Judicial administrator's liability for failure to convene shareholder meeting under RASDAQ legislation during insolvency proceedings

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 17.03.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A.. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea în tot a Deciziei nr. 344/10.02.2016 şi a Deciziei nr. 2736/21.10.2015, iar în subsidiar, anularea în parte a Deciziei nr. 2736/21.10.2015 şi, respectiv a Deciziei nr. 344/10.02.2016, în sensul înlocuirii sancţiunii aplicate cu sancţiunea avertismentului scris, conform prevederilor art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 25/2002 şi ale O.G. nr. 2/2001.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1985 din 8 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1985 din 8 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A.., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului arată că la data de 22.05.2013, prin hotărârea intermediară nr. 1282, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2012 s-a dispus, în temeiul Legii nr. 85/2006, deschiderea procedurii generale de insolvenţă faţă S.C. B. S.A., fiind numit administrator judiciar A., iar la data de 29.07.2013 a fost numit administrator special C..

Arată că la data emiterii Deciziei nr. 2736, societatea B. S.A. se afla în procedura reorganizării judiciare prevăzută de Legea 85/2006.

Precizează că la data de 04.11.2015, Autoritatea de Supraveghere Financiară i-a comunicat adresa x/27.10.2015 şi Decizia nr. 2736/21.10.2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin care recurenta, în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.A. Făgăraş, a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5.000 RON, în baza dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014, pentru nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014.

Consideră că prima instanţă a aplicat greşit normele de drept material prevăzute, având în vedere că administratorul judiciar al unei societăţi în insolvenţă, al cărei drept de administrare nu este ridicat, nu poate fi subiect activ al contravenţiei prevăzute de Legea nr. 151/2014. De asemenea, susţine că şi soluţia dată capătului subsidiar de cerere s-a făcut cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât în baza prevederilor O.G. nr. 2/2001, instanţa poate să analizeze proporţionalitatea dintre amenda aplicată şi gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale contravenientului.

În acest sens, invocă dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea 151/2014, precum şi art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006, conform căruia printre atribuţiile administratorului judiciar se regăsesc convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor, acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoana juridică, alte atribuţii putând fi stabilite de către judecătorul-sindic, în condiţiile alin. (2) al art. 20 din Legea nr. 85/2006.

Invocă şi dispoziţiile art. 3 pct. 26 şi 27 şi art. 149 din Legea 85/2006, din interpretarea coroborată a cărora reiese faptul că administratorul judiciar nu poate fi responsabil de nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, acest text de lege vorbind despre consiliul de administraţie sau directoratul societăţii, or, administratorului judiciar îi sunt enumerate alte atribuţii conform art. 20 din Legea nr. 85/2006. Astfel, arată că atribuţia prevăzută la art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006 privind prezidarea şedinţelor acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică vizează respectarea şi realizarea obligaţiilor prevăzute la art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006, respectiv desemnarea administratorului special.

Referitor la petitul subsidiar, arată că solicită admiterea în parte a cererii şi anularea în parte a Deciziei nr. 2736/21.10.2015 şi a Deciziei 344/10.02.2016, în sensul înlocuirii sancţiunii aplicate cu sancţiunea avertismentului, în baza art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 25/2002 şi a O.G. nr. 2/2001, apreciind că prevederile anterior enunţate se pot completa, în măsura în care nu contravin, cu dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, cu atât mai mult cu cât sancţiunea aplicată are natura juridică a unei sancţiuni contravenţionale, iar conform art. 5 alin (5) din O.G. nr. 2/2001, coroborat cu art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 şi art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 25/2002, avertismentul scris se aplică şi în lipsa unei prevederi exprese în actul de sancţionare a contravenţiei.

Recurenta-reclamantă mai arată că nu i se poate reţine calitatea de contravenient sau vreo vinovăţie, sancţiunea fiind nelegală şi sub acest aspect.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate, arătând în esenţă că prima instanţă a interpretat corect starea de fapt şi tot corect a aplicat prevederile legale incidente, în condiţiile în care, dată fiind starea de insolvenţă în care se găseşte societatea B. S.A., dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 se impun a fi aplicate coroborat cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta S.C. A.. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea în tot a Deciziei nr. 344/10.02.2016 şi a Deciziei nr. 2736/21.10.2015, iar în subsidiar, anularea în parte a Deciziei nr. 2736/21.10.2015 şi, respectiv a Deciziei nr. 344/10.02.2016, în sensul înlocuirii sancţiunii aplicate cu sancţiunea avertismentului scris, conform prevederilor art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 25/2002 şi ale O.G. nr. 2/2001.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat din această perspectivă.

Prin Decizia nr. 2736/21.10.2015, Autoritatea de Supraveghere Financiară a dispus sancţionarea recurentei-reclamante, în calitate de administrator judiciar al societăţii S.C. B. S.A. Făgăraş, cu amendă în cuantum de 5.000 RON, având în vedere că, deşi acţiunile emise de societatea S.C. B. S.A. Făgăraş sunt tranzacţionate pe piaţa RASDAQ, nu s-a dispus convocarea şi nu s-a asigurat desfăşurarea adunării generale extraordinare a acţionarilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 151/2014, în vederea adoptării de către acţionari a unei decizii referitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, conform art. 2 din Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acţiunilor care se tranzacţionează pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate.

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă a formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă prin Decizia nr. 344/10.02.2016 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Temeiul de drept al aplicării sancţiunii este reprezentat de dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 8/2006, art. 2 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014:

"(1) Consiliile de administraţie/directoratele societăţilor ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa acţiunilor necotate au obligaţia să convoace şi să efectueze demersurile necesare pentru desfăşurarea adunărilor generale extraordinare ale acţionarilor, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în condiţiile stabilite de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu scopul dezbaterii de către acţionari a situaţiei create de lipsa cadrului legal de funcţionare a Pieţei RASDAQ, precum şi pentru ca aceştia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, în baza prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.)."

De asemenea, conform art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014:

"Constituie contravenţii şi se pedepsesc cu amendă de la 5.000 RON la 100.000 RON următoarele fapte: a) nerespectarea termenului stabilit la art. 2 alin. (1) de către consiliul de administraţie/directoratul societăţii."

Din perspectiva finalităţii Legii nr. 151/2014 şi a Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, rezultă în mod evident că acestea nu prevăd excepţii exprese de la aplicare, în cazul societăţilor pentru care instanţa a dispus deschiderea procedurii insolvenţei.

În aceste condiţii, în virtutea specificului prevederilor legale în materia insolvenţei, prerogativele consiliilor de administraţie/directoratelor societăţilor ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa acţiunilor necotate sunt preluate de către entităţile participante la procedura insolvenţei, respectiv de către administratorul judiciar.

Prin sentinţa civilă nr. 1282/sind din data de 22.05.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2012, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a numit în calitate de administrator judiciar pe A., pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 3 pct. 27 din Legea nr. 85/2006:

"administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică compatibilă, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să exercite atribuţiile prevăzute la art. 20 în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de reorganizare; reprezentantul S.P.R.L. sau I.P.U.R.L. va trebui să îndeplinească condiţiile prevăzute mai sus", iar în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006:

"Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt: (...) g) convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică."

Prin urmare, critica recurentei-reclamante, în sensul că nu poate fi subiect al contravenţiei prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014, coroborat cu art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, în condiţiile în care dreptul de administrare al societăţii nu era ridicat, este nefondată, dat fiind faptul că art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006, care prevede obligaţia administratorului judiciar de a convoca, prezida şi asigura secretariatul şedinţelor adunării creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică, nu condiţionează această atribuţie de ridicarea sau nu a dreptului de administrare a societăţii.

Tot nefondată se constată a fi sub acest aspect şi critica conform căreia administratorul judiciar nu este consiliu de administraţie sau directorat al societăţii pentru a i se imputa nerespectarea art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, întrucât câtă vreme s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă faţă S.C. B. S.A., sarcina convocării, prezidării şi asigurării secretariatului şedinţelor adunării creditorilor, acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică, reveneau administratorului judiciar, în temeiul art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care dispun că:

"Adunarea creditorilor va fi convocată şi prezidată de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul şedinţelor adunărilor creditorilor este în sarcina administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului", text de lege care, de asemenea, nu distinge după cum societăţii i s-a ridicat sau nu dreptul de administrare.

În consecinţă, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei-reclamante sunt nefondate, în condiţiile în care aceasta nu şi-a îndeplinit atribuţiile prevăzute de lege în sarcina sa.

De altfel, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a negat neîndeplinirea obligaţiilor pentru care a fost sancţionată, ci a susţinut că acestea nu îi reveneau, or, o asemenea alegaţie nu poate fi reţinută, având în vedere aspectele anterior expuse.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat prima instanţă că în cauză nu se poate dispune înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertismentul, având în vedere faptul că reclamanta nu a adus niciun argument de natură a contura un grad redus de pericol social, cu atât mai mult cu cât sancţiunea a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A.. împotriva sentinţei civile nr. 1985 din 8 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.. împotriva sentinţei civile nr. 1985 din 8 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.