Revolutionary pension indemnity challenge: Recourse declared null for lack of original handwritten signature

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului, a solicitat obligarea pârâtului la anularea prorogării cuprinse în art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015 şi la emiterea dispoziţiilor legale prin care reclamantului să-i fie recuperat prejudiciul material lunar de 1655 RON, începând cu luna ianuarie a anului 2016, precum şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 390 din 8 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă, în principiu, cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului, formulată de Ministerul Finanţelor Publice, afost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea reclamantului şi a fost admisă cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului, formulată de intervenientul Ministerul Finanţelor Publice.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentinţa pronunţată de instanţa de fond. a arătat că instanţa a reţinut eronat obiectul cererii introductive, precizând că a solicitat să se constate că a fost lezat într-un drept personal şi anume faptul că beneficiază de indemnizaţia de revoluţionar în baza Legii nr. 341/2004 iar recurentul a fost prejudiciat cu sume care i se cuvin din 2010.

A arătat că a fost invocată şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată de Guvernul României s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte reţine că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., în sensul că cererea nu este semnată în original, cerinţă a cărei neîndeplinire este sancţionată cu nulitatea, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. "Cererea de recurs va cuprinde:

"semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic", iar dispoziţiile alin. (3) prevăd că "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă…, precum şi semnătura."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii.(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul a depus cererea de recurs prin e-mail, recursul purtând semnătura acestuia, care, datorită modalităţii de depunere, se regăseşte în forma imprimată.

Înalta Curte reţine că, la dosarul cauzei, nu se află un exemplar original al recursului care să cuprindă semnătura olografă a recurentului, desi prin citaţia comunicată acestuia s-a consemnat existenţa neregularităţii cererii de recurs, ce nu a fost îndreptată până la data prezentei examinări.

Având în vedere aspectele menţionate, confirmată de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, prin lipsa semnăturii în original a părţii care figurează ca titular al căii de atac exercitate în cauză.

Instanţa de control judiciar are în vedere şi soluţia de principiu adoptată de Plenul Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 ianuarie 2018, în sensul că, "În ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail şi instanţa face demersuri pentru a obţine exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancţiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs".

Ca urmare a nerespectării cerinţei de formă prevăzute la alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e), alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recursul nu cuprinde semnătura părţii, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanţa de recurs, nefiind suficientă o copie imprimată a acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 390 din 8 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.