Cumulative award of legal interest and inflation indexation for delayed payment of public sector salary differences.

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin actiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Public- Parchetul de pe langă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pe pârâtul Ministerul Finantelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, să dispună:

1. Suspendarea executarii Ordinului nr. 171/02.09.2016 emis de paratul Ministerul Public- Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, pana la pronuntarea instantei de fond asupra actiunii in anulare, in temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004;

2. Anularea Ordinului nr. 171/02.09.2016 emis de parat;

3. Obligarea paratului Ministerul Public- Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie la plata catre fiecare reclamant, cu incepere din data de 01.08.2016, a indemnizatiilor lunare brute de incadrare prevazute de Ordinul nr. 156/2016 emis de parat;

4. Obligarea paratului Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie si Justiţie la plata către fiecare reclamant a diferenţelor salariale dintre drepturile cuvenite potrivit alineatului precedent si cele încasate pe perioada 01.08.2016-zi, a dobânzii legale aferente acestor diferenţe, precum şi la actualizarea diferenţelor cu indicele de inflaţie, de la data fiecărei scandenţe lunare a diferenţelor până la data plăţii efective şi integrale a diferenţelor.

5. Obligarea paratului Ministerul Public- Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie la plata cheltuielilor de judecata.

6. Obligarea paratului Ministerul Finantelor Publice să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare plăţii sumelor de mai sus.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 251 din 1 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanţelor Publice şi a fost respinsă acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă acţiunea reclamanţilor împotriva pârâtului Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost anulat Ordinul nr. 171/2016 emis de pârât şi a fost obligat pârâtul la plata către fiecare reclamant cu începere din data de 01.08.2016 a indemnizatiilor lunare brute de încadrare prevăzute de Ordinul nr. 156/2016 emis de pârât.

A fost obligat pârâtul la plata către fiecare reclamant a diferenţelor salariale dintre drepturile cuvenite potrivit alineatului precedent şi cele încasate pe perioada 01.08.2016-zi, a dobânzii legale aferente acestor diferenţe, precum si la actualizarea diferenţelor cu indicele de inflaţie, de la data fiecărei scadenţe lunare a diferenţelor până la data plăţii efective şi integrale a diferenţelor.

A fost respinsă cererea de suspendare a ordinului şi a fost respins capatul de cerere privind cheltuielile de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că, urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15.12.2016, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016, anterior pronunţării sentinţei recurate. Prin acest ordin au fost recalculate indemnizaţiile procurorilor de la parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale şi judecătorii, la nivelul maxim în plată, cu includerea majorării solicitate de intimaţii-reclamanţi, începând cu data de 01.08.2016.

În ceea ce priveşte diferenţele dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite reclamanţilor, acestea au fost achitate în luna ianuarie 2017.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la soluţionarea acţiunii în anulare; anularea în tot a Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 şi obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească indemnizaţiile de încadrare brută lunare cuvenite începând cu data de 01 august 2016, să plătească dobânda legală şi rata inflaţiei la sumele datorate

De asemenea, au solicitat obligarea Ministerului Finanţelor Publice să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii sumelor datorate.

Instanţa de fond a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Totodată, a admis acţiunea reclamanţilor şi a fost obligat pârâtul la plata către fiecare reclamant a diferenţelor salariale dintre drepturile cuvenite potrivit alineatului precedent şi cele încasate pe perioada 01.08.2016-zi, a dobânzii legale aferente acestor diferenţe, precum si la actualizarea diferenţelor cu indicele de inflaţie, de la data fiecărei scadenţe lunare a diferenţelor până la data plăţii efective şi integrale a diferenţelor .

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a dat o interpretare corectă dispoziţiilor legale la situaţia de fapt existentă, motiv pentru care va menţine în totalitate sentinţa instanţei de fond.

Faptul că recurentul a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016, anterior pronunţării sentinţei recurate, de recalculare a indemnizaţiilor procurorilor de la parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale şi judecătorii, la nivelul maxim în plată, cu includerea majorării solicitate de intimaţii-reclamanţi, începând cu data de 01.08.2016, nu determină admiterea recursului şi anularea hotărârii atacate, ci înseamnă de fapt recunoaşterea nelegalităţii ordinului atacat, obiect al acţiunii judiciare de faţă.

Relevantă în caz în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, în care se prevede că:

"În aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că "…pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preţurilor de consum (…). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale".

Aşadar, prin această decizie, aplicabilă în cauză, s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât şi posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuţie (dobânda şi indicele de inflaţie).

Pentru aceste motive, Înalta Curte reţine că toate criticile formulate sunt nefondate, iar soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 251 din 1 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.