Moral damages claim against prosecutors ruled inadmissible; appeal dismissed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court’s decision that the claimant’s action for moral damages against the Public Ministry was inadmissible in administrative litigation. The claimant had sought 800,000,000 lei in moral damages, alleging that prosecution authorities failed to identify and sanction the guilty parties after he served three months in prison for complicity in theft, while the actual perpetrators were acquitted, and that his complaints to the prosecutor’s office were ignored. The High Court of Cassation and Justice held that, under Article 1 of Law No. 29/1990, an administrative action is only available to challenge an administrative act or an unjustified refusal to resolve a request concerning a legally recognized right; a claim solely for moral damages based on alleged judicial errors or dissatisfaction with prosecutorial conduct falls outside this scope, as the claimant should instead use the special remedies provided by the Criminal Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 29/1990, art. 306 alin. (2) C. proc. civ; Moral damages claim against prosecutors ruled inadmissible; appeal dismissed: The claimant had sought 800,000,000 lei in moral damages, alleging that prosecution authorities failed to identify and sanction the guilty parties after he served three months in prison for complicity in theft, while the actual perpetrators were acquitted, and that his complaints to the prosecutor’s office were ignored. The High Court of Cassation and Justice held that, under Article 1 of Law No. 29/1990, an administrative action is only available to challenge an administrative act or an unjustified refusal to resolve a request concerning a legally recognized right; a claim solely for moral damages based on alleged judicial errors or dissatisfaction with prosecutorial conduct falls outside this scope, as the claimant should instead use the special remedies provided by the Criminal Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe court reviewed the case in light of this provision, which served as the ground for examining the appeal and ultimately dismissing it as unfounded.
The court noted that there were no grounds for the appeal that could be analyzed ex officio, applying this procedural provision in the dispositive.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 5 iunie 2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul H.l. a chemat în judecată Ministerul Public, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 800.000 milioane lei daune morale, pentru prejudiciul moral ce i-a fost cauzat, susținând că Parchetul nu a reușit să identifice și să sancționeze persoanele vinovate, el executând 3 luni închisoare pentru complicitate la furt. S-a mai arătat că, deși reclamantul a sesizat erorile comise de Judecătoria Bozovici, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție nu a luat nici o măsură.
Prin sentința civilă nr. 1371/2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul, arătând că instanța a reținut nefondat că nu există o cerere adresată Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție; că a executat 3 luni închisoare pentru complicitate la furt, în timp ce autorii infracțiunii au fost achitați; că în privința daunelor morale, există cazuri similare (decizia penală nr. 2554/2001 a Curții Supremă de Justiție, secția penală).
Verificând cauza, în funcție de motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative, de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Acțiunea reclamantului, având ca singur petit, obligarea pârâtului la daune morale, nu circumscrie dispozițiilor legale sus-menționate, astfel încât nu este admisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul H.I.
În măsura în care recurentul se consideră victima unei erori judiciare în materie penală sau este nemulțumit de felul în care au acționat organele subordonate Ministerului Public, în urma sesizărilor sale cu privire la cauzele penale în care a fost implicat, acesta avea la îndemână căile speciale prevăzute de Codul de procedură penală.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul H.I. împotriva sentinței civile nr. 1371 din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2004.