Legality of semestrial contribution notice based on approved state budget where quarterly breakdown was not separately voted on

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.09.2016, reclamantul Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România a formulat, în contradictoriu cu Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, o cerere prin care solicită anularea actului administrativ denumit înştiinţare de plata nr. x/05.01.2016 emisă de pârât.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 65 din 16 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia lipsei de interes invocată şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 77 alin. (2) din O.G. nr. 65/1994, precizând că din textul legal reiese cu evidenţă că stabilirea legală a bugetului se supune dezbaterii şi se realizează în privinţa tuturor elementelor şi aspectelor pe care acesta le implică, inclusiv a trimestrializării, iar nu doar a cuantumului global. Recurentul indică dispoziţiile art. 69 lit. j) din acelaşi act normativ, care nu disting.

S-a arătat că bugetul anual a fost înaintat aprobării Consiliului Superior al CSIPPC fără a evidenţia, a supune votului ori a discuta în vreun fel repartizarea sa concretă pe trimestre, iar faptul că bugetul trimestrializat nu a fost supus votului a fost recunoscut şi de către intimatul-pârât prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond.

Recurentul a arătat că instanţa de fond nu a ţinut seama de prevederile art. 21 alin. (8) din Legea finanţelor publice nr. 500/2002 şi nu a făcut aplicarea lor.

S-a arătat că finanţarea sigură de care face vorbire instanţa de fond şi prudenţa în desfăşurarea activităţii în anul 2016 pretinsă la nivel declarativ de pârât nu sunt reale şi justificate pentru a oferi legalitate soluţiei date de instanţa de fond. Aspectul prudenţei/siguranţei a fost formal invocat şi are în vedere un proiect de lege care priveşte o altă entitate, iar nu prevederi legale în vigoare ori cu legătură cu recurentul.

Recurentul precizează că din hotărârea recurată şi din susţinerile pârâtului nu se desprinde contrariul celor reclamate de recurent, respectiv faptul că bugetul, inclusiv în privinţa trimestrializării/repartizării, ar fi fost stabilit în mod transparent, ar fi fost comunicat şi supus votului pentru a avea acordul membrilor, a fost necesar în forma în care a fost perceput şi dispus pe cele două semestre, respectă normele şi principiile fiscale.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. recurentul a arătat că instanţa de fond nu a ţinut seama de prevederile art. 21 alin. (8) din Legea finanţelor publice nr. 500/2002, întrucât nu se găsesc referiri la aceste prevederi şi nici nu au fost expuse motivele pentru care nu au putut fi reţinute de instanţa de judecată.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-pârât Consiliul pentru Supravegherea în interes public a profesiei contabile a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin cererea introductivă reclamantul a supus controlului judiciar înştiinţarea de plată emisă de pârât, în temeiul art. 77 din O.U.G. nr. 80/2008.

Instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea reclamantului reţinând în esenţă că actul administrativ atacat nu este afectat de motive de nelegalitate sau netemeinicie, constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 77-78 din O.U.G. nr. 90/2008.

Înalta Curte, analizând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., constată că este nefondat.

Instanţa de control judiciar constată că recurentul a invocat formal acest motiv, întrucât instanţa de fond şi-a argumentat în fapt şi în drept hotărârea pronunţată şi a răspuns la criticile şi apărările formulate de părţi, astfel încât critica, ce vizează acest motiv de casare, va fi respinsă ca nefondată.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că toate criticile formulate cu privire la aplicarea greşită a legii de către instanţa de fond sunt nefondate şi vor fi respinse ca atare.

Astfel, recurenta susţine că au fost aplicate greşit de instanţa de fond dispoziţiile art. 77 alin. (2) din O.G. nr. 65/1994 şi nu au fost avute în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (8) din Legea finanţelor publice nr. 500/2002 şi nu a făcut aplicarea lor.

Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că susţinerile reclamantului sunt eronate şi nerelevante cu privire la faptul că proiectul de buget anual de venituri şi cheltuieli a fost trimis spre aprobare fără a evidenţia, a supune votului ori a discuta repartizarea pe trimestre.

Instanţa reţine că în calitatea sa de ordonator principal de credite, potrivit art. 21 alin. (8) din Legea nr. 500/2002 a finanţelor publice, Ministerul Finanţelor Publice are obligaţia de a fundamenta, justifica şi utiliza, în condiţii de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate creditele repartizate din bugetele lor instituţiilor subordonate şi altor beneficiari ai acestor fonduri.

Instanţa de fond a reţinut că atât timp cât finanţarea instituţiei pârâte este stabilită printr-o normă ale cărei prevederi au fost respectate la emiterea actului administrativ, în condiţiile în care nu este obligatorie stabilirea unor cote egale ale contribuţiei anuale şi având în vedere că bugetul de venituri şi cheltuieli al CSIPPC a fost aprobat de Consiliul superior al CSIPPC, fiind înaintat apoi, în vederea includerii în proiectul bugetului de stat, Ministerului Finanţelor Publice, instituţie ce asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul finanţelor publice şi conformarea politică financiară a Guvernului şi cu normele Uniunii Europene, cererea de anulare a acestui act administrativ formulată de reclamantul CECCAR este în mod evident neîntemeiată.

Înalta Curte reţine că necesarul de resurse de finanţare şi modul de utilizare a acestora se stabilesc, conform prevederilor art. 77 alin. (2) şi alin. (5) O.U.G. nr. 90/2008, prin bugetul de venituri şi cheltuieli, întocmit de executivul instituţiei, aprobat de Consiliul superior şi transmis Ministerului Finanţelor Publice pentru a fi inclus în proiectul bugetului de stat.

Bugetul aprobat de Consiliul superior a fost inclus în Legea nr. 339/2015 a bugetului de stat pe anul 2016, în vigoare de la 22.12.2015, buget care a stat la baza emiterii actului administrativ care vizează îndeplinirea de către reclamant a obligaţiei plăţii sumei aferentă primului semestru.

Potrivit 77 alin. (6) din O.U.G. nr. 90/2008 plata contribuţiei Corpului este obligatorie şi se efectuează semestrial, după aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli al Consiliului, în baza înştiinţării de plată. Înştiinţarea de plată se transmite odată cu bugetul aprobat şi va cuprinde suma, termenul de plată şi contul în care urmează să se facă plata.

Or, critica recurentului privind faptul că bugetul trimestrializat nu a fost supus votului nu poate fi primită de Înalta Curte, care reţine din analiza normei juridice incidente, faptul că nu au fost invocate dispoziţii care să impună în mod explicit principiul trimestrializării.

De asemenea, Înalta Curte reţine că nu sunt indicate acele dispoziţii imperative care să fi fost încălcate de instanţa de fond, ci recurentul invocă, mai degrabă, aspecte care ţin de oportunitatea emiterii actului administrativ atacat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România împotriva sentinţei civile nr. 65 din 16 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.