Mootness of provisional suspension of administrative order following legislative abrogation of excised product warehousing obligation

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, suspendarea executării Ordinului preşedintelui ANAF nr. 1960/2018, precum şi a Ordinului nr. 3236/27.12.2018, ambele având drept scop modificarea Ordinului nr. 1849/2016, până la soluţionarea acţiunii reclamantei împotriva celor două acte administrative.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 36 din 19 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea modificată a reclamantei, în sensul că a fost suspendată executarea Ordinului nr. 3236/2018, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, fiind criticată sentinţa atacată.

Recurenta a invocat excepţia rămânerii fără interes a acţiunii reclamantei, întrucât Ordinul nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul nr. 508/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, privind modificarea Anexei nr. 1 la Ordinul preşedintelui ANAF nr. 3236 pentru aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice-benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare.

Recurenta susţine că cererea intimatei-reclamante este la acest moment lipsită de interes.

În subsidiar, a invocat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale referitoare la condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât în cauza dedusă judecăţii nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ atacat.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar va admite recursul, va casa sentinţa pronunţată de instanţa de primă jurisdicţie şi, rejudecând cererea, va respinge cererea reclamantei ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Recursul recurentei-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală urmează a fi admis în considerarea evenimentului legislativ reprezentat de abrogarea dispoziţiilor Ordinului nr. 3236/2018, referitoare la obligaţia deţinerii în depozite a produselor accizabile din sfera de referinţă a ordinului, prealabil comercializării lor.

Instanţa de control judiciar constată că în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019 a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Preşedintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispoziţiile care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziţie criticată de reclamantă în prezenta cauză.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 3236/2018, urmând ca în raport de soluţia admiterii excepţiei să admită recursul formulat, să caseze sentinţa atacată şi, rejudecând cauza să respingă acţiunea reclamantei pentru acest motiv.

Soluţia instanţei de control judiciar se impune şi în contextul în care instanţa de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ şi după ieşirea din vigoare a acestuia, dar cu condiţia să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Or, în cauza de faţă, pretenţia dedusă judecăţii nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează solicitarea acordării măsurii de protecţie provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, aşadar, suspendarea executării actului, ceea ce nu mai este cazul.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa pronunţată de instanţa de primă jurisdicţie şi, rejudecând cererea, va respinge cererea reclamantei ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 36 din 19 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge cererea reclamantei A. S.R.L. ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.