Revocation of state aid financing agreement: appeals allowed, judgment quashed and remanded

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Ajutor de Stat, solicitând anularea Scrisorii de Revocare a Acordului pentru Finanţare înregistrată sub nr. x/22.12.2015 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri Reglementate (în cele ce urmează, denumită "Scrisoarea de Revocare,,) şi a Adresei nr. x/02.02.2016 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Cabinet Secretar de Stat (în cele ce urmează denumită "Adresa,,), precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1079 din 28 martie 2017, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Ajutor de Stat, a anulat Scrisoarea de Revocare a Acordului pentru Finanţare înregistrată sub nr. x/22.12.2015 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri Reglementate şi Adresa nr. x/02.02.2016 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Cabinet Secretar de Stat şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 15.100 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. A respins restul pretenţiilor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond atât reclamanta A. S.R.L., cât şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Ajutor de Stat au declarat recurs.

1. Recursul Ministerului Finanţelor Publice este întemeiat art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ce vor fi tratate împreună.

În motivarea recursului se arată că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că "actul nu a fost motivat corespunzător", invocând faptul că, "în timp ce motivele de fapt vizează lipsuri formale ale modificării planului de investiţii, temeiul de drept trimite la o altă ipoteză, anume aceea că investiţia nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta schemă." Instanţa de fond face referire în continuare la o aşa-zisă confuzie, despre care arată că «este sporită prin aceea că, în cuprinsul Notei de constatare unilaterală nr. x/10.12.2015, întocmită tocmai ca urmare a depunerii cererii privind modificarea planului de investiţii (punctul 2.1), concluziile nu au avut legătură cu cererea de modificare, ci strict cu respectarea planului iniţial de investiţii ("nu s-a respectat cantitativ şi valoric planul de investiţii aferent anului 2014"; "nu au fost realizate locurile de muncă aferente proiectului conform calendarului asumat pentru anul 2014")».

Din cuprinsul actului administrativ dedus judecăţii rezultă că acesta a fost motivat atât în fapt, cât şi în drept. Aprecierile instanţei de fond evidenţiază faptul că la soluţionarea cauzei nu a fost analizată în integralitate documentaţia care a stat la baza emiterii actelor contestate, situaţie în care instanţa de fond ar fi observat conţinutul vastei corespondenţe purtată între reclamantă şi autoritatea pârâtă, anterior emiterii actelor administrative în discuţie. Faţă de împrejurarea că M.F.P. -DGASPNPR (în prezent DGAS) - a solicitat în repetate rânduri, reclamantei, documente şi informaţii în legătură cu completarea documentaţiei aferentă cererii de modificare a planului de investiţii, este evident că A. avea cunoştinţă de documentele si informaţiile pe care nu Ie-a furnizat, analiza legalităţii actelor administrative deduse judecăţii putând fi realizată de instanţa de fond în raport de conţinutul acestora si de documentaţia care a stat la baza emiterii acestora.

În mod greşit a reţinut instanţa de fond că "nu este în măsură să identifice dacă motivul emiterii actului avut în vedere de pârât este cel corespunzător temeiului de drept indicat cu corespondent în Nota de constatare sau, din contră, motivului de fapt enunţat care viza lipsa fundamentării tehnice a modificării planului de investiţii care să susţină modificarea planului de investiţii."

În egală măsură, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că "în subsidiar, în privinţa motivului de fapt redat... acesta cuprinde referiri cu caracter general care fac imposibilă verificarea temeiniciei acestuia.

A mai reţinut instanţa de fond în considerentele hotărârii judecătoreşti că "pârâtul a constatat că reclamanta nu a îndeplinit prima dintre obligaţii, anume aceea de a efectua informarea despre modificarea planului investiţional, în termen de 10 zile lucrătoare.

Instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că, potrivit H.G. nr. 1680/2008 cu modificările şi completările ulterioare, întreprinderea are obligaţia de a informa Ministerul Finanţelor Publice în termen de 10 zile lucrătoare în legătură cu aceste modificări, anexând o fundamentare tehnico-economică", ceea ce presupune că simpla notificare referitoare la modificări în derularea planului de investiţii sau de ordin tehnico-economic nu poate fi considerată o solicitare de modificare a planului de investiţii.

De altfel, şi în pasajele următoare din considerentele hotărârii judecătoreşti, instanţa de fond nesocoteşte chestiunea esenţială reprezentată de obligaţia reclamantei de a anexa la informarea comunicată autorităţii pârâte, fundamentarea tehnico-economică.

Momentul informării în acest caz (27.01.2015) este ulterior momentului modificărilor planului de investiţii, având în vedere că planul de investiţii aferent anului 2014 trebuia realizat aşa cum a fost aprobat prin Acordul de finanţare nr. x/18.12.2013. Or, conform verificărilor de la fata locului consemnate în Nota de constatare unilaterală nr. x/10.12.2015, a rezultat că planul de investiţii până la momentul informării era realizat în proporţie de 19,05% cantitativ şi 6,86% valoric -ceea ce echivalează cu şi a fost considerată o modificare de plan.

Astfel, în vasta corespondenţă purtată pe parcursul unui an de zile, reprezentanţii D.G.A.S. au încercat să verifice îndeplinirea obligaţiei A. de a informa M.F.P. în termen de 10 zile în privinţa intenţiei de a modifica planul de investiţii prin solicitarea unui document intern al companiei prin care s-a luat această hotărâre.

În conformitate cu pct. 5.4, lit. d), neîndeplinirea obligaţiei întreprinderii de a informa M.F.P. în termen de 10 zile este sancţionată în mod expres cu revocarea acordului pentru finanţare. Astfel, H.G. nr. 1680/2008, cu modificările şi completările ulterioare, sancţionează în mod expres neîndeplinirea acestei condiţii de formă, fără să fie nevoie de o analiză a condiţiilor de fond, respectiv de verificarea îndeplinirii în continuare a condiţiilor de eligibilitate.

Prin urmare, soluţia pronunţată de instanţa de fond este greşită, inclusiv în ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată (în cuantum de 15.100 RON), cu atât mai mult cu cât, chiar instanţa de fond, în considerentele hotărârii judecătoreşti, a reţinut dispoziţiile art. 451 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prin raportare la natura pricinii, complexitatea acesteia şi munca îndeplinită de avocat cauza derulându-se pe parcursul a doar două termene de judecată, din care doar al doilea a necesitat dezbateri, la primul termen apărătorii reclamantei solicitând amânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă de conţinutul documentaţiei care a stat la baza emiterii actelor administrative deduse judecăţii, depusă de autoritatea pârâtă.

2. Recursul formulat de A. S.R.L. este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sub aspectul încălcării regulilor de procedură reglementate de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 9 C. proc. civ., art. 22 alin. (6) C. proc. civ. şi ale art. 488 pct. 8 C. proc. civ., sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Fără a nega veridicitatea raţionamentului expus de judecătorul fondului în susţinerea primei concluzii care a şi condus la soluţia de admitere a acţiunii şi la care recurenta achiesează, solicită să se constate, că prin considerentul recurat, judecătorul fondului expune o apreciere care nu doar că excede limitelor controlului de legalitate asupra actului administrativ contestat dar este de natură a afecta valorificarea drepturilor consfinţite prin hotărârea judecătorească pronunţată în cauză, ceea ce prejudiciază în mod grav drepturile şi interesele legitime.

Recurenta consideră că instanţa de fond face aprecieri nepermise asupra posibilelor remedii legale avute la dispoziţie de autoritatea publică intimată, ulterior finalizării procesului, în combaterea efectelor anularii actelor administrative supuse controlului de legalitate prin acţiunea formulată, deşi exigenţele impuse în respectarea normelor de procedură nu-i confereau această libertatea de apreciere.

În contextul în care instanţa de fond, raportat la probele administrate în cauză, nu s-a rezumat la a analiza motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate prin cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv a apărărilor expuse de autoritatea publică prin întâmpinare, ci a considerat necesar a oferi acesteia din urma adevărate îndrumări cu privire la reglementarea raporturilor juridice viitoare, este lipsită de echivoc nu doar depăşirea limitelor investirii dar şi încălcarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 9 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 22 alin. (6) si (7) C. proc. civ., art. 6 parag.i din Convenţia-EDO, cu consecinţa afectării caracterului echitabil al cauzei deduse judecăţii.

Raportat la prezenta speţă rezultă fără dubiu că instanţa nu a fost investită cu analiza posibilităţilor avute la îndemâna de autoritatea publică pentru a revoca ajutorul de stat în ipoteza anularii actelor administrative. Acest aspect nu a rezultat din dezbateri şi nici măcar nu a fost adus în discuţie de MFP, fiind în mod clar un aspect exterior cadrului procesual de soluţionare a acţiunii civile cu care instanţa a fost investită prin voinţa părţilor litigante, şi în raport de care instanţa de fond nu mai era investită.

Recurenta mai solicită să se constate lipsa de temei legal, prin raportare la interpretarea şi aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a deciziei instanţei de fond în sensul reducerii onorariului avocaţial acordat cu titlu de cheltuieli de judecată de la 54.753,24 RON la 15.000 RON, cu o motivare neconvingătoare faţă de volumul de muncă avocaţială determinat de complexitatea fiecărei etape de soluţionare a prezentei cauze.

4. Apărările formulate în cauză

Reclamanta A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea reclamantei, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele considerente.

Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza şi răspunde prin considerente comune.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin adresa nr. x/12.12.2014, A. a solicitat MFP o întâlnire în scopul prezentării modificărilor de ordin tehnic şi de derulare a planului de investiţii prezentat iniţial. Prin adresa M.F.P. -Direcţia Generală Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri Reglementate nr. x/18.12.2014, societăţii i s-a adus la cunoştinţă faptul că, potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 1680/2008: "în cazul în care proiectul de investiţii înregistrează modificări în derularea planului de investiţii sau de ordin tehnico-economic, întreprinderea are obligaţia de a informa Ministerul Finanţelor Publice în termen de 10 zile lucrătoare în legătură cu aceste modificări anexând o fundamentare tehnico-economică", societatea fiind avertizată că "simpla notificare referitoare la modificări în derularea planului de investiţii sau de ordin tehnico-economic nu este considerată o solicitare de modificare în sensul prevederilor legale, nefiind însoţită şi de o fundamentare tehnico-economică în acest sens."

În data de 13.01.2015 a avut loc întâlnirea solicitată, între reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice şi reprezentantul A., pe parcursul căreia societăţii i-a fost reamintit faptul că M.F.P. trebuie înştiinţat în termen de 10 zile lucrătoare în condiţiile în care există modificări în derularea planului de investiţii, conform prevederilor H.G. nr. 1680/2008, cu modificările şi completările ulterioare, fiind necesar ca societatea A. să anexeze o fundamentare tehnico-economică a planului de investiţii revizuit.

Prin adresa nr. x/24.01.2015, înregistrată la M.F.P. cu nr. x/27.01.2015, reclamanta a transmis o fundamentare a planului de investiţii revizuit.

Ulterior, M.F.P. a solicitat A. în mai multe rânduri informaţii pentru completarea documentaţiei necesare în procesul de analiză a cererii pentru aprobarea modificării planului de investiţii.

Ministerul Finanţelor Publice a solicitat, încă din luna februarie 2015, un raport de expertiză tehnică, care să fundamenteze modificările tehnice ale planului de investiţii, iar reclamanta a depus la Registratura generală a M.F.P. în data de 27.10.2015, un document pe care M.F.P. (DGASPNPR) nu l-a luat în considerare, apreciind astfel că nu a fost prezentată o fundamentare tehnică adecvată a modificării planului de investiţii (pct. 4 lit. b) din Scrisoarea de Revocare a Acordului pentru finanţare).

Ministerul Finanţelor Publice a concluzionat că o parte din informaţiile si documentele solicitate nu au fost transmise de societate, iar o parte au fost transmise incomplet (pct. 4 lit. b) din Scrisoarea de Revocare a Acordului pentru finanţare).

Analizarea şi soluţionarea Cererii pentru aprobarea modificării planului de investiţii a S.C. A. S.R.L (înregistrată la Registratura generală a MFP cu nr. x/27.01.2015), s-a realizat conform prevederilor punctului 5.3, Cap. V - Procedura de acordare a alocărilor specifice individuale din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1680/2008.

În urma analizei s-a constatat faptul că această cerere era incompletă, nu conţinea informaţii corecte, nu era însoţită de toată documentaţia necesară şi existau neconcordanţe în informaţiile furnizate.

La data de 27.10.2015, reclamanta a depus la Registratura generală a M.F.P. Raportul de expertiză.

În aplicarea prevederilor din subpunctul 5.2., pct. 5, cap. V -Procedura de acordare a alocării specifice individuale din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1680/2008, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la obligaţia întreprinderii de a informa MFP în termen de 10 zile lucrătoare în legătură cu modificarea planului de investiţii, MFP a solicitat documente care să susţină necesitatea modificării, cu respectarea termenului de 10 zile lucrătoare de când a luat la cunoştinţă de aceste modificări.

La această solicitare, A. a răspuns prin prezentarea Deciziei emisă de B., prin care anunţa M.F.P. în legătură cu modificările planului de investiţii: "Extinderea capacităţilor de producţie ale unităţii A. - fabricarea pieselor antivibraţie pentru automobile".

În forma finală a planului de investiţii revizuit nu sunt delimitate pe ani cheltuielile eligibile de cele neeligibile, iar în tabelul final anexat planului de investiţii apar delimitate pe ani doar cheltuielile eligibile realizate, şi nu toate cheltuielile eligibile aferente planului de investiţii.

Aşadar, obligaţia demonstrării îndeplinirii condiţiilor prevăzute în subpunctul 5.2., pct. 5, cap. V - Procedura de acordare a alocării specifice individuale din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1680/2008, cu modificările şi completările ulterioare este în sarcina societăţii.

Întrucât reclamanta nu a prezentat documente din care să rezulte îndeplinirea acestei obligaţii, MFP a solicitat documente care să susţină necesitatea modificării, cu respectarea termenului de 10 zile lucrătoare de când întreprinderea a luat la cunoştinţă de aceste modificări.

Ca urmare a analizei documentelor transmise de reclamantă, de către responsabilii de dosar, s-a constatat necesitatea completării documentaţiei, cu o serie de documente şi informaţii suplimentare, solicitate cu adresele transmise de autoritatea pârâtă, ulterior, sub nr. x/21.05.2015 şi nr. y/16.07.2015, documente necesare analizei economico-financiare a Cererii de modificare a planului de investiţii.

Rezultatele analizei Cererii de modificare a planului de investiţii şi a întregii documentaţii s-au reflectat în Nota de prezentare la Scrisoarea de Revocare a Acordului pentru finanţare nr. x/22.12.2015 şi în Scrisoarea de Revocare a Acordului pentru finanţare nr. x/22.12.2015.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt eronată, pronunţând o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În raport de susţinerile instanţei de fond, astfel cum au fost consemnate, se impune lămurirea situaţiei referitoare la implementarea efectivă a modificării planului de investiţii prin raportare la prevederile subpct. 5.3, pct. 5, Capitolul V, anexa nr. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1680/2008.

Instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond trebuie să clarifice motivul de fapt care a stat la baza aplicării măsurii revocării acordului pentru finanţare.

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că raportul de expertiză solicitat în completarea documentaţiei, potrivit adresei nr. x/2014, a fost transmis pârâtei la data de 26 octombrie 2015.

Astfel că aprecieri asupra cererii de chemare în judecată se vor face având în vedere faptul că pârâta a avut cunoştinţă de acest raport de expertiză încă de la această dată.

De altfel, se impune clarificarea de către instanţa de fond a temeiurilor juridice care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat.

De asemenea, Înalta Curte, în raport de corespondenţa purtată între părţi, apreciază că se impune clarificarea situaţiei de fapt, fiind esenţială lămurirea aspectului referitor la fundamentarea tehnică depusă de reclamantă, respectiv dacă aceasta a fost sau nu avută în vedere.

Motivul de casare astfel reţinut face inutilă analizarea celorlalte motive invocate prin cererile de recurs formulate în cauză.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza cauza sub toate aspectele, va examina toate susţinerile şi apărările formulate de părţi şi nu în ultimul rând va dispune efectuarea probelor pe care le va considera necesare şi utile soluţionării cauzei.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta A. S.R.L. şi de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri Reglementate împotriva sentinţei civile nr. 1079 din 28 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2019.