cei ai echipei de implementare pentru care nu a fost definit un tarif orar în cererea de finanţare şi în anexa 2 - Bugetul proiectului, din perioada anterioară intrării în vigoare a Actului Adiţional nr. 1 din 26.08.2014.

În secţiunea 3.1.4 din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale, pct. 1.3 Plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul, precizează că "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 zile lucrătoare pe lună".

În consecinţă, pentru experţii din echipa de implementare care lucrează cu normă parţială de timp, având ore de program repartizate flexibil şi inegal, se va aplica pragul zilnic echivalent a 12 norme întregi de opt ore fiecare şi un prag lunar pentru un program de lucru care depăşeşte 96 ore în total, indiferent de modul cum sunt repartizate şi pontate orele lucrate, dar cu respectarea maximului de 12 ore lucrate pe zi respectiv maxim 60 ore/săptămână.

În urma verificărilor efectuate, echipa de control a constatat faptul că bugetul detaliat al proiectului nu avea menţionat nici durata muncii şi nici tariful orar pentru experţii în cauză, acest aspect fiind reglementat de reclamantă prin Actul Adiţional nr. 1 înregistrat şi aprobat la data de 28.11.2014.

Astfel, Actul Adiţional nr. 1 nu poate reglementa în mod retroactiv numărul de ore şi tariful orar pentru fiecare categorie de expert implicată în implementarea proiectului în care reclamanta are calitatea de beneficiar al finanţării, întrucât conform art. 11 alin. (6) din Contractul de finanţare semnat de reclamantă, actul adiţional îşi va produce efectele, căpătând eficienţă juridică doar după semnarea şi ştampilarea lui de către reprezentantul legal al OI POSDRU actual MENCS.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/05.09.2016, prin respingerea contestaţiei depuse de reclamantă sub nr. x/03.10.2016, conform art. 54 din O.U.G. nr. 66/2011 este definitiv, beneficiind de prezumţia de legalitate, specifică tuturor actelor administrative, iar reclamanta nu a evocat niciun temei de nelegalitate, respectiv nu a indicat nicio normă încălcată prin emiterea actelor administrative a căror anulare o solicită.

Procesul-verbal a fost adus la cunoştinţa reclamantei la data de 05.09.2016, iar termenul de plată ar fi fost împlinit la "30 zile de la data comunicării" titlului de creanţă, devenit prin neplată titlu executoriu.

Pe cale de consecinţă, acţiunea de faţă este fără dubiu o contestaţie la titlu, ceea ce face ca aprecierile instanţei de fond din motivarea sentinţei recurate pag. 14 alin. (1) respectiv "acţiunea de faţă nefiind o contestaţie la titlu" să fie lipsite de temei legal, iar apărările considerate ca "străine de natura prezentei cauze", "nefiind în legătură cu criticile de nelegalitate formulate de reclamantă", capătă sens şi sunt pertinente cauzei.

Prin emiterea sentinţei civile nr. 1053 din 24.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti ca instanţă de fond, cu nesocotirea principiului neretroactivităţii, se aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, care este implicit în toate articolele C.E.D.O. şi care a fost consacrat în jurisprudenţa C.E.D.O.

Ori, prin sentinţa recurată, instanţa de fond a dispus anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/05.09.2016 şi a Deciziei nr. x/07.11.2016, fără o analiză adecvată a apărărilor formulate, reţinând apărările reclamantei în cererea introductivă de instanţă, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, astfel fiind îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În susţinerea recursului sunt redate şi indicate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Organizaţia Salvaţi Copiii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 07.04.2014, reclamanta Organizaţia Salvaţi Copiii, în calitate de beneficiar, a încheiat cu pârâtul OI POSDRU Contractul de finanţare nr. x/2014, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către AM POSDRU prin OIPOSDRU-MEN pentru implementarea proiectului "C.E.I. - Centre educaţionale integrate pentru grupuri vulnerabile", care urma să fie realizat pe o perioadă de 18 luni, respectiv 01.04.2014 - 01.10.2015. Contractul a fost încheiat pe baza Cererii de finanţare depusă de reclamantă care, raportat la art. 15 din contractul de finanţare, făcea parte integrantă din contract, urmând să aibă aceeaşi forţă juridică cu acesta.

Aşa cum şi reclamanta a recunoscut prin acţiunea sa, în cuprinsul cererii sale de finanţare, în cadrul bugetului detaliat al proiectului, au fost indicate sumele lunare ce urmau să fie alocate pentru salariile acordate experţilor, defalcate pe categorii, fără însă să fie indicate tarifele orare ale fiecărei categorii de expert implicat în derularea Proiectului sau orele care urmau să fie efectiv lucrate de către aceştia, raportat la reglementările existente la momentul încheierii Contractului. Bugetul detaliat al proiectului avea la bază o formă agreată de OI POSDRU care nu conţinea vreun spaţiu (coloană) în care să fie inserat tariful orar al expertului, aspect necontestat de altfel de către pârâtul OIPOSDRU.

La solicitarea reclamantei, cheltuielile reprezentând salariile respectivilor experţi aferente perioadei 08.04.2014-07.06.2014, astfel cum au fost stabilite prin cererea de finanţare, au fost rambursate integral prin Scrisoarea standard de informare nr. x/31.07.2014 de validare a cererii de rambursare nr. x, versiunea 2, fără nici o altă menţiune privind pretinsa neeligibilitate a acestora.

În vederea aplicării unitare de către AM/OI a prevederilor referitoare la modificările contractuale precum şi a modalităţii de verificare şi validare a cheltuielilor solicitate spre rambursare, AM POSDRU a emis Instrucţiunea nr. 99/16.09.2014 privind reglementarea şi clarificarea modalităţii de interpretare a bugetului detaliat.

Prin această Instrucţiune era explicitată modalitatea de interpretare a bugetului detaliat al proiectului pe capitole bugetare, linii bugetare şi sub-linii bugetare, fiind aprobat un nou model de buget detaliat.

Ulterior, pârâtul OIPOSDRU a emis Scrisoarea standard de informare nr. x/10.10.2014, prin care a dispus suspendarea la plată a cheltuielilor salariale aferente perioadei de referinţă 08.06.2014 - 31.08.2014 până la clarificarea în bugetul detaliat al proiectului a numărului de ore care se vor deconta pentru fiecare expert în parte, având în vedere că în bugetul anexat cererii de finanţare nu era menţionat numărul de ore aferent sumei prevăzute ca salariu pentru echipa de implementare a proiectului.

Dată fiind această suspendare la plată a unor cheltuieli solicitate la rambursare, la data de 28.11.2014, reclamanta şi pârâtul au încheiat Actul adiţional nr. x la Contractul de finanţare, prin care au modificat parţial cererea de finanţare şi bugetul proiectului sintetic şi detaliat, în sensul că pentru perioada de implementare a Proiectului CEI s-a indicat bugetul alocat raportat la numărul de ore lucrate de experţii implicaţi în Proiect, fără să se modifice valoarea absolută a salariilor.

După semnarea Actului adiţional, pârâtul OIPOSDRU a emis Scrisoarea standard de informare nr. x, prin care a dispus rambursarea sumelor solicitate prin cererea de rambursare nr. x, prin care au fost solicitate inclusiv cheltuielile cu salariile care fuseseră suspendate la plată prin scrisoarea standard de informare nr. 2. Ulterior, OIPOSDRU a validat cheltuielile reprezentând costuri cu salariile experţilor ce au fost solicitate prin următoarele cinci cereri de rambursare, cererea de rambursare nr. x finală fiind validată integral la plată prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/08.12.2015.

În perioada 11.07.2016-22.07.2016, după mai mult de şase luni de la rambursarea integrală a cheltuielilor solicitate în implementarea proiectului, pârâtul OIPOSDRU a procedat la o nouă verificare a aceleiaşi documentaţii, verificare în urma căreia a susţinut identificarea unor nereguli, sens în care a fost elaborat un Proiect de proces-verbal care prevedea obligarea Organizaţiei la restituirea către autoritatea competentă a unui debit în valoare de 220.699,92 RON.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/05.09.2016 s-a menţinut soluţia de obligare a reclamantei la restituirea sumei de 220.699,92 RON cu următoarea motivare:

"Cheltuieli neeligibile în valoare totală de 204.538 RON reprezentând contravaloare salarii nete şi contribuţii aferente lunilor aprilie - noiembrie 2014 pentru membrii echipei de management şi membrii echipei de implementare deoarece nu a fost definit tariful orar în Cererea de finanţare iniţială şi în Anexa 2 Bugetul proiectului ci acesta a fost definit prin Actul adiţional aprobat începând cu data de 28.11.2014."

Împotriva acestui Proces-verbal reclamanta a formulat contestaţie care a fost însă respinsă prin Decizia nr. x/07.11.2016 OIPOSDRU - dosar, iar împotriva acesteia din urmă reclamanta a formulat prezenta acţiune în contencios administrativ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că jurisprudenţa invocată nu fundamentează teza depăşirii atribuţiilor puterii judecătoreşti de către prima instanţă, în cauza de faţă, astfel că acest motiv de recurs nu poate fi primit.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru stabilirea caracterului neeligibil al sumelor de bani indicate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, pârâtul OIPOSDRU a făcut aplicarea dispoziţiilor pct. 1.3 din secţiunea 3.1.4 din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, în conformitate cu care:

"în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună."

Aşadar, pentru fiecare lună de implementare a Proiectului reclamantei, anterioară semnării Actului adiţional la Contract, şi pentru fiecare din cei 57 de experţi care au prestat activitate în implementarea Proiectului, pârâtul OIPOSDRU a procedat la calcularea diferenţei dintre salariul achitat expertului pe respectiva lună, conform statelor de plată emise pentru numărul de ore efectiv lucrate şi salariul la care în mod pretins ar fi fost îndreptăţit expertul raportat la numărul de ore efectiv lucrate, calculat pe baza unui tarif orar obţinut prin împărţirea sumei lunare prevăzută de bugetul iniţial anexat cererii de finanţare la 168 ore, obţinută pentru o medie de 21 zile lucrătoare cu normă de lucru de 8 ore zilnic. Această diferenţă a fost considerată neeligibilă.

Autoritatea publică pârâtă a apreciat că toate cheltuielile reprezentând salariile experţilor angajaţi pentru implementarea proiectului şi aferente perioadei aprilie - noiembrie 2014 au caracter eligibil, fiind rambursate integral prin cele opt cereri de rambursare, astfel cum rezultă din Scrisoarea standard de informare nr. x/31.07.2014 de validare a cererii de rambursare nr. x, Scrisoarea standard de informare nr. x de validare a cererii de rambursare nr. x, prin care au fost rambursate inclusiv cheltuielile cu salariile care fuseseră suspendate la plată prin Scrisoarea standard de informare nr. 2, Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr x/08.12.2015 de validare a cererii de rambursare finale nr. 8, între acestea intercalându-se şi scrisorile standard de informare a beneficiarului de validare a cererilor de rambursare nr. x, la dosar.

Această validare a cheltuielilor în discuţie reprezentând costuri cu salariile experţilor din proiect aferente perioadei aprilie- noiembrie 2014 a reprezentat o chestiune disputată între părţile contractului de finanţare, dată fiind decizia de suspendare la plată a cheltuielilor pretinse cu acest titlu prin cererea de rambursare nr. x, ulterior validate o dată cu cererea de rambursare nr. x

Pentru clarificarea situaţiei juridice şi pentru recunoaşterea caracterului eligibil al acestor cheltuieli, dat fiind formatul bugetului detaliat al proiectului de la momentul cererii de finanţare şi al încheierii contractului de finanţare, părţile au încheiat actul adiţional nr. x la Contractul de finanţare, prin care au modificat parţial cererea de finanţare şi bugetul proiectului sintetic şi detaliat, în sensul că pentru perioada de implementare a Proiectului CEI s-a indicat bugetul alocat raportat la numărul de ore lucrate de experţii implicaţi în Proiect, fără să fie modificată valoarea absolută a salariilor, aşa cum rezultă din Memoriul Justificativ privind modificarea Anexei 1 şi Anexei 2.

Pârâta, în calitate de parte contractantă, a confirmat caracterul eligibil al cheltuielilor litigioase, prin validarea Cererilor de rambursare nr. x, iar ulterior, la mai mult de un an după recunoaşterea caracterului eligibil al cheltuielilor în discuţie şi după validarea şi a ultimei Cereri de rambursare nr. x finală, aceeaşi autoritate publică pârâtă îşi schimbă radical poziţia, susţinând caracterul neeligibil al aceloraşi cheltuieli, în discuţie, cu salariile experţilor angajaţi în implementarea Proiectului, emiţând aşadar două opinii total diferite, contradictorii.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că acordul consensual dintre părţile contractului de finanţare, transpus în clauzele actului adiţional, a urmărit validarea şi recunoaşterea caracterului eligibil al cheltuielilor cu salariile experţilor pe toată perioada de implementare a Proiectului, iar nu doar ulterior datei de 28.11.2014, pârâtul însuşi recunoscând aceste efecte prin validarea Cererilor de rambursare nr. 1-4.

De asemenea, instanţa de control judiciar constată că actul adiţional încheiat la data de 28.11.2014 a fost semnat şi ştampilat din partea Organizaţiei Salvaţi Copiii de către reprezentantul legal al acesteia şi din partea OIPOSDRU - MEN de către reprezentantul legal, şi a prevăzut numărul de ore şi tariful orar pentru fiecare sub-linie bugetară din cadrul capitolului "Resurse Umane" pentru întreaga perioadă de implementare a Proiectului CEI, iar nu doar pentru perioada de după semnarea acestuia.

Actul adiţional prevede aprobarea unei noi versiuni a Anexei 1 - Cererea de finanţare şi a Anexei 2 - Bugetul proiectului sintetic şi detaliat. Or, raportat la obiectul de reglementare al acestui act adiţional, este evident faptul că intenţia părţilor contractante a fost ca acest act adiţional să producă efecte retroactive. Din această perspectivă, normele generale din domeniul dreptului contractual invocate de către OIPOSDRU în cuprinsul cererii de recurs sunt nerelevante, nefiind susceptibile la a conduce la o interpretare contrară sensului literal al termenilor şi ţinând cont de obiectul de reglementare al actului adiţional.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia instanţa de fond ar fi reţinut în mod greşit drept temei juridic al procesului-verbal doar Ghidul solicitantului, omiţând prevederile art. 4 din Contractul de finanţare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a avut în vedere în conturarea raţionamentului său şi acest articol, sens în care a şi reţinut următoarele:

"art. 4 din acest contract indică enumerativ actele normative şi prevederile legale pe baza cărora se apreciază caracterul eligibil al cheltuielilor, fără a stabili un rang în ordinea de aplicare a acestor norme legale".

Referitor la inadmisibilitatea acţiunii, Înalta Curte constată că pe acest aspect prima instanţă a reţinut în mod judicios că aceste chestiuni privind necesitatea atacării procesului-verbal pe calea contestaţiei la titlu sunt străine de natura cauzei, atâta timp cât prezenta cauză are ca obiect o acţiune în contencios administrativ, formulată în temeiul prevederilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora:

"Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Dispoziţiile O.U.G. nr. x fac trimitere la dispoziţiile speciale din materia contenciosului administrativ pentru a reglementa procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a neregulilor.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a urmat calea procedurală reglementată de art. 46-51 din O.U.G. nr. 66/2011, care se completează cu Legea contenciosului, aşa încât apărările privind o pretinsă inadmisibilitate a acţiunii sunt neîntemeiate .

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal, starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 1053 din 24 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2019.