Nullity of appeal for lack of original autograph signature: mandatory requirement for valid judicial submissions

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, obligarea pârâtului să emită pentru fiecare reclamant în parte, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei, ţinând cont în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.

De asemenea, au solicitat obligarea pârâtului la acordarea în favoarea reclamanţilor, începând cu data de 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, a diferenţelor salariale rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011.

Totodată, au cerut obligarea pârâtului la recalcularea sporurilor şi altor drepturi aferente diferenţei indemnizaţiei de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanţi începând cu data de 09.04.2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţiei, obligarea pârâtului să plătească actualizarea sumelor de plată cu rata inflaţiei, calculată de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar al reclamanţilor şi până la plata efectivă a acestuia şi obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculată de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar al reclamanţilor şi până la plata efectivă a acestuia.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3502 din 6 octombrie 2017, a admis cererea formulată de reclamanţi, obligând pârâtul să emită reclamanţilor noi ordine de salarizare în mod legal, raportat la Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia CCR nr. 794/2016 şi ordinul MJ nr. 219/C/01.02.2017, ţinând cont de vechimea în muncă, gradul profesionial, funcţia, sporurile salariale şi să dispună plăţile aferente, începând cu data de 09.04.2015, prin ordonatorul terţiar corespunzător, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală calculate de la data scadenţei pentru fiecare reclamant până la data plăţii efective.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Examinând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic", iar, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii (...)".

În temeiul art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu poartă semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă.

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia introducerii oricărui demers judiciar, inserate în art. 148 din C. proc. civ., în conformitate cu care orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să cuprindă, printre alte menţiuni esenţiale, şi semnătura.

Dispoziţiile art. 194 lit. f) din C. proc. civ. prevăd aceeaşi obligaţie.

Potrivit art. 268 alin. (1) din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia.(...)."

Prin urmare, semnătura, având rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului semnat, trebuie să fie olografă şi nicidecum dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

În cauză, se constată că recurentul a depus la dosar cererea de recurs în fotocopie (transmisă prin poştă-dosar) purtând semnătura reprezentantului instituţiei, semnătură care, datorită modalităţii de depunere, se regăseşte în forma imprimată, neidentificându-se un exemplar original al respectivei cereri.

Deşi recurentul a fost citat cu menţiunea de a depune la dosar cererea de recurs semnată olograf în original, pentru termenul de judecată din 21.11.2019, acesta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Lipsa semnăturii este un aspect prealabil peremptoriu de natură a determina neregularitatea învestirii instanţei, în consecinţă, nefiind îndeplinită această cerinţă de formă, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin raportare la prevederile menţionate, referitoare la sancţiunea aplicată în cazul nesemnării cererii de chemare în judecată, se reţine şi faptul că, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 29 ianuarie 2018, s-a stabilit următoarea soluţie de principiu: "În ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea (de recurs) exclusiv prin fax sau e-mail şi instanţa face demersuri pentru a obţine exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancţiunea aplicabilă este cea a anulării cererii (de recurs)".

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută în mod expres de art. 486 alin. (3) raportat la art. 196 alin. (1) din C. proc. civ. şi va anula recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 3502 din 6 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2019.