Direct judicial challenge to security measures under Art. 213(13) Fiscal Procedure Code bypassing pre-judicial administrative appeal

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei de Instituire a măsurilor asigurătorii nr. DJC- DEC 925/28.11.2016 emisă de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova.

Prin sentinţa nr. 52/11.01.2017 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2015 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII CRAIOVA, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 92/2017 din 8 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea reclamantului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanţa de fond a invocat şi aplicat un temei de drept general, respectiv art. 7 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care singurul text aplicabil cauzei deduse judecăţii era art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscală, în care se arată clar că persoana interesată poate face contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanţa de contencios competentă, fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va admite recursul şi va casa soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin cererea introductivă reclamantul a formulat în faţa instanţei de contencios administrativ contestaţie împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. DJC- DEC 925/28.11.2016 emisă de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscală.

Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut faptul că reclamantul trebuia să formuleze contestaţie, adresată instituţiei emitente, aceasta reprezentând îndeplinirea procedurii prealabile reglementate de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, condiţie necesară mai înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ.

De asemenea, a reţinut instanţa de fond că reclamantul a atacat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, în condiţiile în care, în materie fiscală, ceea ce se atacă este Decizia de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, conform art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând decizia de instituire a măsurilor asigurătorii atacată, constată că aceasta a fost emisă în temeiul art. 213 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Ca atare, văzând dispoziţiile art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscal, în conformitate cu care "Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, prevăzute la alin. (4), cel interesat poate face contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanţa de contencios administrativ competentă, fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Or, având în vedere dispoziţiile mai sus invocate, rezultă faptul că în privinţa deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii legiuitorul a stabilit posibilitatea atacării directe la instanţa de contencios administrativ competentă, această situaţie fiind o excepţiei de la regula atacării actului mai întâi pe calea recursului graţios, nefiind incidente astfel dispoziţiile art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală reţinute de instanţa de fond.

Având în vedere principiul respectării dublului grad de jurisdicţie, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 92/2017 din 8 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.