Appeal against tax authority's TIR guarantee and customs duty collection rejected as untimely

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU TRANSPORTURI RUTIERE INTERNAŢIONALE a chemat în judecată pe pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

- anularea Deciziei Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi nr. 3265/29.02.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de Asociaţia Română pentru Transporturi Rutiere Internaţionale, înregistrată la Direcţia Regională Vamală laşi, Biroul Vamal Albita, sub nr. x din 30.07.2014 şi reînregistrată la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi sub nr. x din 08.12.2015;

- anularea deciziei pentru Regularizarea Situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal, la Procesul-verbal de control nr. x/23.04.2014, prin care s-a stabilit executarea garanţiei TIR şi încasarea drepturilor vamale datorate aferente carnetului TIR x eliberat de asociaţia garantă A. din Cehia şi prezentat de transportatorul B. s.r.o.;

- obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 266.490 RON, plătită de reclamantă cu titlu de DRSI 1732/23.04.2014 carnet TIR x.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 233 din 31 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs s-a solicitat repunerea în termenul de recurs, motivat de faptul că hotărârea a fost comunicată prin agent procedural direct salariatului recurentei, iar acesta nu a adus la cunoştinţa recurentei hotărârea instanţei.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi s-a solicitat respingerea cererii de repunere în termen şi respingerea recursului ca tardiv formulat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

2.1.1. Asupra cererii de repunere în termen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de recurent în susţinerea cererii de repunere în termenul de formulare a recursului, Înalta Curte reţine că prin cererea formulată se invocă propria culpă, fiind prezentat un motiv subiectiv, care nu constituie un impediment în formularea recursului şi nu reprezintă o împrejurare imprevizibilă care să justifice cererea de repunere în termen.

Insuficienta diligenţă a recurentei, care arată că deşi a primit hotărârea prin funcţionarul societăţii, totuşi nu are cunoştinţă de aceasta, reprezintă o situaţie de fapt care nu poate fi imputată instanţei, întrucât obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil şi în mod echitabil, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din CEDO.

Instituirea unor termene procesuale asigură o mai bună administrare a justiţiei, precum şi aplicarea/respectarea drepturilor procesuale ale părţilor.

Înalta Curte constată că nu au existat împrejurări obiective care să împiedice partea interesată să formuleze în termenul legal o cerere de recurs, nefiind indicate motive care să determine repunerea în termenul de atac.

2.1.2. Asupra excepţiei de tardivitate a recursului

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate a constatat că recursul a fost depus cu nerespectarea dispoziţiilor legale, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat.

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentinţa a fost comunicată reclamantei la data de 24 februarie 2017, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanţa de fond la data de 20 martie 2017, în condiţiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 13 martie 2017, o zi de luni, termen prelungit conform art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., (având în vedere că ultima zi de recurs era ziua de 12 martie 2017, o zi de duminică).

În aceste condiţii recursul reclamantei a fost depus cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .

Pentru aceste motive, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege.

Astfel, Înalta Curte reţine că cererea de repunere în termenul de formulare a recursului este neîntemeiată şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat este tardiv, întrucât nu a fost promovat în termenul prevăzut de lege.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge recursul formulat de Asociaţia Română pentru Transporturi Rutiere Internaţionale împotriva sentinţei civile nr. 233 din 31 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.