Recovery of EU funds for misclassified enterprise size: qualification as medium vs. small enterprise based on linked entities

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generala Programe Competitivitate,(D.G.P.C) solicitând anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.09.2015 încheiat de către pârâtă, prin care s-a stabilit obligarea societăţii reclamante la restituirea sumei de 57.612 RON reprezentând 10% fondurilor nerambursabile aferente contractului nr. x din 03.12.2013 şi a Deciziei de respingere a contestaţiei nr. 41342 din 14.09.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 205 din 30 ianuarie 2017, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, nesoluţionând toate capetele de cerere.

De asemenea, au fost încălcate dispoziţiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ. şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru Aplicarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Nesoluţionarea de către instanţa de fond a tuturor capetelor de cerere cu care a fost legal învestită, constituie o încălcare flagrantă atât a dispoziţiilor legislaţiei naţionale, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 397 alin. (1) C. proc. civ., cât şi a prevederilor legislaţiei europene, statuate de art. 6 din Convenţia pentru Aplicarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, hotărârea astfel pronunţată fiind susceptibilă de casare, conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6,8 C. proc. civ.

Instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat decât parţial asupra primului capăt de cerere, având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.09.2015 încheiat de către pârâta D.G.P.C., prin care s-a stabilit obligarea societăţii reclamante la restituirea sumei de 57.612 RON reprezentând 10% fonduri nerambursabile aferente contractului nr. x din 03.12.2013, în considerentele sentinţei neexistând nicio menţiune cu privire la pretenţiile formulate în celelalte capete de cerere, respectiv prin cererea completatoare depusă în data de 21.03.2016.

Prima instanţă a refuzat să analizeze şi să se pronunţe asupra cererilor formulate prin cererea completatoare, hotărârea astfel pronunţată fiind, în acelaşi timp, dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie, include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Acţiunea s-a judecat pe fond, nu în recurs, iar motivarea instanţei este lapidară şi nu are în vedere motivele invocate în cererea completatoare şi nici dispoziţiile legale incidente judecării cauzei pe fond nu în calea de atac. Instanţa nu s-a pronunţat şi cu privire la anularea procesului-verbal nr. x din 18.11.2015.

În dispozitivul sentinţei recurate instanţa precizează că procesul-verbal în cauză a fost emis în data de 21.08.2015, însă niciunul din procesele-verbale a cărei anulare s-a cerut nu a fost emis la acea dată.

În mod netemeinic instanţa de fond a respins în cadrul probei cu înscrisuri proba prin care s-a solicitat emiterea unei adrese către Oficiul Teritorial de Muncă pentru a comunica numărul mediu de salariaţi pentru anii 2012 şi 2013,conform registrelor aflate la Inspecţia Muncii, probă esenţială în stabilirea categoriei de întreprindere mică a firmei.

Recurenta precizează că a făcut dovada în faţa instanţei de fond că a făcut demersurile necesare în acest sens la aceasta instituţie, dar nu a primit niciun răspuns.

În mod cu totul neîntemeiat instanţa de fond a apreciat ca neutilă cauzei această probă iar stabilirea categoriei în care se află reclamanta îi revine instanţei.

Pentru a se dispune nulitatea hotărârii, partea interesată va trebui să dovedească, în condiţiile art. 175 alin. (1) noul C. proc. civ., existenţa unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

În primul rând, pârâta nu a înţeles să depună la dosarul cauzei documentaţia care a stat la baza emiterii proceselor-verbale şi a deciziei contestate şi nu a făcut dovada modului de calcul în care a ajuns la suma pretinsă prin procesul-verbal rectificativ de 96.021 RON.

Prin procesul-verbal rectificativ de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor financiare nr. x din 18.11.2015 emis de Ministerul Fondurilor Europene -Direcţia Generala Programe Competitivitate, încă o dată, pârâta încalcă prevederile legale şi contractuale.

Procesul-verbal emis de pârâtă este nelegal, deoarece încalcă principiul securităţii juridice, în condiţiile în care se dispune recuperarea în procent de 10% a sprijinului financiar nerambursabil dar pârâta nu face dovada cum a ajuns la suma pe care o pretinde.

Astfel, societatea face parte dintr-un grup de firme, iar pârâta a făcut o reîncadrare a firmei din întreprindere mică în întreprindere mijlocie raportat la numărul mediu de salariaţi.

În actul atacat nu se arată în mod detaliat motivele pentru care pârâta a considerat că reclamanta şi celelalte firme din grup sunt societăţi legate şi nu partenere. Nu există în procesele-verbale o analiză a textelor de lege aplicabile şi nici nu se face distincţie între cele două noţiuni.

Ca urmare a întocmirii listei de verificare conform Instrucţiunii nr. 4254/26.02.2015 pentru S.C. A. S.R.L. aceasta are asociaţi pe domnul B. 25 %, pe domnul C. 25% şi S.C. D. S.R.L cu 50%. La momentul depunerii Cererii de Finanţare, S.C. A. S.R.L. în mod corect s-a declarat întreprindere legată cu S.C. D. S.R.L. întrucât aceasta este asociat majoritar la S.C. A. S.R.L. deţinând 50% din capitalul social şi este parteneră cu S.C. E. S.R.L. întrucât aceasta este deţinută în proporţie de 50% de S.C. D. S.R.L., fără a fi asociat majoritar.

Din aceste considerente concluziile echipei de control din cuprinsul procesului-verbal, nu respecta prevederile legale aplicabile în cauză.

La momentul semnării contractului, respectiv raportarea situaţiei la anul 2011, s-au avut în vedere anii 2010 şi 2011, aşa cum se specifică şi în solicitarea de clarificări emisă de pârâtă sub nr. x/06.04.2013.

Conform prevederilor contractuale şi ale Legii 346/2004 la art. 6 se specifică că dacă la data întocmirii situaţiilor financiare anuale întreprinderea nu se mai încadrează în plafoanele stabilite la art. 3 şi 4, aceasta nu îşi va pierde calitatea de întreprindere mică, mijlocie sau microîntreprindere decât dacă depăşirea acestor plafoane se produce în două exerciţii financiare consecutive.

Recurenta precizează că la momentul depunerii cererii de finanţare se încadra în întreprindere mică, nefiind întrunită condiţia celor 2 ani consecutivi.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Critica referitoare la neanalizarea de către instanţa de fond a cererii completatoare din 21.03.2016, prin care recurenta a înţeles să conteste şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.09.2015, nu este justificată, având în vedere că, în finalul considerentelor hotărârii recurate, instanţa de fond a constatat că acest act este legal, prin urmare, instanţa a luat act de completarea acţiunii şi s-a pronunţat şi pe aspectele invocate în cererea de completare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate anularea procesului-verbal procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.09.2015 încheiat de către parata D.G.P.C., prin care s-a stabilit obligarea societăţii reclamante la restituirea sumei de 57.612 RON reprezentând 10% fonduri nerambursabile aferent contractului nr. x din 03.12.2013 şi a Deciziei de respingere a contestaţiei nr. 41342 din 14.09.2015 formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal mai sus indicat.

Procesul-verbal contestat emis la 21.08.2015 a fost întocmit în urma verificărilor privind Suspiciunea de neregulă prin care s-a constatat că recurenta nu se încadrează în categoria întreprinderilor mici, astfel încât nu trebuia să beneficieze de asistenţă financiară nerambursabilă în procent de 60% din totalul costurilor eligibile.

La momentul depunerii cererii de finanţare reclurenta s-a declarat parteneră cu S.C. D. S.R.L..

Din cuprinsul listei de verificare conform Instrucţiunii nr. 4254 din 26.02.2015 s-a constatat că asociatul B. deţine 25% acţiuni în cadrul recurentei şi deţine o cotă de acţiuni importantă şi în cadrul celorlalte întreprinderi partenere.

De asemenea, din verificarea informaţiilor furnizate de ONRC a rezultat următoarele:

• S.C. A. S.R.L. (cod CAEN activitate principală 7311 - Activităţi ale agenţiilor de publicitate) este deţinută de:

- Asociat persoană juridică: S.C. D. 50% (B. 50% şi C. 50%)

- Asociaţi persoane fizice: B. 25% şi C. 25%

• S.C. E. S.R.L. (cod CAEN activitate principală 7311 - Activităţi ale agenţiilor de publicitate) este deţinută de:

- Asociat persoană juridică: S.C. D. S.R.L. 50% (B. 50% şi C. 50%)

- Asociat persoană fizică: B. 50%

• S.C. D. S.R.L. (cod CAEN activitate principala 7311 - Activităţi ale agenţiilor de publicitate) este deţinută de:

- Asociaţi persoane fizice: B. 50% şi C. 50%

• S.C. F. S.R.L. (cod CAEN activitate principala 7311 - Activităţi ale agenţiilor de publicitate) este deţinută de:

- Asociaţi persoane fizice: B. 90% şi C. 10%

• S.C. G. S.R.L. (cod CAEN activitate principala 7311 - Activităţi ale agenţiilor de publicitate) este deţinută de:

- Asociaţi persoane fizice: B. 50% şi C. 50%

Prin urmare, s-a constatat că recurenta era legată cu cele 4 societăţi menţionate, la data semnării contractului de finanţare din 29.10.2013, fiind întreprindere legată cu S.C. D. S.R.L., E. S.R.L., F., G. deoarece se află pe aceeaşi piaţă/pieţe adiacente.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că S.C. A. S.R.L nu este întreprindere mică, ci mijlocie, cu un număr total de 52 de salariaţi.

Astfel fiind, în mod corect s-a reţinut că recurenta nu se încadra în categoria întreprinderilor mici la data semnării contractului de finanţare şi nu trebuia să beneficieze de asistenţă financiară nerambursabilă în procent de 60% din total costuri eligibile.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat în mod corect că Decizia nr. 1683/03.02.2016 a fost emisă cu respectarea art. 14 alin. (2) şi art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011, precum şi cele ale art. 44şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 346/2004.

Pe de altă parte, potrivit cap. VI.1 privind Amendamente la contract de finanţare din Ghidul Solicitantului, "beneficiarul trebuie să cunoască faptul că dacă pe perioada de validitate a contractului intervin modificări de natură să afecteze obiectivul proiectului sau modificări care afectează condiţiile de eligibilitate prevăzute pentru apelul de proiecte în cadrul căruia s-a obţinut finanţarea nerambursabilă, proiectul poate fi declarat neeligibil pentru finanţare, finanţarea nerambursabilă se va sista, iar sumele acordate până la acel moment se vor recupera în conformitate cu legislaţia naţională şi prevederile contractuale".

În ceea ce priveşte motivul de recurs potrivit căruia instanţa de fond a respins, în cadrul probei cu înscrisuri, efectuarea unei adrese către Oficiul Teritorial de Muncă, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că documentele depuse sunt suficiente pentru a se constata faptul că recurenta-reclamantă se încadrează în categoria întreprinderilor mici.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 205 din 30 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2019.