Appeal dismissed upholding budgetary claim for non-eligibility of linked micro-enterprises under Regional Operational Programme

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în principal, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.03.2016 şi Deciziei nr. 144/31.05.2016, iar, în subsidiar, modificarea procesului-verbal de constatare, în sensul înlăturării obligaţiei de plată stabilite, ca urmare a principiului proporţionalităţii, instituit de O.U.G. nr. 66/2011, respectiv a reducerii sumei stabilite iniţial, cu suma de 199.914,06 euro respectiv 877.023 RON (curs BNR 4.3870).

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 131 din 12 octombrie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta societatea A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

3.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul a invocat faptul că societatea se află în procedura reorganizării (sub imperiul Legii nr. 85/2006) şi nu a fost citată citat administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., deşi această citare era obligatorie.

3.2. În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a susţinut că a respectat toate obligaţiile impuse de contractul de finanţare, iar prin procesul-verbal atacat s-a constatat neeligibilitatea sumelor decontate în cadrul proiectului pentru neîncadrarea societăţii în categoria microîntreprinderilor, obligaţie care însă nu rezultă din nici un act însuşit de aceasta, ci doar din Ghidul Solicitantului care nu are valoarea unui act normativ, reprezetând doar un îndrumar pentru solicitanţi.

Totodată, a făcut trimitere la cuprinsul actului de control unde intimatul face referiri la similitudinea poziţiilor exprimate prin aceeaşi adresă sau au aproape acelaşi conţinut, în condiţiile în care toatea societăţile au avut acelaşi consultant, acesta redactând orice înscris legat de acest proiect, şi a apreciat că prin folosirea expresiilor: ar putea fi considerate întreprinderi legate sau ar putea fi creată o legătură, autoritatea intimată nu este convinsă de cele susţinute.

Potrivit recurentei, teoria întreprinderilor posibil legate sau între care ar putea fî creată o legătură nu este corectă, prin prisma faptului că societatea C. S.R.L. nu a primit efectiv suma de bani aferentă finanţării, contractul acesteia fiind reziliat din iniţiativa societăţii, anterior producerii efectelor, şi, întrucât din procesul-verbal de constatare ar reieşi că C. S.R.L. reprezintă legătura prezumată dintre societatea A. S.R.L. şi societatea D. S.R.L., reiese că aceste ultime două societăţi nu pot fi considerate întreprinderi legate, prin urmare actul atacat este nelegal.

Referitor la înlăturarea obligaţiilor de plată solicitată în subsidiar, în cazul înlăturării apărărilor principale, a invocat prevederile 17 coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv reducerea sumei stabilite ca obligaţie de plată, cu suma de 199.914,06 euro, adică 877.023 RON.

În concluzie, în principal admiterea recursului, casarea hotărârii cu retrimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii introductive.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat anularea recursului penru nemotivare şi, în subsidar, respingerea acestuia şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.03.2016 şi a Deciziei nr. 144/31.05.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva acestui proces-verbal.

Curtea de Apel Oradea a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că actele administrative atacate sunt legale.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

În cauză, se reţine că între societatea reclamantă, în calitate de Beneficiar, şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, în calitate de Autoritate de management pentru Programul Operaţional Regional 2007 - 2013, s-a încheiat Contractul de finanţare nerambursabilă nr. 2699/28.12.2011 pentru implementarea Proiectului "Dezvoltarea activităţii desfăşurate de către S.C. A. S.R.L. prin achiziţionarea de echipamente", în speţă două buldoexcavatoare, cu o perioadă de implementare a proiectului de 12 luni, adică în perioada 28.12.2011 - 27.12.2012, potrivit art. 2 din contract şi o perioadă de valabilitate a contractului de trei ani, până la data de 27.12.2015.

S-a mai reţinut că societatea reclamantă, societatea D. S.R.L. şi societatea C. S.R.L. sunt beneficiari în cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013, PMI 4.3 Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor, fiind încheiate contracte de finanţare: Contractul nr. x/28.12.2011, cu reclamanta; contractul nr. x/13.03.2012, semnat cu S.C. D. S.R.L. şi contractul nr. x/30.06.2014, semnat cu S.C. C. S.R.L., toate societăţile fiind, atât la depunere cât şi la data semnării contractului, microîntreprinderi autonome potrivit prevederilor Legii nr. 346/2004.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.03.2016 s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanţă bugetară în cuantum de 520.708,98 RON, pentru neîncadrarea acesteia în categoria microîntreprinderilor, conform Legii nr. 346/2004.

Autoritatea pârâtă a reţinut încălcarea prevederilor legale naţionale şi comunitare referitoare la condiţiile de eligibilitate şi ajutorul de minimis, astfel, cele trei societăţi au sediul social declarat în judeţul Bihor, reclamanta şi societatea C. S.R.L. având sediul în aceeaşi localitate, în Haieu, toate cele trei societăţi au acelaşi loc de implementare, respectiv municipiul Călăraşi, str. x, CF x, nr. Cad. 21486 şi toate îşi desfăşoară activitatea în acelaşi domeniu - construcţii, toate solicitând finanţare pentru achiziţionarea de utilaje din acelaşi domeniu, încadrând respectivele societăţi în categoria întrepreinderi legate.

Prin Decizia nr. 144/31.05.2016 a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.03.2016.

1.1. Cu privire la motivul de recurs încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta invocă faptul că prima instanţă a încălcat regulile de procedură întrucât nu s-a citat administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., deşi era obligatoriu, fiind în procedura reorganizării judiciare.

Instanţa de control judiciar constată însă că atât cererea de chemare în judecată, cât şi recursul au fost promovate prin administrator special E., în plus, societatea recurentă, aflată în reorganizare judiciară, nu a indicat nici prin acţiune şi nici prin recurs numele administratorului judiciar şi datele de identificare ale acestuia în vederea citării.

Prin urmare, acest motiv de casare nu este incident.

1.2. Referitor la criticile recurentelor circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, se constată că acestea nu pot fi încadrate în temeiul juridic indicat.

Înalta Curte reţine că acest motiv a fost invocat în mod formal, partea a făcut trimitere la nelegalitatea hotărârii, fără să indice însă dispoziţiile legale pretins încălcate ori greşit aplicate de prima instanţă sau să precizeze eventualele greşeli săvârşite de aceasta în legătură cu acele dispoziţii legale.

În realitate, recurenta a reluat situaţia de fapt şi a apreciat că actul administrativ atacat este nelegal, nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe, aşa încât nu se poate exercita controlul judiciar.

Prin urmare, nefiind dezvoltate criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar nu poate analiza hotărârea atacată şi din această perspectivă, dar nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., pentru că sancţiunea nulităţii recursului priveşte cererea în întregul său, nefiind posibilă o anulare parţială.

Înalta Curte constată însă că judecătorul fondului a aplicat în mod corect prevederile legale incidente cauzei, reţinând că încadrarea celor trei societăţi în categoria întrepreinderi legate, a cărei definiţie este cuprinsă în art. 44 din Legea nr. 346/2006, este legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special E. împotriva sentinţei nr. 131 din 12 octombrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2019.