Prescription of competition sanctions for continuous anticompetitive agreements and limits on interrupting acts

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Concurenţei şi a solicitat: suspendarea în parte a executării Deciziei nr. 55 din data de 03.11.2015, a prevederii referitoare la amendarea cu suma de 10822 RON, până la rămânerea definitivă a hotărârii, raportat la art. 15 din Legea cu nr. 554/2004; anularea în parte a Deciziei nr. 55 din data de 03.11.2015 emisă de autoritatea publică pârâtă, anularea prevederii referitoare la amendarea societăţii reclamante cu suma de 10.822 RON, cu consecinţa exonerării totale a societăţii reclamante de la plata amenzii, respectiv cu consecinţa exonerării totale de răspunderea angajată de către autoritatea publică pârâtă, modificării deciziei în sensul diminuării la minim a amenzii aplicate, de 0.5% din cifra de afaceri a anului precedent sancţionării, în sensul aplicării unei amenzi în cuantum maxim de 7.332 RON.

II sentinţa pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa civilă nr. 1499 din 6 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei. A anulat decizia nr. 55/03.11.2015 emisă de pârâtul Consiliul Concurenţei în ceea ce priveşte sancţionarea reclamantei cu amendă în cuantum de 10.822 RON şi a exonerat reclamanta de la plata acestei amenzi. A respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării deciziei atacate.

III Recursul formulat de pârât

3. Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs pârâtul Consiliul Concurenţei, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei, reţinerea cauzei spre rejudecare şi respingerea acţiunii.

4. În motivarea recursului, recurentul a arătat că fapta săvârşită de reclamantă a constat în inserarea la art. 19 din contractul de distribuţie nr. 3329 din 27.09.2004, încheiat cu furnizorul B., a unei clauze de menţinere a preţului de revânzare, prin care S.C. A. S.R.L., în calitate de distribuitor, se angaja să revândă către terţi produsele livrate de B., la preţul stabilit cu acesta din urmă. Potrivit art. 5 din acelaşi contract, durata contractului era de 1 an începând de la data semnării, respectiv de la 27.09.2004. Clauza contractuala de menţinere a preţului de revânzare nu a fost înlăturată din contract până la 27.09.2005 şi a produs efecte anticoncurenţiale pe toată perioada contractului, astfel încât fapta a avut un caracter continuu.

5. Prima instanţă a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 61 alin. (2) teza a doua din Legea concurenţei atunci când a apreciat că fapta săvârşită de S.C. A. S.R.L. nu are un caracter de continuitate sau repetabilitate, dar şi când a apreciat că efectele clauzei anticoncurenţiale nu au format obiectul investigaţiei. Soluţia pronunţată de instanţa de fond se datorează confuziei referitoare la standardul probei unei înţelegeri anticoncurenţiale prin obiect, precum cea din prezenta cauză. În cazul înţelegerilor anticoncurenţiale prin obiect funcţionează o prezumţie legală de afectare a mediului concurenţial normal, în temeiul căreia autoritatea de concurenţă, pentru a dovedi existenţa faptei, nu mai trebuia să probeze efectele anticoncurenţiale concrete, produse de respectiva faptă, ci numai să dovedească existenţa acordului de voinţă între părţile la înţelegere, precum şi obiectivul anticoncurenţial al înţelegerii. Aceasta nu înseamnă că respectiva înţelegere nu a produs efecte anticoncurentiale, dimpotrivă, legiuitorul a prezumat că o încălcare gravă, precum cea de fixare a preţului, produce întotdeuna efecte anticoncurenţiale.

6. In speţă, nu se poate considera că fapta anticoncurenţială s-a consumat la momentul încheierii contractului, întrucât clauza de menţinere a preţului de revânzare a produs efecte pe toată perioada contractuală.

7. In acest sens, este relevantă şi jurisprudenţa europeană, respectiv Hotărârea Tribunalului de Primă Instanţă din 19.5.1999, pronunţată în cauza T-175/95 - BASF Coatings AG vechiul Comisia Europeana, prin care, la pct. 156, s-a reţinut că "Evaluarea de către Comisie a duratei încălcării nu este eronată, având în vedere faptul că această încălcare a fost reprezentata de încheierea de către părţi a unui acord care conţine o clauză ce urmăreşte un scop contrar articolului 85 alin. (1) din tratat. Chiar dacă Curtea nu a putut constata că o astfel de clauză a fost pusă în aplicare, simpla sa existenţă a fost capabilă sa creeze un efect "vizual si psihologic", care a contribuit la împărţirea pieţei (Miller, punctul 7, Herlitz, punctul 40). Încălcarea care a început în 1982, când a fost încheiat acordul, nu a încetat, prin urmare, până când clauza anticoncurenţială nu a fost efectiv eliminată din contract.". Aşadar, chiar dacă înţelegerea anticoncurenţială nu a fost pusă în aplicare pe toată perioada contractuală, instanţa europeană a considerat că durata încălcării este reprezentată de durata contractuală, întrucât aceasta a produs efecte anticoncurenţiale în toată această perioadă.

8. Şi din jurisprudenta naţională se desprinde o abordare identică. În cadrul Deciziei nr. 2888/5.6.2007 s-a menţionat că "Înalta Curte constata, aşa cum s-a mai arătat, ca este nefondata critica recurentei in sensul ca in perioada investigata nu a avut niciun contract de distribuţie încheiat, ca intre aceasta societate si C. nu ar fi existat relaţii comerciale in perioada august-1.09.2004, când, de fapt, acestea sunt dovedite chiar prin existenta contractului. Pe de alta parte, instanţa de control judiciar retine ca, deşi perioada avuta in vedere de autoritatea de concurenta a fost martie 2000-1 septembrie 2004, recurenta a fost sancţionată exclusiv pentru perioada cat a fost parte la un contract cu clauza anticoncurenţială, respectiv august- septembrie 2004, aşa cum rezulta si din individualizarea sancţiunii care i-a fost aplicată."

9. In speţă, este incident şi art. 62 alin. (4) teza a doua din Legea concurenţei, întrucât termenul de prescripţie iniţial, ce a început sa curgă la 27.9.2005, a fost întrerupt in mod succesiv de acte procedurale de investigare a faptei, ale autorităţii de concurenţă.

10. Un prim act de întrerupere a cursului termenului de prescripţie este reprezentat chiar de Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 87 din 14 martie 2008, prin care a fost declanşată investigaţia, data de la care curge un nou termen de 5 ani. În aplicarea prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea concurentei, chiar şi actele de întrerupere a cursului prescripţiei, efectuate de autoritate numai faţă de furnizorul B., precum cererile de informaţii, produceau efecte şi faţă de S.C. A. S.R.L., astfel de cereri de informaţii au fost transmise prin intermediul adreselor înregistrate sub nr. de ieşire: RG 830 din 4.6.2008; DIE 963 din 14.8.2009; DIE 1128 din 10.9.2009; RG 15982 din 24.11.2011; RG 4892 din 5.4.2012; RG nr. 8966 din 12.7.2012; RG-9853 din 30.7.2012; RG 10225 din 6.8.2012 si RG 207 din 10.1.2013.

11. Mai mult de atât, în cadrul investigaţiei au fost adresate solicitări de informaţii chiar reclamantei S.C. A. S.R.L., prin adresele înregistrate sub nr. de ieşire x din 13.12.2010 şi RG nr. 2614 din 28.2.2013, în care se făcea menţiunea explicită ca informaţiile erau solicitate în scopul investigaţiei declanşate prin Ordinul nr. 87/2008. De asemenea, Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 395 din 17 februarie 2011, prin care s-a dispus disjungerea investigaţiei iniţiale în opt investigaţii distincte, reprezintă tot un act procedural de instrumentare a investigaţiei ce a întrerupt, la rândul său, cursul prescripţiei.

12. A mai arătat că reclamanta a concluzionat în mod greşit că decizia de constatare şi sancţionare a faptei s-ar fi luat de către autoritate după implinirea termenului de 10 ani de la epuizarea faptei, prevăzut de art. 62 alin. (4) teza a doua, respectiv după data de 27.09.2015. In realitate, Plenul, ca organ colegial deliberativ al Consiliului Concurenţei, a constatat fapta săvârşită de reclamantă şi a aplicat sancţiunea prevăzută de lege la data de 10 iulie 2015, aspect constatat de minuta deliberării încheiată în acea dată. In temeiul art. 49 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996. republicata, începând cu data deliberării Plenului curge un termen de 120 de zile numai pentru motivarea si comunicarea deciziei către părţile investigate, astfel încât data de 3 noiembrie 2015, înscrisă pe decizia contestată, ce se încadrează în acest termen de 120 de zile, reprezintă numai data la care decizia Plenului a fost motivată şi redactată.

13. În acest sens, invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv Decizia ICCJ nr. 7240 din 12 noiembrie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2010, prin care s-a reţinut că "Legislaţia aplicabilă în cauza în ceea ce priveşte individualizarea este cea de la data adoptării deciziei de către organul deliberativ - Plenul Consiliului Concurenţei - 4.08.2010". (pag. 22, paragraf final din decizia menţionată). ICCJ a reţinut că efectele unei decizii de constatare şi sancţionare a unei fapte anticoncurenţiale se produc încă de la data deliberării Plenului, din moment ce legea aplicabilă raportului juridic astfel născut este cea de la data deliberării, iar nu cea de la data redactării deciziei Consiliului Concurentei.

14. In concluzie, fapta săvârşită de reclamantă a fost investigată, constatată şi sancţionată de către Consiliul Concurenţei în termenul de 10 ani prevăzut de art. 62 alin. (4) teza a doua, astfel încât nu a operat prescripţia dreptului Consiliului Concurentei de a sancţiona respectiva fapta.

IV Apărările formulate de intimata reclamantă

15. Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

16. A arătat că pretinsele fapte cu caracter anticoncurenţial s-au petrecut în perioada 27.09.2004-27.09.2005, iar decizia de sancţionare a fost emisă sub numărul 55, la data de 03.11.2015, la o distanţă de mai bine de 10 ani de la data ultimului act de executare izvorât din contractul cu S.C. B. S.A. Recurentul afirmă că dreptului de a aplica sancţiunea nu s-ar fi prescris, pentru că momentul la care ar trebui să se raporteze este cel al deliberării, care a stat la baza ulterioarei emiteri a Deciziei nr. 55/03.11.2015, care s-a produs la 10.07.2015, şi nu la data emiterii propriu-zise a acestei decizii. Raţionamentul este eronat şi contrar legii, întrucât se aplică prin analogie art. 395 alin. (1) şi art. 401 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că este evident faptul că decizia nu a fost luată anterior împlinirii termenului de prescripţie, ci la data de 03.11.2015, după împlinirea acestui termen special de prescripţie.

17. Raportat la art. 63 alin. (1) lit. b), dreptul Consiliului de a aplica sancţiuni se prescrie în termen de 5 ani, termen care a expirat la data de 27.09.2010. Raportat de momentul începerii investigaţiei, respectiv Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei cu nr. 395/17.02.2011, rezultă că era prescris chiar de la data la care investigaţia a debutat; dacă ar admite că acest termen de prescripţie a fost întrerupt, se impun a fi aplicate dispoziţiile art. 62 alin. (4) care stabilesc că, în cazul în care nu s-a aplicat nicio sancţiune şi a trecut un termen egal cu dublul termenului de prescripţie calculat de la data săvârşirii ultimului act pretins neconcurenţial, dreptul este prescris.

18. Intimata a mai arătat că autoritatea de control nu a prezentat niciun fel de dovezi privitoare la momentul comunicării Ordinului de începere a investigaţiei către B. sau către reclamantă, astfel încât să poată decela dacă, anterior începerii investigaţiei privitoare la pretinsele fapte anticoncurenţiale săvârşite, ar fi operat vreo întrerupere a termenului de prescripţie. Totodată, raportat şi la o eventuală întrerupere a termenului de prescripţie, întrerupere ce trebuia dovedită potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, indiferent de numărul întreruperilor existente ale acestui termen de prescripţie, dacă Consiliul Concurenţei nu a emis o decizie de sancţionare anterior împlinirii dublului termenului de prescripţie, aceasta nu mai este în măsură să o facă, aplicarea sancţiunii fiind prescrisă.

19. Din interpretarea textelor art. 61 alin. (2) şi art. 62 din Legea nr. 21/1996 rezultă concluzia că a fost sancţionată la data de 03.11.2015, adică la mai bine de 10 ani de la ultimului act anticoncurenţial (27.09.2005). În aceste condiţii, dreptul Consiliului Concurenţei de a o mai sancţiona pentru faptele descrise în conţinutul Deciziei cu nr. 55/03.11.2015, s-a prescris la data de 28.09.2015.

V Considerentele instanţei de recurs

20. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

21. Prin Decizia nr. 55/03.11.2015 emisă de Consiliul Concurenţei, s-a constatat încălcarea de către reclamantă a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, prin încheierea unei înţelegeri anticoncurenţiale având ca obiect stabilirea preţului de revânzare en gros a produselor care au făcut obiectul contractului de distribuţie încheiat cu B. S.A. în calitate de producător. S-a dispus sancţionarea reclamantei cu amendă contravenţională în cuantum de 10.822 RON, reprezentând 0,738% din cifra de afaceri realizată în anul 2014.

22. Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a constatat nelegalitatea deciziei, ca urmare a faptului că dreptul Consiliului Concurenţei de a aplica sancţiuni pentru fapta săvârşită de reclamantă era prescris, conform art. 62 alin. (4) raportat la art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1996. Instanţa de fond a avut în vedere faptul că prescripţia dreptului Consiliului Concurenţei de a aplica sancţiuni a început să curgă, astfel cum stipulează prevederile art. 61 alin. (2) teza 1 din Legea nr. 21/1996, de la data săvârşirii încălcării, respectiv de la data încheierii contractului în cuprinsul căruia se regăseşte clauza anticoncurenţială, 27.09.2004, şi s-a împlinit la data de 27.09.2014, anterior emiterii deciziei de sancţionare. A apreciat că fapta pentru care reclamanta a fost sancţionată nu are caracter de continuitate sau repetabilitate, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile tezei a 2 - a din textul legal menţionat, întrucât reclamanta a fost sancţionată pentru încheierea unei înţelegeri anticoncurenţiale prin obiect, ceea ce înseamnă că fapta s-a consumat la data încheierii înţelegerii, s-a mai reţinut că obiectul investigaţiei Consiliului Concurenţei l-au constituit clauzele contractelor de distribuţie încheiate de întreprinderile investigate şi nu efectele produse de acestea şi, mai mult, în cazul reclamantei, înţelegerea nici nu a fost pusă în practică, ceea ce înseamnă că nu se poate reţine un act/fapt anticoncurenţial ulterior încheierii contractului.

23. Înalta Curte reţine că fapta pentru care s-a constatat încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 21/1996, art. 5 alin. (1) lit. a), a) constat în încheierea de către reclamanta S.C. A. S.R.L., prin contractul de distribuţie nr. 3329 din 27 septembrie 2004 încheiat cu furnizorul B., a unei înţelegeri calificate ca fiind anticoncurenţială, având ca obiect stabilirea preţului de revânzare en gros a produselor care au făcut obiectul contractului de distribuţie, prin menţionarea unei clauze prin care reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de distribuitor, se angaja să revândă către terţi produsele livrate de B. la preţul stabilit cu aceasta.

24. Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, în vigoare la data încheierii înţelegerii anticoncurenţiale, "(1) Sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici, orice decizii luate de asociaţiile de agenţi economici şi orice practici concertate, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc: a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii comerciale;".

25. Contractul a fost încheiat la 27.09.2004, durata contractului era de 1 an, începând de la data semnării, respectiv până la data de 27.09.2005.

26. Clauza în discuţie, apreciată ca fiind înţelegere anticoncurenţială, constituie o înţelegere anticoncurenţială prin obiect, însă a produs efecte pe toată durata existenţei sale în cadrul contractului încheiat între părţi, şi anume până la data de 27.09.2005, aceasta fiind data la care a încetat. Faptul că înţelegerea anticoncurenţială nu ar fi fost pusă în aplicare pe toată perioada contractuală nu prezintă relevanţă, efectele anticoncurenţiale se produc în toată perioada pentru care contractul a fost încheiat, astfel că durata încălcării este reprezentată de durata contractuală.

27. Prescripţia extinctivă, care constă în stingerea dreptului la acţiune în sens material ca urmare a neexercitării dreptului în termenul stabilit de lege, este o sancţiune juridică îndreptată împotriva pasivităţii titularului unui drept subiectiv sau al unei situaţii juridice.

28. Potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, în vigoare anterior intrării în vigoare a Noului C. civ. (la data de 1.10.2011), aplicabil în cauză, prescripţia extinctivă constă în stingerea dreptului material la acţiune neexercitat în termenul de prescripţie stabilit de lege, iar termenul de prescripţie extinctivă este intervalul de timp stabilit de lege înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune în sens material, sub sancţiunea pierderii acestui drept.

29. Regimul juridic al prescripţiei extinctive în reglementarea Decretului nr. 167/1958 este unul imperativ. Prescripţia dreptului Consiliului Concurenţei de a aplica sancţiuni contravenţionale este reglementată de dispoziţiile Legii concurenţei nr. 21/1996.

30. Legea aplicabilă prescripţiei extinctive, sub toate aspectele, este cea în vigoare la momentul la care a început să curgă.

31. La data de 27.09.2005, conform art. 58 din Legea concurenţei nr. 21/1996 (anterior, la data de încheierii contractului, art. 62^1), "(1) Dreptul Consiliului Concurenţei de a aplica sancţiuni contravenţionale pentru încălcările prevederilor prezentei legi se prescrie după cum urmează:(...) b) în termen de 5 ani, în cazul tuturor celorlalte încălcări ale prevederilor prezentei legi. (2) Prescripţia dreptului la acţiune al Consiliului Concurenţei începe să curgă de la data încetării practicii anticoncurenţiale. În cazul încălcărilor legii, ce au caracter de continuitate sau de repetabilitate, prescripţia începe să curgă de la data încetării ultimului act sau fapt anticoncurenţial în cauză.".

32. Legiuitorul a stabilit, aşadar, un termen de prescripţie de 5 ani pentru aplicarea de sancţiuni contravenţionale, termen care începe să curgă la data încetării practicii anticoncurenţiale

33. Data de la care a început să curgă termenul de prescripţie de 5 ani, raportat la dispoziţiile Legii nr. 21/1996, în forma în vigoare incidentă în cauză, este cel al încetării faptei pretinse ca fiind anticoncurenţială, 27.09.2005; termenul de 5 ani, de la acea dată, urma să se împlinească, potrivit aceloraşi dispoziţii, la data de 27.09.2010.

34. Întreruperea prescripţiei extinctive este o modificare a cursului prescripţiei, care constă în ştergerea prescripţiei începute înainte de ivirea unei cauze întreruptive, şi presupune oprirea temporară a cursului prescripţiei pe durata cauzei care o justifică şi începerea unei prescripţii extinctive noi, durata iniţială, scursă anterior survenirii întreruperii, neintrând în calculul termenului de prescripţie. Nu se mai justifică producerea efectului prescripţiei extinctive în situaţia în care titularul dreptului subiectiv prescriptibil părăseşte starea de pasivitate sau cel în folosul căruia curge prescripţia extinctivă abandonează atitudinea de împotrivire faţă de titularul dreptului.

35. Normele care reglementează prescripţia sunt imperative, astfel încât durata termenului, calculul, condiţiile de întrerupere şi suspendare sunt strict reglementate prin normele legale.

36. În conformitate cu dispoziţiile 59 (anterior art. 62^2) din Legea concurenţei nr. 21/1996, forma în vigoare incidentă în cauză, "(1) Orice acţiune întreprinsă de către Consiliul Concurenţei în scopul unei examinări preliminare sau în scopul declanşării unei investigaţii în legătură cu o anumită încălcare a legii va întrerupe cursul termenelor de prescripţie prevăzute la art. 58. Întreruperea termenului de prescripţie va avea efect de la data comunicării acţiunii întreprinse de către Consiliul Concurenţei, făcută către cel puţin un agent economic sau o asociaţie de agenţi economici care a participat la săvârşirea încălcării legii. (2) Acţiunile ce pot fi întreprinse de către Consiliul Concurenţei şi care întrerup cursul termenului de prescripţie includ, în principal, următoarele: a) solicitări de informaţii, în scris; b) ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei de declanşare a unei investigaţii; c) începerea procedurilor legale. (3) Întreruperea termenului de prescripţie îşi produce efectele faţă de toţi agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici care au participat la săvârşirea încălcării legii. (4) În cazul întreruperii termenului de prescripţie, un nou termen, cu o durată similară, începe să curgă de la data la care Consiliul Concurenţei a întreprins una dintre acţiunile menţionate la alin. (2). Termenul de prescripţie va expira cel mai târziu în ziua în care se împlineşte perioada egală cu dublul termenului de prescripţie, aplicabil pentru săvârşirea încălcării în cauză, în situaţia în care Consiliul Concurenţei nu a impus nici una dintre sancţiunile prevăzute de prezenta lege.".

37. Potrivit Legii concurenţei, cauzele care întrerup cursul prescripţiei sunt acţiunile întreprinse de către Consiliul Concurenţei în scopul unei examinări preliminare sau în scopul declanşării unei investigaţii (art. 59 alin. (1), cu titlu exemplificativ fiind menţionate solicitări de informaţii, în scris, ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei de declanşare a unei investigaţii, începerea procedurilor legale (art. 59 alin. (2).

38. În ceea ce priveşte efectul, întreruperea termenului de prescripţie are efect de la data comunicării acţiunii întreprinse de către Consiliul Concurenţei, făcută către cel puţin un agent economic sau o asociaţie de agenţi economici care a participat la săvârşirea încălcării legii, şi îşi produce efectele faţă de toţi agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici care au participat la săvârşirea încălcării legii (art. 59 alin. (1) şi (3) .

39. Este prevăzut, de asemenea, şi un termen special de prescripţie, în sensul că termenul de prescripţie va expira cel mai târziu în ziua în care se împlineşte perioada egală cu dublul termenului de prescripţie (art. 59 alin. (4).

40. Raportat la aceste dispoziţii legale, termenul de prescripţie al dreptului de aplicare a sancţiunii s-a întrerupt, în cauză, prin emiterea de către Consiliul Concurenţei a Ordinului de declanşare a investigaţiei nr. 87/14.03.2008, iar întreruperea a produs efecte de la data comunicării de către Consiliul Concurenţei către cel puţin un agent economic care a participat la săvârşirea încălcării legii, întreruperea producând efecte faţă de toţi agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici care au participat la săvârşirea încălcării legii, dată de la care începe să curgă un nou termen de prescripţie cu aceeaşi durată.

41. Potrivit probatoriului administrat, prima comunicare referitoare la Ordinul de declanşare a investigaţiei nr. 87/14.03.2008 a fost efectuată de Consiliul Concurenţei către B. S.A., la data de 4.06.2008, dată la care, potrivit dispoziţiilor anterior menţionate, a produs efecte întreruperea termenului de prescripţie faţă de toţi agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici care au participat la săvârşirea încălcării legii.

42. Ca atare, prescripţia scursă înainte de acel moment a fost stinsă, iar de la data de 4.06.2008 a început să curgă un nou termen de prescripţie, cu o durată similară, de 5 ani, potrivit art. 59 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, termen care s-a împlinit la data de 4.06.2013.

43. Susţinerile recurentei privind faptul că termenul de prescripţie iniţial, care a început să curgă la 27.09.2005, a fost întrerupt în mod succesiv de actele de întrerupere a cursului prescripţiei efectuate către furnizorul B., precum cererile de informaţii, care au produs efecte şi faţă de reclamanta S.C. A. S.R.L. (cereri de informaţii transmise către B. prin intermediul adreselor înregistrate sub nr. x din 4.6.2008; DIE 963 din 14.8.2009; DIE 1128 din 10.9.2009; RG 15982 din 24.11.2011; RG 4892 din 5.4.2012; RG 8966 din 12.7.2012; RG 9853 din 30.7.2012; RG 10225 din 6.8.2012 şi RG 207 din 10.1.2013), solicitările de informaţii efectuate chiar către reclamanta S.C. A. S.R.L., prin adresele inregistrate sub nr. de ieşire RG 9290 din 13.12.2010 şi RG nr. 2614 din 28.2.2013, precum şi de Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 395 din 17 februarie 2011, prin care s-a dispus disjungerea investigaţiei iniţiale în opt investigaţii distincte, sunt nefondate.

44. Cauzele de întrerupere a prescripţiei extinctive sunt legale, fiind stabilite exclusiv de lege, sunt limitative, de strictă interpretare şi aplicare, şi produc efecte de drept.

45. Potrivit dispoziţiilor art. 59 alin. (1) din Legea concurenţei, care prevăd că întrerupe cursul termenelor de prescripţie orice acţiune întreprinsă de către Consiliul Concurenţei în scopul unei examinări preliminare sau în scopul declanşării unei investigaţii în legătură cu o anumită încălcare a legii, ordinul de declanşare a investigaţiei este ultimul act al autorităţii de concurenţă care putea să conducă la întreruperea cursului prescripţiei,

46. Interpretarea alin. (2) al art. 59 cu privire la acţiunile ce pot fi întreprinse de către Consiliul Concurenţei care întrerup cursul termenului de prescripţie, enumerate cu titlu exemplificativ ca fiind solicitări de informaţii, ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei de declanşare a unei investigaţii, începerea procedurilor legale, se realizează prin raportare la dispoziţiile alin. (1), potrivit căruia întreruperea cursului termenului de prescripţie se realizează prin orice acţiune întreprinsă de către Consiliul Concurenţei în scopul unei examinări preliminare sau în scopul declanşării unei investigaţii.

47. Pe cale de consecinţă, cauzele de întrerupere a prescripţiei extinctive fiind limitative, de strictă interpretare şi aplicare, pentru întreruperea cursului termenului de prescripţie era necesar ca acţiunile întreprinse de către Consiliul Concurenţei să fie realizate în scopul unei examinări preliminare sau în scopul declanşării unei investigaţii, aşadar să fie prealabile declanşării unei investigaţii, nu şi ulterioare acestui moment.

48. Raportat la aceste dispoziţii legale, ultimul act care putea întrerupe cursul prescripţiei în cauză a fost Ordinul de declanşare a investigaţiei emis de Consiliul Concurenţei, acesta producând efecte faţă de toţi agenţii economici care au participat la săvârşirea încălcării legii investigată. Comunicările invocate de recurentul pârât (solicitările de informaţii, ordinul de disjungere a investigaţiei) nu au mai condus în cauză la întreruperea termenului de prescripţie.

49. Pentru aceste motive, în conformitate cu dispoziţiile Legii concurenţei nr. 21/1996, forma în vigoare incidentă în cauză, rezultă că termenul de prescripţie extinctivă a dreptului Consiliului Concurenţei de aplicare a sancţiunii a început să curgă la data de 27.09.2005, data încetării faptei pretinse ca fiind anticoncurenţială, urmând a se împlini la data de 27.09.2010, însă s-a întrerupt prin emiterea de către Consiliul Concurenţei a Ordinului de declanşare a investigaţiei nr. 87/14.03.2008. Întreruperea termenului de prescripţie a produs efecte la data primei comunicări referitoare la Ordinul nr. 87/14.03.2008, efectuată de Consiliul Concurenţei la data de 4.06.2008 către B. S.A., dată la care a început să curgă un nou termen de prescripţie de 5 ani, care s-a împlinit la data de 4.06.2013.

50. Pe cale de consecinţă, termenul de prescripţie extinctivă a drepului Consiliului Concurenţei de aplicare a sancţiunii s-a împlinit anterior atât emiterii Deciziei de sancţionare nr. 87, la data de 3.11.2015, prin care s-a constatat încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 21/1996 şi s-a aplicat sancţiunea, cât şi anterior datei de 10.07.2015, la care au avut loc deliberările şi s-a încheiat minuta, împrejurare faţă de care nu mai prezintă relevanţă analiza susţinerilor contradictorii ale părţilor referitoare la data aplicării sancţiunii contravenţionale, data emiterii deciziei sau data la care au avut loc deliberările.

51. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ. cu privire la sentinţa recurată, prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamantă şi a fost anulată decizia emisă de pârâtul Consiliul Concurenţei în ceea ce priveşte sancţionarea reclamantei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, fiind constatat prescris dreptul Consiliului Concurenţei de a aplica sancţiuni pentru fapta săvârşită de reclamantă.

VII Soluţia instanţei de recurs

52. Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurentul pârât, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Concurenţei împotriva sentinţei civile nr. 1499 din 6 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2019.