Retroactive exclusion of judicially recognized salary components from public sector maximum allowances following unconstitutional legislative amendment

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin actiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună suspendarea Ordinului nr. 171 din 02.09.2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la soluţionarea acţiunii în anulare, anularea în tot a ordinului menţionat, obligarea pârâtului la plata indemnizaţiilor de încadrare brută lunare cuvenite începând cu data de 01.08.2016, astfel cum au fost stabilite prin Ordinele nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016 ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obligarea la plata dobânzii legale şi a ratei inflaţiei la sumele datorate, obligarea Ministerului Finanţelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare plăţii sumelor datorate prin aplicarea Ordinelor nr. 154/2016, nr. 155/2016, nr. 156/2016 din 12.08.2016, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 117 din 20.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanţelor Publice şi a fost respinsă acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă acţiunea reclamanţilor împotriva pârâtului Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost anulat Ordinul nr. 171/2016 şi suspendată executarea acestuia până la soluţionarea definitivă a acţiunii.

A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie să emită ordine de salarizare corespunzatoare şi să efectueze plata drepturilor salariale către reclamanţi, cu aplicarea Deciziei ICCJ nr. 23/2016 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a Deciziei Curţii Constitutionale nr. 794/2016, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că ordinul atacat este un act administrativ cu caracter individual emis în aplicarea legii. S-a precizat că procurorul general a emis ordinele nr. 155 şi nr. 156/2016, prin care a dispus ca, începând cu data de 1 august 2016, procurorii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor să beneficieze de nivelul maxim de salarizare pentru funcţia de procuror, prin aplicarea la indemnizaţia de încadrare brută lunară a valorii de referinţă sectorială majorate cu 18%. A arătat recurentul că art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2016, art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015 a fost completat cu alin. (1)2. S-a precizat că în atare context normativ, aplicarea Ordinelor nr. 154, nr. 155, nr. 156/2016 a rămas fără fundament legal, întrucât la emiterea acestora au fost avute în vedere drepturi stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, adică tocmai ipoteza pe care textul actual o exclude. În consecinţă, prin Ordinul nr. 171/2016 s-a dispus încetarea aplicării Ordinelor nr. 154, 155 şi 156/2016, începând cu data de 1 august 2016, urmând ca drepturile salariale ale procurorilor şi personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor să fie cele stabilite anterior acestei date.

De asemenea, a fost invocată excepţia lipsei de interes a acţiunii reclamanţilor, având în vedere că, urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15.12.2016, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016, anterior pronunţării sentinţei recurate. Prin acest ordin au fost recalculate indemnizaţiile procurorilor de la parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale şi judecătorii, la nivelul maxim în plată, cu includerea majorării solicitate de intimaţii-reclamanţi, începând cu data de 01.08.2016.

În ceea ce priveşte diferenţele dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite reclamanţilor, acestea au fost achitate în luna ianuarie 2017.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, însă pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prin care a fost introdus alin. (5)1 la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin Ordinul nr. 148/03.06.2015 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Legea nr. 71/2015 a fost aplicată la nivelul tuturor parchetelor, astfel încât în luna iulie 2016, reclamanţii beneficiau de indemnizaţia de încadrare calculată la nivelul maxim aflat în plată la nivelul parchetelor, fără însă ca această indemnizaţie să includă şi creşterile salariale de 5%, 2% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 şi recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

Prin O.U.G. nr. 20/2016, s-a dispus completarea O.U.G. nr. 57/2015 (privind salarizarea pe anul 2016), în sensul ca a fost introdus art. 31, alin. (1) potrivit caruia:

"Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Cum textul ordonantei nu preciza ce înseamna "nivelul maxim al salariului", rezulta că se va avea în vedere cel mai mare salariul aflat în plată (pentru fiecare functie, vechime in functie si vechime in munca) cu toate elementele pe care le includea el: atât componentele prevăzute de lege, cât şi componentele recunoscute prin hotărâri judecătoreşti (cum ar fi creşterile salariale de 5%, 2% si 11% prevazute de O.G. nr. 10/2007 şi recunoscute prin hotărâri judecătoreşti).

Ca atare, în temeiul O.U.G. nr. 20/2016, recurentul-pârât a emis Ordinele nr. 154/2016, nr. 155/2016 si nr. 156/2016 prin care a dispus ca, începând cu data de 01.08.2016, indemnizatiile de încadrare să fie calculate la nivelul maxim aflat în plată în cadrul Ministerului Public pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, astfel încât în cadrul indemnizaţiei urmau să fie incluse şi creşterile salariale de 5%, 2% si 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 şi recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 43/2016, publicată în Monitorul Oficial în data de 31.08.2016, s-a dispus completarea O.U.G. nr. 57/2015 prin introducerea art. 31, alin. (1)2 prin care s-a prevăzut că indemnizatiile de încadrare maxime aflate în plată nu vor include şi drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti (cum sunt creşterile salariale de 5%, 2% si 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007), ci numai drepturile prevăzute de lege.

In ceea ce priveşte modul de aplicare în timp a ordonantei, în mod evident, în baza principiului neretroactivitatii legii civile (art. 15, alin. (2) din Constitutie), ea urma a se aplica numai pe viitor, adică numai pentru drepturile salariale născute după data intrării în vigoare a ordonanţei, respectiv pentru drepturile salariale născute după data de 31.08.2016, fără a putea fi afectate drepturile salariale aferente lunii august 2016, acestea din urma fiind guvernate în exclusivitate de O.U.G. nr. 20/2016.

Cu toate acestea, prin Ordinul nr. 171/02.09.2016, contestat în spetă, recurentul-pârât a dispus ca O.U.G. nr. 43/2016 să se aplice retroactiv, cu începere din data de 01.08.2016, menţionând că începând cu data de 01.08.2016 încetează efectele celor 3 ordine anterioare emise în baza O.U.G. nr. 20/2016, iar drepturile salariale vor fi plătite, tot cu începere din 01.08.2016 la acelaşi nivel cu cel avut înainte de 01.08.2016 (adică nivelul maxim al indemnizatiei de încadrare va include numai componente salariale prevăzute de lege, fără componentele recunoscute prin hotărâri judecătoreşti).

După cum rezultă din preambulul Ordinului nr. 171/02.09.2016, contestat în speţă, acesta a fost emis în aplicarea art. 31, alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015, potrivit caruia "În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.",

Art. 31, alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015 a fost însă declarat neconstitutional prin decizia nr. 794/2016 pronunţată de Curtea Constituţională.

Ca atare, cum temeiul legal al Ordinului nr. 171/02.09.2016 s-a dovedit a fi neconstituţional şi cum, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, din momentul publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României (21.12.2016) ea este general obligatorie, instanţa, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, urmează a anula ordinul de mai sus.

In ceea ce priveste modalitatea în care trebuie calculate drepturile salariale ale magistratilor, instanta de control judiciar reţine că prin această decizie, Curtea Constitutionala a statuat fără echivoc faptul că la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective se iau în considerare atât drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cât şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, astfel cum prevedea de altfel O.U.G. nr. 20/2016 şi astfel cum a şi stabilit paratul prin Ordinul nr. 156/2016.

Fata de cele de mai sus, instanta va obliga paratul la plata catre fiecare reclamant a diferentelor salariale dintre drepturile cuvenite potrivit Ordinului nr. 156/2016 şi cele încasate pe perioada 01.08.2016-zi, a dobânzii legale aferente acestor diferenţe, precum şi la actualizarea diferenţelor cu indicele de inflaţie, de la data fiecărei scadenţe lunare a diferenţelor până la data plăţii efective şi integrale a diferenţelor.

In ceea ce priveşte posibilitatea de obligare a ordonatorului de credite la plata dobanzii legale şi a inflatiei aferente unor diferente salariale, devine incidentă decizia nr. 2/2014 pronunţată de Inalta Curte de Casatie şi Justitie în cadrul unui recurs în interesul legii, decizie prin care s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât şi posibilitatea de cumulare a celor două elemente de mai sus.

Faptul că recurentul a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016, anterior pronunţării sentinţei recurate, de recalculare a indemnizaţiilor procurorilor de la parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale şi judecătorii, la nivelul maxim în plată, cu includerea majorării solicitate de intimaţii-reclamanţi, începând cu data de 01.08.2016, nu determină admiterea recursului şi anularea hotărârii atacate, ci înseamnă de fapt recunoaşterea nelegalităţii ordinului atacat, obiect al acţiunii judiciare de faţă, motiv pentru care va fi respinsă excepţia lipsei de obiect a acţiunii reclamanţilor invocată de recurent.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile 117 din 20 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.