Tax joint liability suspension upheld; appeal against interim non-execution dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the tax authorities, thereby upholding the lower court’s interim measure that suspended the execution of the challenged administrative decision. The dispute concerned a request for provisional suspension of a decision imposing joint and several liability on a taxpayer for a corporate tax debt of approximately 5.6 million RON, where the appellant argued that the lower court failed to specifically identify the "well-justified case" and imminent harm required by law. The Supreme Court held that the conditions for suspension were met, finding a "well-justified case" because the administrative act was procedurally flawed by relying on a statutory provision applicable to company administrators rather than shareholders, and the tax authorities failed to rebut the claimant’s arguments. The Court further concluded that imminent harm was proven and noted that the substantive annulment of the tax decision by the appellate court in a related case reinforced the appearance of illegality, applying Article 14 and Article 15 of Law No. 554/2004 on administrative litigation and Article 496 of the Code of Civil Procedure to reject the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Tax joint liability suspension upheld; appeal against interim non-execution dismissed as unfounded: The dispute concerned a request for provisional suspension of a decision imposing joint and several liability on a taxpayer for a corporate tax debt of approximately 5.6 million RON, where the appellant argued that the lower court failed to specifically identify the "well-justified case" and imminent harm required by law. The Supreme Court held that the conditions for suspension were met, finding a "well-justified case" because the administrative act was procedurally flawed by relying on a statutory provision applicable to company administrators rather than shareholders, and the tax authorities failed to rebut the claimant’s arguments. The Court further concluded that imminent harm was proven and noted that the substantive annulment of the tax decision by the appellate court in a related case reinforced the appearance of illegality, applying Article 14 and Article 15 of Law No. 554/2004 on administrative litigation and Article 496 of the Code of Civil Procedure to reject the appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to reject the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. adresată Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov s-a solicitat anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.11.2018 şi exonerarea reclamantului de la plata în solidar cu B. S.R.L. a presupuselor obligaţii fiscale în cuantum de 5.630.904 RON, iar până la soluţionarea definitivă a cauzei, suspendarea executării actului administrativ atacat.
1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin încheierea din 23 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DGRFP Braşov şi a fost admisă cererea de suspendare a executării deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.11.2018 până la pronunţarea instanţei de fond.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta arată că în ceea ce priveşte cazul bine justificat, instanţa de fond nu a indicat în concret care sunt acele motive care se circumscriu notiunii de caz bine justificat, ci a avut în vedere doar chestiuni generale, fără a indica în concret care este textul de lege încălcat, arătând că toate consideraţiile expuse sunt lipsite de relevanţa juridică faţă de obiectul cererii şi nu pot suplini motivele de nelegalitate avute în vedere de legiuitor.
Cu privire la paguba iminentă s-a arătat că reclamantul nu a probat prin documente faptul că o executare a obligaţiei l-ar perturba în aşa mare măsură încât să-i genereze o gravă dificultate. S-a arătat că simpla invocare a faptului că patrimoniul reclamantei va avea de suferit prin declanşarea procedurii de executare silită în vederea recuperării obligaţiilor fiscale nu este suficientă.
1.4. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului formulat.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
În cauza dedusă judecăţii ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond."
Referitor la condiţiile de fond prevăzute de art. 14, privind cazul bine justificat şi paguba iminentă, Curtea reţine că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş), prin pagubă iminentă se înţelege-prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Înalta Curte în deplin acord cu instanţa de primă jurisdicţie reţine că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de intimatul-reclamant sunt de natură a argumenta cazul bine justificat, iar recurenta nu a adus argumente în dovedirea contrariului în cadrul motivelor de recurs formulate.
Recurenta se limitează a arăta în motivele de recurs formulate faptul că reclamantul nu a probat existenţa unui motiv întemeiat privind nelegalitatea vădită a actului administrativ contestat, arătând că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate şi are caracter executoriu, iar prezumţia nu a fost răsturnată de către reclamant.
Or, Înalta Curte nu poate primi aceste motive, având în vedere faptul că aparenţa de nelegalitate a actului a fost invocată de intimatul-reclamant, iar aceste împrejurări au fost reţinute de instanţa de fond, respectiv faptul că decizia de angajare a răspunderii solidare nu este motivată prin indicarea faptelor sau actelor şi a dovezilor care justifică reaua-credinţă a reclamantului. De asemenea, în mod corect a reţinut instanţa de fond, la analiza sumară a actului atacat, faptul că angajarea răspunderii solidare a reclamantului a fost dispusă în temeiul art. 25 alin. (2) lit. c) şi d) din Legea nr. 207/2015, în considerarea calităţii de asociat la societatea B. S.R.L., în condiţiile în care art. 25 alin. (2) lit. c) reprezintă temei pentru angajarea răspunderii solidare a administratorului societăţii, calitate pe care intimatul-reclamant nu o deţine.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere şi faptul că prin sentinţa nr. 77/F/2019 din 25.06.2019 a Curţii de Apel Braşov a fost anulat actul administrativ-fiscal suspendat prin sentinţa atacată, motiv pentru care constată că aparenţa de nelegalitate a actului atacat este consolidată.
Totodată, Înalta Curte reţine că este îndeplinită şi cerinţa privind producerea unei pagube iminente, în condiţiile în care intimatul-reclamant a motivat şi probat acest fapt prin înscrisurile depuse în susţinerea cererii.
Pe de altă parte, aprecierea îndeplinirii celor două condiţii trebuie să se facă în concordanţă cu caracterul de măsură de protecţie provizorie pe care-l are suspendarea executării actului administrativ, iar Înalta Curte reţine ca fiind întemeiată soluţia instanţei de fond, urmând să menţină ca legală soluţia dată în acest dosar.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov împotriva încheierii din 23 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.