Scope of water management authorization obligations under Order No. 662/2006: Impose of debris removal duty on hydroelectric concessionaire despite absence in operation regulations

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională "Apele Române" ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a Autorizaţiei nr. x/05.04.2016 - Autorizaţie de Gospodărire a Apelor Modificatoare a autorizaţiei nr. x/11.12.2015 privind "Barajul şi lacul de acumulare Strejeşti" din judeţul Olt, în sensul eliminării din Cap.: Titularul autorizaţiei este obligat, a obligaţiei: Se interzice evacuarea plutitorilor din lacul Strejeşti, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafaţă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1306 din 11 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Societatea de Producere a energiei Electrice în Hiodrocentarle Hidroelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională Apele Române.

A anulat în parte Decizia nr. 85/05.04.2016 în sensul eliminării obligaţiei "se interzice evacuarea plutitorilor din lacul Strejeşti, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafaţă".

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1306 din 11 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Administraţia Naţională "Apele Române", criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată următoarele:

- Instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 38 din Ordinul nr. 662/2006, ce acordă emitentului Autorizaţiei de Gospodărire a Apelor următoarele drepturi:

1)Emitentul autorizaţiei de gospodărire a apelor poate obliga beneficiarul sau titularul de investiţie să execute şi alte lucrări necesare, necuprinse in documentaţia tehnică prezentată la autorizare (regulament de exploatare), dar care se impun a fi realizate, în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenţi sau riveranilor.

2)De asemenea se pot impune condiţii pentru: respectarea limitelor de calitate impuse prin acte normative pentru asigurarea conservării şi dezvoltării resursei de apă, contorizarea consumurilor de apă, asigurarea scurgerii salubre pe cursuri de apă, alocarea raţională şi monitoringul resurselor de apă, precum şi a altor condiţii ce conduc la protejarea interesului public în acest domeniu. Astfel, contrar reţinerilor instanţei de fond, ce stabilesc printre altele faptul că, atât timp cât Regulamentul de exploatare al unei amenajări hidrotehnice nu face trimitere expresă la obligaţia igienizării luciului apei, o obligaţie impusă în Autorizaţia de Gospodărire a Apelor ar excede prevederilor legale, considerăm aceste susţineri ca fiind lipsite de fundament şi temei juridic. Instituirea în cuprinsul Autorizaţiilor a obligaţiei de igienizare şi curăţire a luciului reprezintă o condiţie necesară funcţionării în siguranţă a amenajărilor hidroenergetice şi menţinerii calităţii apei din acumulări, care îşi găseşte temei juridic în lumina normelor legale antemenţionate, dar care se conturează şi în baza competenţelor, atribuţiilor şi al scopului avut în vedere de legiuitor, prin înfiinţarea A.N. Apele Române.

-De asemenea, judecătorul fondului nu a avut în vedere art. 6.5 din Regulamentul de exploatare al acumulării Strejeşti, care obligă pe reclamantă să ia următoarele măsuri pregătitoare: să cureţe oglinda lacului de eventualii plutitori pentru a evita obturarea descărcătorului, fără a se face distincţie între plutitorii mari şi plutitorii de dimensiuni reduse.

- În calitate de administrator al lucrărilor hidrotehnice, reclamanta are obligaţia de a igieniza suprafaţa luciului de apă şi a malurilor aferente acumulărilor permanente, chiar dacă obiectul principal de activitate al acesteia este reprezentat de producerea energiei electrice în hidrocentrale.

Chiar dacă este o obligaţie ce excedează obiectului de activitate al reclamantei, prevederile contractului de concesiune nr. x/27.12.2004 impun obligaţia respectării aspectelor ce vizează protecţia mediului.

-Intimata-reclamantă a solicitat anularea Autorizaţiilor de Gospodărire a apelor nr. 271 şi nr. 273 emise la data de 19.11.2010, în sensul că a solicitat înlăturarea obligaţiei de igienizare a suprafeţei luciului de apă şi de curăţire de plutitori, prin colectarea şi transportul acestora în locuri special amenajate.

Prin sentinţa nr. 1181/21.02.2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată, sentinţa irevocabilă prin Decizia nr. 6859 din 23 octombrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În aceste condiţii, susţinerea reclamantei în sensul că obligaţia contestată prin prezenta cerere de chemare în judecată este abuzivă, nu poate fi reţinută.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la data de 18.08.2017 intimata Hidroelectrica S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Autorizaţia nr. x/5.04.2016 a fost emisă de recurenta-pârâtă urmare a formulării de către S.C. Hidroelectrica S.A. Bucureşti a unei plângeri prealabile împotriva Autorizaţiei de Gospodărire a Apelor nr. 260/11.12.2015 privind "Barajul şi lacul de acumulare Strejeşti", judeţul Olt.

Prin această autorizaţie a fost introdusă o nouă obligaţie, anume "Se interzice evaluarea plutitorilor din lacul Strejeşti, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafaţă", obligaţie ce nu era cuprinsă în autorizaţia iniţială nr. 260/11.12.2015, contestată de societatea reclamantă.

Curtea de Apel investită cu soluţionarea cauzei, a admis acţiunea, a anulat în parte Decizia nr. 85/05.04.2016, în sensul eliminării obligaţiei contestate, reţinând că măsura dispusă nu respectă prevederile Regulamentului de Exploatare a Amenajării Strejeşti, regulament ce face parte integrantă din autorizaţia de gospodărire.

Recursul este fondat, Înalta Curte apreciind că instituirea acestei obligaţii în sarcina reclamantei este legală, faţă de următoarele considerente:

Potrivit art. 38 alin. (1) şi (2) din Ordinul nr. 662/2006 emitentul autorizaţiei de gospodărire a apelor poate obliga beneficiarul sau titularul investiţiei să execute şi alte lucrări necesare, necuprinse în documentaţia tehnică prezentată la autorizare, dar care se impun a fi realizate, în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenţi sau riveranilor.

De asemenea, se pot impune condiţii pentru respectarea limitelor de calitate impuse prin acte normative, pentru asigurarea conservării şi dezvoltării resursei de apă, contorizarea consumurilor de apă, asigurarea scurgerii salubre pe cursuri de apă, alocarea naţională şi monitorizarea resurselor de apă, precum şi a altor condiţii ce conduc la protejarea interesului public în aceste demersuri.

Această obligaţie, instituită prin Autorizaţia nr. x/2016 şi contestată de societatea reclamantă, este stabilită în sarcina acesteia, în calitate de administrator de lucrări hidrotehnice, în scopul prevenirii unor efecte negative asupra apelor şi mediului înconjurător, prin asigurarea funcţionării în siguranţă a uvrajelor şi prizelor acumulării şi a menţinerii calităţii apei din acumulare.

Conform Hotărârii nr. 207/2004 pentru aprobarea duratei contractului de concesiune nr. x/27.12.2004, S.C. Hidroelectrica S.A. a dobândit, pentru o durată de 49 de ani, calitatea de concesionar al bunurilor proprietate publică a statului din domeniul energetic, respectiv lacuri de acumulare şi barajele acestora, diguri, ecluze, inclusiv potenţialul hidroenergetic amenajat şi în curs de amenajare.

Contractul de concesiune nr. x/27.12.2004 încheiat între Ministerul Economiei şi Comerţului, în calitate de concedent şi reclamantă, în calitate de concesionar, are ca obiect concesionarea bunurilor proprietate publică a statului din domeniul producerii energiei electrice în centrale hidroelectrice şi a terenurilor pe care acestea sunt amplasate, în scopul exploatării, reabilitării, modernizării, retehnologizării, precum şi a construirii de noi amenajări hidroenergetice conform programelor de investiţii.

Chiar dacă obiectul de activitate al reclamantei constă, în principal, în producerea de energie electrică în hidrocentrale, aceasta nu înseamnă că realizarea unor activităţi de igienizare a luciului de apă pe care îl are în administrare excede obiectului său de activitate, cu atât mai mult cu cât art. 11 lit. i) din acest contract de concesiune prevede că una dintre obligaţiile concesionarului este aceea de a respecta orice alte obligaţii legale impuse de natura bunurilor concesionate, precum (...) protecţia mediului (...).

Or, îndeplinirea obligaţiei prevăzută în autorizaţiile contestate are ca scop asigurarea protecţiei mediului, prin evitarea producerii unor accidente în activitatea de producţie a energiei electrice.

Astfel, cele reţinute de judecătorul fondului, anume că atât timp cât Regulamentul de Exploatare al unei amenajări hidrotehnice nu face trimitere expresă la obligaţia igienizării luciului de apă, o astfel de obligaţie impusă în Autorizaţia de Gospodărire a Apelor ar excede prevederilor legale, sunt lipsite de fundament juridic.

În cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) Anexa 1 a Ordinului nr. 76/2006 emis de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor care prevăd că Regulamentul de Exploatare pentru obiectivul hidrotehnic face parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor pentru obiectivul respectiv, iar potrivit art. 41 pct. II alin. (2) din Ordinul nr. 661/2006 Regulamentul va cuprinde prevederi referitoare la întreţinere, reparaţii capitale şi în ce constau lucrările respective (pentru fiecare instalaţie, organ de manevră, lucrare hidrotehnică, precum şi pentru luciul de apă, albie sau modul folosit).

Respectarea de către reclamantă a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 107/2006 care reglementează obligaţia de a întocmi planuri proprii de prevenire şi de combatere a poluării accidentale, posibil a se produce ca urmare a activităţii lor şi de a le pune în aplicare în caz de necesitate, nu exclude efectuarea lucrărilor de întreţinere a luciului de apă, lucrări la care se referă în mod expres regulamentul de exploatare a obiectivului hidrotehnic, parte integrantă a autorizaţiei de gospodărire a apelor.

În concluzie, includerea obligaţiei contestate în autorizaţiile de gospodărire a apelor pentru baraje şi lacuri de acumulare, indiferent de administratorul acestora îşi găseşte temeiul legal în reglementările cu caracter general invocate, nefiind condiţionată de existenţa în obiectul de activitate al utilizatorilor, a activităţii de igienizare şi curative a suprafeţelor de luciu de apă.

În raport de cele expuse mai sus, se impune admiterea recursului declarat de pârâta Administraţia Naţională Apele Române şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca neîntemeiată, menţinând ca legale actele administrative atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Administraţia Naţională Apele Române împotriva sentinţei civile nr. 1306 din 11 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi în rejudecare:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2019.