Validity of restrictive qualification criteria in EU-funded public procurement: proportionality of mandatory non-reimbursable contract experience and exclusive domestic authorization requirements

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Deva a solicitat, în contradictoriu cu pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei nr. 341/10.10.2016 de respingere a contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/01.08.2016, emisă de Direcţia constatare şi stabilire nereguli din cadrul autorităţii pârâte pentru Proiectul cod SMIS 1873, cu titlul "Reabilitarea zonei urbane Dealul Cetăţii Deva" şi, în consecinţă, anularea Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/01.08.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin

Sentinţa nr. 2000 din 30 mai 2017, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Deva, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În ceea ce priveşte cerinţa pentru demonstrarea experienţei similare din fişa de data a achiziţiei, a arătat că prima instanţă a apreciat eronat faptul că cerinţa instituită reprezintă o condiţie suplimentară, or, dovedirea acestei experienţe printr-un contract de finanţare nerambursabilă din fonduri UE (proaderare/postaderare care are ca obiect prestarea de servicii similare cu cele care fac obiectul prezentei achiziţii a cărui valoare să fie de minim 350.000 RON fărăTVA) a avut la bază natura, volumul şi complexitatea obiectului contractului, aşa cum s-a precizat şi în Nota justificativă nr. x/2015 întocmită de autoritatea contractantă, însă, în cauză, nu s-a făcut o astfel de analiză.

Prin urmare, a apreciat că cerinţa autorităţii contractante este relevantă şi nu poate fi considerată disproporţională în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urma să fie atribuit.

O altă critică se referă la faptul că prima instanţă nu a analizat nici cerinţele privind resursele umane regăsite în fişa de date a achiziţiei la Capitolul V4 Capacitatea tehnică şi/sau profesională prin prisma naturii, volumului şi complexităţii contractului ce urma a fi atribuit, ci s-a rezumat doar la faptul că prin Nota justificativă nu s-ar fi justificat motivul solicitării acestor cerinţe, or, justificarea este dată tocmai de obiectul contractului, respectiv consultanţă în managementul unui proiect cu finanţare UE, doar astfel exista garanţia unui management corespunzător, demonstrarea experienţei într-un anumit număr de proiecte având în vedere, de asemenea, acelaşi aspect.

Recurenta a arătat că prima instanţă a apreciat în mod diferit demonstrarea experienţei similare în ceea ce priveşte managerul de proiect şi managerul financiar, deşi ambele poziţii sunt de consultanţă în cadrul proiectului, având aceleaşi justificări, iar experienţa profesională este determinată în egală măsură de natura sursei de finanţare.

În continuare, referitor la cerinţele cu privire la experţii tehnici, respectiv managerul tehnic şi specialistul în domeniul monumentelor istorice, specialist în domeniul tehnologiilor de execuţie, recurenta a apreciat că în mod nelegal prima instanţă a apreciat că fiind discriminatorie solicitarea autorizaţiilor la momentul depunerii ofertelor, în plus, depunerea iniţială a unor documente care să nu fi fost echivalate de instituţiile abilitate nu garanta că operatorul economic are capacitatea profesională necesară pentru îndeplinirea contractului.

Cât priveşte diminuarea corecţiei financiare de la 10% Ia 5%, respinsă, în opinia părţii, în mod nelegal de prima instanţă, recurenta a invocat prevederile Anexei la H.G. nr. 519/2014, partea I, lit. a), punctual 9, susţinând, în esenţă, că a făcut dovada că întreprins toate măsurile în vederea respectării prevederilor legale în materia achiziţiilor publice pentru atribuirea contractului.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei

Publice şi Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/01.08.2016 şi a Deciziei nr. 341/10.10.2016 privind soluţionarea contestaţiei administrative împotriva acestei note.

Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că actele administrative atacate sunt legale.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 defineşte "neregula" ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Definiţia neregulii cuprinsă în prevederile O.U.G. nr. 66/2011 este o preluare a prevederilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului, privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene şi a celor ale art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului.

Din analiza acestor prevederi rezultă că pentru a fi în prezenţa unei nereguli trebuie să existe o abatere, care constă în acţiunea/inacţiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale şi ale contractului de finanţare, precum şi un prejudiciu care constă în suma plătită necuvenit.

În cauză, se reţine că între reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Deva, în calitate de autoritate contractantă, şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţie Publice şi Fondurilor Europene, în calitate de Autoritate de Management Programul Operaţional Regional, s-a încheiat Contractul de finanţare nerambursabilă nr. 660/12.03.2010 cu titlul "Reabilitarea zonei urbane Dealul Cetăţii Deva".

În vederea implementării acestui proiect, reclamanta a încheiat Contractul de servicii nr. x/08.09.2011 cu S.C. A. S.A, având ca obiect "Servicii de consultanţă în management al investiţiei pentru proiectul "Reabilitarea zonei urbane Dealul Cetatii monument al naturii şi istoric cu valoare turisticî ridicată din municipiul Deva".

Din perspectiva derulării procedurii de achiziţie publică, pentru atribuirea contractului, autoritatea contractantă a aplicat procedura de licitaţie deschisă, criteriul de atribuire fiind reprezentat de preţul cel mai scăzut.

În urma verificărilor efectuate asupra modului de implementare a proiectului, autoritatea intimată a emis Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/01.08.2016.

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/01.08.2016, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene a constatat abateri de la aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice şi a aplicat o corecţie financiară de 10% din valoarea contractului de consultanţă nr. x/11.09.2008, valoarea creanţei bugetare fiind în cuantum de 39.663,32 RON, reţinându-se încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d), art. 178 alin. (2), art. 179, art. 187 şi art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi prevederile art. 7, art. 8 şi ale art. 9 din H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data procedurii.

Prin Decizia nr. 341/10.10.2016 s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/01.08.2016.

Prin fişa de date a achiziţiei, capitolul V, Criterii de calificare şi/sau selecţie, pct. V.4) Capacitatea tehnică şi/sau profesională, autoritatea contractantă a impus potenţialilor ofertanţi următoarea cerinţa obligatorie:

1) Experienţa similară

a) Ofertantul va prezenta declaraţia şi o lista a principalelor servicii din ultimii 3 ani, conţinând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent daca aceştia din urma sunt autorităţi contractante sau clienţi privaţi Formular anexat.

b) Pentru unul din cazurile cuprinse în listă se va prezenta un contract de finanţare nerambursabilă din fonduri UE (preaderare/postaderare) care are ca obiect prestarea de servicii similare cu cele care fac obiectul prezentei achiziţii a cărui valoare să fie de minim 350.000 RON fără TVA. Formular anexat.

2) Cu privire la cerinţele privind resursele umane regăsite în fişa de date a achiziţiei în cadrul capitolului V.4) Capacitatea tehnică şi/sau profesională, autoritatea contractantă a formulat următoarele cerinţe de calificare:

"- managerul de proiect - să se facă dovada că a fost sau este membru în echipa de implementare în minim 3 proiecte cu finanţare nerambursabilă din fonduri pre-aderare sau fonduri post-aderare ale UE;

- managerul financiar - să se facă dovada că a fost sau este membru în echipa de implementare, cu atribuţii economice în minim 3 proiecte cu finanţare nerambursabilă din fonduri de pre-aderare sau fonduri post-aderare ale UE;

- managerul tehnic şi specialistul în domeniul monumentelor istorice, specialist în domeniul tehnologiilor de execuţie - să facă dovada că este atestat MCC ".

Referitor la experţii tehnici s-au avut în vedere două aspecte:

- nu s-a precizat nici o echivalare care ar fi considerată acceptabilă pentru calitatea de membru la o anumită organizaţie în ţara de origine a operatorilor economici;

- s-a solicitat prezentarea dovezilor privind deţinerea atestatelor la momentul depunerii ofertelor.

Înalta Curte reţine că neregulile constatate, ca urmare a cerinţelor impuse, vizează abateri de la aplicarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice.

La momentul demarării procedurii de achiziţie publică, autoritatea contractantă avea obligaţia de a se asigura că fişa de date a achiziţiei din documentaţia de atribuire conţine criterii de calificare şi selecţie care să permită accesul unui număr cât mai mare de operatori economici.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 176, art. 177 alin. (2), art. 178 alin. (2), art. 179 şi ale art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind achiziţiile publice.

Dreptul autorităţii contractante prevăzut la art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006 de a aplica criterii de calificare şi selecţie trebuie exercitat în limitele legale.

În conformitate cu prevederile art. 177 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006:

"Autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune candidaţilor/ofertanţilor obligativitatea prezentării unei certificări specifice, aceştia din urmă având dreptul de a prezenta, în scopul demonstrării îndeplinirii anumitor cerinţe, orice alte documente echivalente cu o astfel de certificare sau care probează, în mod concludent, îndeplinirea respectivelor cerinţe. Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, dacă se considera necesar, clarificări sau completări ale documentelor prezentate."

În temeiul art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006: "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire".

În art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 se prevede că autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii atunci când stabileşte criteriile de calificare şi selecţie, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerinţelor minime solicitate prin documentaţia de atribuire, precum şi documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerinţe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului respectiv, luând în considerare exigenţele specifice impuse de valoarea, natura şi complexitatea acestuia.

Totodată, art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 prevede că în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţilor/candidaţilor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului:

a) o listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conţinând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceştia din urmă sunt autorităţi contractante sau clienţi privaţi. Prestările de servicii se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul privat beneficiar. În cazul în care beneficiarul este un client privat şi, din motive obiective, operatorul economic nu are posibilitatea obţinerii unei certificări/confirmări din partea acestuia, demonstrarea prestărilor de servicii se realizează printr-o declaraţie a operatorului economic."

În raport cu prevederile legale menţionate, rezultă că dreptul autorităţii contractante se rezumă la solicitarea informaţiilor minime şi generale prevăzute în cadrul legislativ în vigoare la data lansării şi derulării procedurii de achiziţie.

Autoritatea contractantă era obligată la promovarea concurenţei între operatorii economici şi la garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici, precum şi la respectarea principiului proporţionalităţii, principii instituite de dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, ceea ce, contrar susţinerilor acesteia, nu s-a demonstrat în cauză.

Instanţa de control judiciar are în vedere şi dispoziţiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, potrivit cărora "Atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei".

Nota justificativă trebuie să cuprindă o detaliere temeinică şi convingătoare a motivelor care au stat la baza impunerii acestor cerinţe minime, or, în cauză autoritatea contractantă nu a justificat introducerea cerinţelor restrictive.

1.1. În ceea ce priveşte cerinţa minimă solicitată cu referire la experienţa similară, se apreciază că în mod corect s-a reţinut că autoritatea contractantă a condiţionat participarea potenţialilor ofertanţi la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică, prin solicitarea pentru demonstrarea experienţei similare a unui contract de finanţare nerambursabilă din fonduri UE (preaderare/postaderare) care are ca obiect prestarea de servicii similare cu cele care fac obiectul prezentei achiziţii a cărei valoare să fie de minim 350.000 RON, fără TVA.

Astfel, prin cerinţa instituită de către autoritatea contractantă, care reprezintă o condiţie suplimentară, s-a impus sursa de finanţare (fonduri UE) fără a se avea în vedere că pot exista proiecte finanţate şi din alte surse de finanţare.

Din perspectiva incidenţei dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, se observă că Nota justificativă nr. x/2015 nu oferă motive întemeiate pentru care reclamanta a impus cerinţe privind experienţa similară, aceasta limitându-se la a preciza că astfel se asigură "că ofertantul are capacitatea de a asigura serviciile care fac obiectul prezentei achiziţii."

Procedând astfel, autoritatea contractantă a restricţionat participarea unor posibili ofertanţi, încălcând prevederile legale menţionate.

Or, recurenta avea posibilitatea să solicite o listă a unor contracte din care să rezulte prestarea de servicii generale de consultanţă, indiferent de sursa de finanţare a investiţiei pentru care a fost derulat contractul cu activitate similară.

1.2. Referitor la cerinţele privind resursele umane regăsite în fişa de date a achiziţiei în cadrul capitolului V.4) Capacitatea tehnică şi/sau profesională, cu referire la managerul de proiect, managerul financiar şi managerul tehnic şi specialistul în domeniul monumentelor istorice, specialist în domeniul tehnologiilor de execuţie, de asemenea, s-a reţinut în mod corect că solicitarea reclamantei privind impunerea cerinţelor minime de calificare referitor la capacitatea tehnică şi/sau profesională a ofertanţilor nu este justificată de prin Nota justificativă nr. x/15.02.2011, întrucât nu se indică motivul impunerii respectivelor cerinţe, făcând trimitere doar la complexitatea şi specificitatea proiectului.

Or, prin impunerea respectivelor criterii de calificare, fără o justificare raportat la obiectul contractului, reclamanta a restricţionat participarea operatorilor economici la procedură care aveau o experienţă profesională similară, dar care ar fi prezentat documentaţii pentru programe şi proiecte care nu aveau finanţare europeană, fără ca ea să fie afectată de sursa de finanţare.

În legătură cu experţii tehnici, s-a avut în vedere că reclamanta nu a precizat nici o echivalare care ar fi considerată acceptabilă pentru calitatea de membru la o anumită organizaţie în ţara de origine a operatorilor economici, dar şi faptul că s-a cerut prezentarea dovezilor privind deţinerea atestatelor la momentul depunerii ofertelor.

În esenţă, prima instanţă a reţinut că potrivit DG Regio problema constatată nu a vizat reglementarea profesiei responsabil tehnic cu execuţia (RTE), respectiv cerinţele de autorizare pentru alte activităţi specifice (electricieni, sudori, specialişti în sănătate şi securitate în muncă), ci nerespectarea dispoziţiilor Directivei 2004/18/CE privind achiziţiile publice.

Astfel, s-a apreciat în mod corect că cerinţa obligatorie de prezentare a documentelor care atestă calificarea/autorizarea în România, la momentul depunerii ofertelor pentru licitaţii, este discriminatorie din punct de vedere legal, având un caracter disuasiv pentru eventualii ofertanţi din alte state membre sau prestatorii de servicii care folosesc experţi stabiliţi în alte state membre.

Potrivit legislaţiei europene referitoare la achiziţii publice, în documentaţia de atribuire trebuie să se precizeze posibilitatea acceptării unor echivalenţe pentru autorizare, în conformitate cu prevederile Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale sau, după caz, ale Directivei 2006/123/CE privind serviciile.

Prin urmare, oricare posibil ofertant care ar fi putut dovedi o experienţă specifică prin prezentarea a minim un contract similar ar fi trebuit să aibă dreptul de a participa la procedura de atribuire a contractului respectiv, fără a fi obligat la îndeplinirea vreunei alte condiţii suplimentare.

Or, din nota justificativă privind stabilirea cerinţelor minime de calificare pentru achiziţia publică de servicii nu rezultă o detaliere a motivelor temeinice care au stat la baza impunerii respectivelor cerinţe minime, existând doar o enumerare a lor.

Aşa fiind, se reţine că nu există o justificare pentru care demonstrarea experienţei similare, pentru contractul de prestări servicii finalizat, dar şi pentru personalul de specialitate (experţi cheie) a fost apreciată ca relevantă prin impunerea cerinţei privind proiecte finanţate din fonduri structurale.

Nu există o justificare nici pentru solicitarea demonstrării experienţei similare într-un anumit număr de contracte sau pentru a putea fi declarat admis ofertantul trebuie să prezinte atestări care să necesite o autorizare prealabilă din partea statului român, fără a oferi posibilitatea prezentării unor documente echivalente şi, în acest context, fără a oferi posibilitatea depunerii acestora la semnarea contractului.

Astfel, impunerea exigenţei deţinerii autorizaţiilor/certificatelor eliberate de autorităţile române în momentul depunerii ofertelor pentru licitaţie apare ca excesivă, nerelevantă şi restricţionează participarea ofertanţilor străini, întrucât îi obligă la obţinerea acestor atestate fără a avea certitudinea câştigării licitaţiei.

Se observă că nu s-a precizat nici o echivalare care ar fi considerată acceptabilă pentru autorizaţiile cerute în documentaţia de licitaţie sau pentru calitatea de membru la

o numită organizaţie în ţara de origine a operatorilor economici şi s-a solicitat prezentarea dovezii în momentul depunerii ofertelor.

În aceste condiţii, cerinţele reclamantei privind solicitarea ca, la data depunerii ofertelor, experţii menţionaţi să fie autorizaţi în domeniile respective, fără a preciza acceptarea unei autorizări echivalente sunt considerate discriminatorii, întrucât acestea defavorizează operatorii economici stabiliţi în alte state membre sau operatorii economici care folosesc experţi stabiliţi în alte state membre, pentru că îi obligă la obţinerea acestor atestate fără a avea certitudinea câştigării licitaţiei.

În concluzie, în mod corect a reţinut prima instanţă că, prin încălcarea principiului proporţionalităţii la stabilirea criteriilor de calificare şi a nivelului cerinţelor minime, a fost restricţionată nemotivat participarea la procedura de atribuire, nu a fost promovată concurenţa între operatorii economici, nefiind garantat tratamentul egal şi nediscriminarea operatorilor economici şi nu a fost asigurată utilizarea eficientă a fondurilor publice.

În ceea ce priveşte critica recurentei, potrivit căreia prima instanţă nu a analizat cerinţele impuse prin prisma naturii, volumului şi complexităţii contractului ce urma a fi atribuit, instanţa de control judiciar aminteşte că, aşa cum s-a arătat, nota justificativă are caracter formal, nu conţine motivele în justificarea respectivelor cerinţe, situaţie în care şi analiza este realizată în aceste limite, de altfel, partea a prezentat anumite explicaţii/lămuriri în privinţa respectivei Note prin acţiunea introductivă sau prin calea de atac exercitată, însă această abordare nu poate avea efectul scontat.

În fine, instanţa de control judiciar reţine că este nefondată şi critica privind soluţia de respingerii a cererii de diminuare a corecţiei financiare aplicate, susţinerile părţii în sensul că a demarat o procedura competitivă de licitaţie deschisă pentru atribuirea contractului nu constituie motiv care să stea la baza acestei solicitări.

Instanţa de control judiciar reţine că judecătorul fondului a apreciat în mod corect că modul de individualizare a corecţiei financiare în cuantum de 10%, aplicată conform Anexei la H.G. nr. 519/2014, partea I, lit. a), punctul 9, respectă principiul proporţionalităţii, potrivit prevederilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia, corecţia financiară fiind deja aplicată în cuantum redus.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Deva împotriva sentinţei nr. 2000 din 30 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2019.