Suspension request moot after repealing orders; fiscal appeal upheld, claim dismissed.

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, suspendarea parţială a executării Ordinului preşedintelui ANAF nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului nr. 1849/2016, precum şi pentru modificarea Ordinului nr. 1850/2016, anume, în ceea ce priveşte art. I pct. 1-14 şi 16 şi art. III, în forma în vigoare începând cu data de 8.11.2018, până la soluţionarea acţiunii în anularea acestuia; suspendarea în parte a art. II din Ordinul nr. 2761/2018 pentru modificarea Ordinului nr. 1960/2018, în ceea ce priveşte atestatul deţinut de operatorii economici înregistraţi să distribuie şi să comercializeze în sistem angro, fără depozitare, produse energetice, până la soluţionarea acţiunii în anularea acestuia.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5352 din 14 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâtă şi a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, în sensul că a fost suspendată executarea în parte a Ordinului nr. 1960/2018, în limita art. I pct. 1-14 şi 16 şi a art. III, până la pronunţarea instanţei de fond; a fost suspendată executarea în parte a Ordinului nr. 2761/2018, în limita art. II privind atestatul deţinut de operatorii economici înregistraţi să distribuie şi să comercializeze în sistem angro, fără depozitare, produse energetice, până la pronunţarea instanţei de fond.

De asemenea, instanţa a admis în parte cererea de intervenţie voluntară principală formulată de societatea B. S.R.L., cu obligarea pârâtei la plata chltuielilor judiciare în valoare de 3000 RON către intervenientă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, fiind criticată sentinţa atacată.

Recurenta a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, întrucât Ordinul nr. 1960/2018 a fost abrogat prin Ordinul nr. 3236/2018, iar noul ordin a fost modificat prin Ordinul nr. 508/2019, în sensul abrogării dispoziţiilor care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare.

În subsidiar, a invocat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale referitoare la condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât în cauza dedusă judecăţii nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ atacat.

1.4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata A. S.R.L. a solicitat, prin întâmpinarea depusă, în principal, admiterea excepţiei lipsei de interes a recursului ANAF şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar va admite recursul, va casa sentinţa pronunţată de instanţa de primă jurisdicţie şi, rejudecând cererea, va respinge cererea reclamantei ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează.

Excepţia lipsei de interes a recursului invocată în cauză nu poate fi admisă de Înalta Curte, având în vedere că prin sentinţa atacată, cererea principală şi cererea de intervenţie au fost admise, iar recursul este formulat de partea care a căzut în pretenţii.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Recursul recurentei-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală urmează a fi admis în considerarea evenimentului legislativ reprezentat de abrogarea dispoziţiilor Ordinului nr. 1960/2018, referitoare la obligaţia deţinerii în depozite a produselor accizabile din sfera de referinţă a ordinului, prealabil comercializării lor.

Înalta Curte reţine că, la data de 28.12.2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115 a fost publicat Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3236/2018, care, la pct. 9, a prevăzut că se abrogă Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1849/2016, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 474/24.06.2016, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Preşedintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispoziţiile care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziţie criticată de reclamantă în prezenta cauză.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 1960/06.08.2018, urmând ca în raport de soluţia admiterii excepţiei să admită recursul formulat, să caseze sentinţa atacată şi, rejudecând cauza să respingă acţiunea reclamantei pentru acest motiv.

Soluţia instanţei de control judiciar se impune şi în contextul în care instanţa de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ şi după ieşirea din vigoare a acestuia, dar cu condiţia să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Or, în cauza de faţă, pretenţia dedusă judecăţii nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează solicitarea acordării măsurii de protecţie provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, aşadar, suspendarea executării actului, ceea ce nu mai este cazul.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa pronunţată de instanţa de primă jurisdicţie şi, rejudecând cererea, va respinge cererea reclamantei ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 5352 din 14 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge cererea reclamantei A. S.R.L. ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.