Appeal on public sector salary assimilation dismissed as tardiv

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2016 la data de 25.05.2016 reclamanţii A., B. Paznic, C., D., E., F., G., H., I., J., K., L.,M., N., O., P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul . nr. 1016/23-12.2015, prin emiterea în temeiul art. 1 alin. (8)2 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcţiilor şi salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii din cadrul IISPV Bucureşti, cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispoziţiilor ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) şi (81), în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură;

- obligarea pârâtei IISPV Bucureşti, ca pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 şi data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească salariaţilor reprezentaţi în cauză, diferenţa dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 1 alin. (8)2 din O.U.G. nr. 83/2014 şi drepturile efectiv plătite;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată .

Prin sentinţa civilă nr. 4121 din 16 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a admis excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată prin întâmpinare şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P., în contradictoriu cu pârâtele Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Înalta Curte, înainte de a analiza motivele de nelegalitate, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente dispoziţiile legii contenciosului administrativ care la art. 20 alin. (1) stipulează că:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 19 mai 2017, iar recursul a fost depus prin poştă la data de 6 iunie 2017, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Înalta Curte constată că recurenţii nu au solicitat repunerea în termen.

Cum în cauză, recurenţii nu au pretins şi nu au dovedit că au fost împiedicaţi în exercitarea, în termen, a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 493 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. se va respinge, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. împotriva sentinţei civile nr. 4121 din 16 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2019.