Securitate collaborator status established by voluntary provision of premises without requirement of actual use

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2242 din 12 iunie 2017, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că la rugămintea ofiţerului de Securitate, a semnat un angajament prin care se obliga să pună la dispoziţia organelor Ministerului de Interne o încăpere din imobilul situat în comuna Oboga, sat Călui, imobil al cărui proprietar nu era la acea dată, cum de altfel nu este nici în prezent, precizând că a acceptat propunerea în acest sens date fiind relaţiile de apropiere cu ofiţerul de Securitate, care l-a asigurat că totul este o formalitate.

Totodată, a arătat că în imobilul respectiv nu se puteau realiza întâlniri operative, chiar dacă ofiţerul ar fi intenţionat acest lucru, ca urmare a faptului că în casa respectivă locuiau părinţii săi, care erau proprietari, iar respectivul imobil nu îndeplinea condiţiile necesare pentru asigurarea conspirativităţii şi, contrar celor reţinute, nu era izolată, având vecini în ambele părţi, proprietăţile fiind despărţite doar prin gard.

Recurentul a arătat că, din conţinutul angajamentului dat, cu privire la care nu a cunoscut ce presupune, nu rezultă faptul că imobilul pentru care şi-a dat în mod voluntar acordul ar fi putut fi folosit pentru realizarea de întâlniri cu colaboratori ai Securităţii, iar din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă nu reiese dovada că în acel imobil au avut loc astfel de întâlniri.

În continuare, a solicitat să fie avut în vedere faptul că în textul iniţial al art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prin care s-a definit termenul de colaborator al Securităţii, persoana care a avut calitatea de "gazdă casă de întâlniri", nici nu a fost asimilată acestei noţiuni, practic nefiind încriminată, fiind asimilată ulterior prin art. 3 alineat ultim din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea O.U.G. nr. 24/2008.

Din analiza şi interpretarea juridică a acestui text de lege, se desprinde faptul că pentru a fi considerat colaborator al Securităţii nu este de ajuns doar să fi pus la dispoziţia Securităţii locuinţa sau alt spaţiu, ci e necesar ca prin acest gest să fi înlesnit culegerea de informaţii, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.

A mai arătat că, din dosarul personal, nu rezultă că ar fi furnizat informaţii care să îngrădească dreptul la libertatea de exprimare şi libertate a opiniilor.

În concluzie, a considerat că activitatea sa, care se rezumă la simplul fapt de a semna un angajament în calitate de casă gazdă de întâlniri, fără a cunoaşte implicaţiile acestui gest şi fără a se materializa şi a produce efecte, întrucât în imobil nu au intrat colaboratori al Securităţii, nu au avut loc întâlniri, nu poate fi asimilată calităţii de colaborator al Securităţii.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică, invocând jurisprudenţa în materie.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrative, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune vizând constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe recurentul-pârât.

Instanţa de control judiciar reţine că recurentul-pârât nu contestă faptul că a dat un angajament scris la data de 10.11.1987, prin care s-a angajat să pună la dispoziţia organelor Ministerului de Interne o încăpere din imobilul său pentru rezolvarea unor sarcini ce interesează organele de Securitate, fiind realizată şi o schiţă a casei de întâlniri sub denumirea "B.".

Din Raportul întocmit asupra modului cum a decurs recrutarea pârâtului întocmit la data de 15.11.1987, rezultă că "s-a trecut la recrutarea propriu-zisă, explicându-i în ce va consta sprijinul acordat organelor noastre, luându-i-se angajament scris că va păstra secretul colaborării cu organele de securitate". S-a mai consemnat:

"candidatul şi-a dat pe deplin consimţământul, angajându-se că va face tot posibilul să ne sprijine în rezolvarea unor probleme ale activităţii noastre". "De comun acord s-a stabilit legenda de pătrundere în casă şi de motivare a prezenţei ofiţerului la domiciliul acestuia".

În Nota de analiză întocmită, s-a menţionat că, "din discuţiile purtate cu gazda casei de întâlniri cu privire la conspirativitatea folosirii casei de organele de securitate, a rezultat că legenda de folosire este verosimilă necreând suspiciuni din partea unor persoane. De altfel, sursele de informare au informat că nu au fost observate de nimeni şi nici nu au luat la cunoştinţă despre asemenea discuţii. Din verificările efectuate a rezultat că gazda casei de întâlniri "C." este o persoană serioasă, corectă, are o comportare corespunzătoare în familie şi societate. În concluzie, casa corespunde şi poate fi folosită şi pe viitor, neexistând suspiciuni de deconspirare ori a trădării acestuia legăturii sale cu organele de securitate".

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale".

Potrivit tezei finale a acestui text de lege, "Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".

Dispoziţiile legale menţionate reglementează ipoteza punerii la dispoziţia Securităţii a unui spaţiu, fără a mai fi necesară îndeplinirea altor condiţii pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Din această perspectivă nu poate fi reţinută susţinerea recurentului, în sensul că este necesar ca, alături de condiţia ca persoana respectivă să îşi fi pus la dispoziţie locuinţa sau spaţiul, se mai impune o altă condiţie pentru ca o persoană să fie declarată "colaborator", condiţie cumulativă, respectiv aceea a naturii informaţiilor culese, menţionate în definiţia din penultima teză a art. 2 lit. b).

Aşadar, ipoteza normei citate este îndeplinită dacă persoana în cauză şi-a

manifestat voinţa de a pune la dispoziţia Securităţii locuinţa sau un alt spaţiu deţinut, împrejurare ce constituie, prin ea însăşi, premisa înlesnirii culegerii de informaţii, fără a fi necesare dovezi privind folosirea efectivă a spaţiului în scopul menţionat, durata sau conţinutul eventualelor informaţii obţinute de Securitate.

În cauză, a fost făcută dovada manifestării de voinţă a recurentului-pârât în sensul punerii la dispoziţia Securităţii a imobilul situat în comuna Oboga, sat Călui, proprietatea părinţilor săi, potrivit angajamentului dat, din conţinutul căruia reiese că acesta s-a angajat să pună la dispoziţia Securităţii acest imobil pentru rezolvarea unor probleme operative.

Rezultă cu evidenţă faptul că recrutarea a fost realizată de Securitate în scopul ca recurentul-pârât să pună la dispoziţie imobilul respectiv, în vederea folosirii acestuia ca "gazdă casă de întâlniri" între lucrătorii de Securitate şi agenţii acestora.

Or, simpla punere voluntară la dispoziţia organelor Securităţii a unui spaţiu deţinut, act realizat prin semnarea angajamentului olograf de către pârât, reprezintă o condiţie necesară şi suficientă pentru încadrarea în teza finală a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, neavând relevanţă modalitatea juridică în care persoana deţinea acest spaţiu, esenţială fiind atitudinea acesteia de a permite în mod voluntar organizarea de întâlniri în sprijinul organelor de securitate.

În fine, se impune a se menţiona că în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării ca fiind:

"Continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist" care a desfăşurat, în special prin intermediul Securităţii, "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale".

De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor … contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti" şi că "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 2242 din 12 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2019.