Ministry must answer ownership query on public pipelines after appeal rejected

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2015, precizată la data de 11.08.2015, reclamanta S.C. A.. S.R.L. i-a chemat in judecată pe pârâţii Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, şi Ministerul Economiei Industriei şi Turismului, solicitând instanţei obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns privind cererea sa referitoare la reglementarea situaţiei juridice a dreptului de proprietate asupra unor bunuri aflate în domeniul public al statului, existente pe proprietatea privată a reclamantei, din municipiul Constanţa, constând în teren în suprafaţă de 1409.2 mp, identificat cu nr. cadastral x, achiziţionat în anul 2013 în cadrul procedurii de vânzare la licitaţie a unor bunuri aparţinând S.C. B. S.A.. în procedura insolvenţei, în vederea degrevării de sarcini a terenului achiziţionat de unitatea reclamantă.

Prin sentinţa nr. 1321 din 13 octombrie 201, Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 59/CA/24 martie 2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Energiei, invocată de pârât.

- a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, invocată de pârât, ca neîntemeiată;

- a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A.. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri;

- a obligat pârâtul să comunice reclamantei răspuns la cererea privind reglementarea situaţiei juridice a bunurilor menţionate în cuprinsul cererii, înregistrată la Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri sub nr. x/07.01.2015;

- a obligat pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri să plătească reclamantei suma de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecat.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 59 din 24 martie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate, în temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi solicitând rejudecarea cauzei sub toate aspectele, pentru următoarele motive:

În principal, consideră că hotărârea primei instaţe cuprinde motive contradictorii sau motive străine de natura cauzei.

Prima instanţă a admis în mod greşit cererea reclamatei, obligând Ministerul Economiei, Comerţului si Relaţiilor cu Mediul de Afaceri să-i comunice răspuns la cererea privind reglementarea situaţiei juridice a unor bunuri, înregistrata la pârât sub nr. x/07.01.2015, apreciind că nu se putea efectua redirectionarea acesteia către un alt minister, in condiţiile in care pârâtul avea în administrare aceste bunuri, ceea ce echivalează cu un refuz nejustificat de soluţionare a cererii.

De asemenea, greşit s-a respins exepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, având in vedere reorganizările intervenite la nivelul administraţiei publice centrale.

Astfel, pana in anul 2013, in conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. f) din H.G. nr. 4/2009 privind organizarea si funcţionarea Ministerului Economiei, Comerţului si Mediului de Afaceri, funcţia de administrare a proprietăţii publice din domeniul resurselor minerale, al transportului, producţiei şi distribuţiei energiei, al transportului şi stocării ţiţeiului şi gazelor naturale era îndeplinita de către Ministerul Economiei, Comerţului si Mediului de Afaceri. Potrivit prevederilor art. 1 din acelaşi act normativ, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri se analizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice fiscale, în subordinea Guvernului, care aplică strategia şi Programul de guvernare domeniul industriei, resurselor minerale, energiei.

Ulterior, in conformitate cu dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, s-a înfiinţat Ministerul Economiei prin reorganizarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. Potrivit alin. (3) al articolului antementionat "in cadrul Ministerului Economiei se înfiinţează Departamentul pentru Energie, ca organ de specialitate, cu personalitate juridică, finanţat prin bugetul ministerului, cu atribuţii în coordonarea la nivel naţional a domeniilor energetic şi resurselor energetice".

Organizarea si funcţionarea Departamentului pentru Energie a fost aprobata prin H.G. nr. 429/2013. Prin art. 2 alin. (1) lit. h) s-a stabilit ca funcţia de administrare a proprietăţii publice din domeniul resurselor minerale energetice, al transportului, producţiei şi distribuţiei energiei, al transportului şi stocării ţiţeiului si gazelor naturale, sa fie îndeplinită de către Departamentul pentru Energie prin operatorii economici care funcţionează sub autoritatea sa.

Organizarea si funcţionarea Ministerului Economiei a fost aprobată de Guvern prin hotărârea nr. 430/2013.

1. In conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, s-a înfiinţat Ministerul Energiei, întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri (MEIAAMMA) prin preluarea activităţilor şi a structurilor de la Departamentul pentru Energie şi de la Departamentul pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism, exclusiv cele din domeniul turismului.

Conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. j) din H.G. nr. 42/2015 privind organizarea si funcţionarea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici si Mijlocii si Mediului de Afaceri, funcţia de administrare a proprietăţii publice din domeniul energetic este îndeplinita de către această instituţie. Singura excepţie o reprezintă administrarea activelor reţelei electrice de transport si a terenurilor pe care aceasta este amplasata. Aceasta funcţie, cea de administrare a activelor reţelei ELECTRICE de transport este îndeplinita de către recurentul reclamant prin S.C. Transelectrica S.A., operator economic aflat sub autoritatea sa.

Reţeaua de transport petrolier nu se încadrează in rândul excepţiei, aflându-se de drept in administrarea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici si Mijlocii si Mediului de Afaceri, având in vedere dispoziţiile lit. j) a art. 2 din H.G. nr. 42/2015.

La data prezentei, urmare a reorganizării intervenita la nivelul administraţiei publice centrale conform O.U.G. nr. 55/2015:

- s-a înfiinţat Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, prin reorganizarea şi preluarea activităţilor Ministerului Economiei Comerţului şi Turismului (art. 2);

- s-a înfiinţat Ministerul Energiei, prin reorganizarea Ministerului Energiei, întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri (art. 3)

Organizarea si funcţionarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri s-a aprobat prin H.G. nr. 957/2015, iar organizarea si funcţionarea Ministerului Energiei a fost aprobata prin H.G. nr. 980/2015.

In ceea ce priveşte dispoziţiile legale menţionate, referitoare la dreptul de administrare a bunurilor ce compun sistemul de transport produse petroliere, prin cele doua acte administrative emise de Guvern in exercitarea atribuţiilor sale, nu au intervenit modificări.

Aşa fiind, instanţa de fond, a apreciat in mod contradictoriu asupra statutului S.C. B. S.A, arătând că aceasta este societate din domeniul energiei, astfel cum este definita la art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2013, atribuţiile privind exercitarea calităţii de acţionar fiind indeplinite de către MEIMMMA, asa cum rezulta din anexa nr. 3 la H.G. nr. 980/2015, poz. 29, însă acest domeniu s-ar limita la sferele producţiei, distribuţiei si furnizării energiei electrice si termice, precum si in domeniul exploatării, prelucrării si valorificării resurselor minerale energetice: cărbune, uraniu, titei si gaze naturale ale Ministerului Energiei.

În acest sens, evidenţiază faptul că S.C. B. S.A se afla la poziţia 29 din Anexa 2 a H.G. nr. 980/2015 privind companiile naţionale, societăţile naţionale şi societăţile pentru care Ministerul Energiei îndeplineşte atribuţiile de instituţie publică implicată în domeniul privatizării, precum şi regiile autonome aflate şub autoritatea Ministerului Energiei.

Deşi prima instanţă retine in mod just ca Ministerul Energiei este autoritatea care administrează proprietatea publica din domeniul energiei, apreciază că aceste conducte de transport in speţa sunt bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului si al unităţilor administrativ-teritoriale si faptul ca au fost inventariate iniţial in domeniul public al statului si in administrarea MECRMA, prin H.G. nr. 1075/2006- Anexa 7, act ce nu a fost modificat pana in prezent, cad in responsabilitatea pârâtei.

În acest sens, arată înscrierea sau neînscrierea in inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului nu duce la crearea sau stingerea vreunui drept de administrare, acesta fiind constituit la data organizării si funcţionării organelor administraţiei publice centrale, respectiv la data stabilirii domeniului de competenta al acestora.

Prin urmare, funcţia si atribuţiile in materia administrării sunt apanajul altor acte administrative cu caracter individual, emise anterior statuarii vreunor modificări prinsul inventarului. Funcţia de inventariere a bunurilor proprii, se realizează de către stat prin modificarea corespunzătoare a inventarului, ulterior constituirii dreptului de administrare.

Astfel, la data inventarierii, bunurile sunt in domeniul public al statului, competenta organelor administraţiei publice centrale in materia administrării bunurilor proprietate publica a fost stabilita prin acte normative (domeniul - in act normativ de nivel primar; funcţia si atribuţiile in act normativ de nivel secundar), fiind necesara doar actualizarea inventarului centralizat al acestora.

Având in vedere cele sus-mentionate, solicită recursului formulat.

4. Apărările formulate în cauză.

4.1. Intimata reclamantă S.C. A.. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul Ministerul Economiei ca nefondat.

Răspunzând la criticile formulate cu privire la modificările legislative succesive care s-au produs în privinţa titularului dreptului de administrare a bunurilor din domeniul public, asupra cărora reclamanta a solicitat un punct de vedere, consideră că trebuie observat la ce dată au intervenit respectivele modificări.

În acest sens, arată că recurentul prezintă eronat starea de fapt, deoarece la data comunicării cererii şi a refuzului de a emite un răspuns transferul nu operase, actul normativ administrativ la care se face referire fiind publicat în MO ulterior chiar şi datei introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa de contencios administrativ.

Astfel, la cererea formulată pe cale administrativă la data de 07.01.2015, răspunsul trebuia formulat în termen de 30 de zile, dată la care transmiterea nu operase, data publicării in MO a textului de lege invocat fiind 09.12.2015, reorganizarea nu era operată nici la data primirii refuzului de a răspunde prin redirecţionarea cererii către alt minister.

Dacă instanţa de recurs ar aprecia că argumentele recurentului sunt întemeiate, singura modificare a sentinţei ar fi ca responsabilitatea emiterii unui răspuns să fie stabilită în sarcina ministerului care avea în administrare bunurile enumerate în cerere, anume celălalt minister care a figurat în calitate de pârât, faţă de care sentinţa instanţei de fond a pronunţat lipsa calităţii procesual pasive, iar în acest sens, dacă Ministerul Economiei are dreptate, ar trebui ca Înalta Curte să oblige celălalt minister la emiterea unui răspuns.

Faţă de aceste argumente, consideră sentinţa atacată ca fiind temeinică şi legală, prin urmare, solicită respingerea recursului cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

4.2. Intimatul pârât Ministerul Energiei, prin notele de şedinţă înregistrate, a invocat, pe cale de excepţie, lipsa calităţii de reprezentant al semnatarului recursului, excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor la motivul de recurs invocat, precum şi inadmisibilitatea recursului, pe motiv că nu există o solicitarea exprimată de recurent în mod formal în privinţa soluţiei ce urmează a fi pronunţată şi nici motive pertinente care să justifice casarea hotărârii recurate.

Pe fondul recursului, arată că recurentul, prin recursul formulat, nu a criticat soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte soluţia de admiterea a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Energiei, astfel că aceasta a rămas definitivă.

În ceea ce priveşte bunurile care formează obiectul cererii de chemare în judecată intimatul pârât aminteşte că sunt bunuri din domeniul public al statului, care se află în administrarea Ministerului Economiei, fiind înregistrate în contabilitatea acestuia şi concesionate în folosinţa S.C. B. S.A., în baza art. 7 din O.U.G. nr. 37/2005, sunt bunuri care compun un sistem de transport de aproximativ 1800 km care trece pe teritoriul României, care a făcut obiectul unor infracţiuni repetate de furt, săvârşite şi sesizate organelor de poliţie cu mult înainte de înfiinţarea autorităţii pârâte, bunuri care au rămas neinventariate în urma furturilor masive care au avut loc şi nu au fost predate pe bază de hotărâre de guvern de trecere a bunurilor, de schimbare a titularului dreptului de administrare şi act de inventariere, cuprinsă într-un act de predare primire, prin urmare, susţinerile recurentului pârât privind transmiterea de drept a bunurilor în patrimoniul intimatului nu pot fi primite.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06.03.2019.

5.2. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la emiterea unui răspuns privind cererea sa referitoare la reglementarea situaţiei juridice a dreptului de proprietate asupra unor bunuri aflate în domeniul public al statului, existente pe proprietatea privată a reclamantei, din municipiul Constanţa, constând în teren în suprafaţă de 1409.2 mp, identificat cu nr. cadastral x, achiziţionat în anul 2013 în cadrul procedurii de vânzare la licitaţie a unor bunuri aparţinând S.C. B. S.A.. în procedura insolvenţei, în vederea degrevării de sarcini a terenului achiziţionat de unitatea reclamantă.

Cu privire la situaţia juridică a acestor bunuri, prima instanţă a reţinut că se află pe terenul proprietatea reclamantei, conform contractului de vânzare autentificat sub nr. x/24.09.2013 încheiat de reclamantă cu S.C. B. S.A. -în insolvenţă. S-a menţionat în cuprinsul acestui contract că aceste bunuri (conducta tehnică, gard protecţie, instalaţie electrică, instalaţie iluminat, skid benzină, platformă betonată, conducta tehnica, drum de acces, gard protecţie din stâlpi, instalaţie electrică, vascolector, tablou forţă, sistem contorizare 6, instalaţie AMC), care nu sunt în proprietatea S.C. B. S.A. şi nu fac obiectul vânzării/adjudecării, sunt bunuri din patrimoniul public al statului şi se regăsesc în Anexa VII "inventarul bunurilor statului" la H.G. nr. 1705/2006.

Pentru a se pronunţa cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâţilor, prima instanţă a amintit care sunt atribuţiile celor două ministere, cu titlu general, în administrarea bunurilor aflate în proprietate publică, după care a analizat competenţele concrete care le-a revenit în exercitarea dreptului de administrare asupra bunurilor în cauză. În temeiul acestui raţionament, prima instanţă a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Energiei, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, ca neîntemeiată.

În motivare, prima instanţă a arătat că bunurile în discuţie, aflate anterior în folosinţa S.C. B. S.A., figurează în Anexa nr. 7 la H.G. nr. 1075/2006 "Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului" ca fiind în administrarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, act normativ nemodificat până în prezent.

Împrejurarea că S.C. B. S.A. este o societate din domeniul energiei nu este de natură a ilustra automat faptul că bunurile aflate anterior în folosinţa acesteia ar fi în prezent administrate de Ministerul Energiei, chiar dacă acest minister administrează proprietatea publică din domeniul energiei, câtă vreme aceste bunuri se află si în prezent în administrarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, fiind astfel inventariate conform hotărârii de guvern ante-menţionate, iar potrivit prevederilor art. 7 şi 9 din O.U.G. nr. 37/2005, procedura legală de concesionare a serviciului de transport prin conducte al produselor petroliere se organizează în baza legii de acelaşi minister.

Pe fondul cauzei, prima instanţă a dispus obligarea pârâtului Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri să comunice reclamantei răspuns la cererea privind reglementarea situaţiei juridice a bunurilor menţionate în cuprinsul memoriului înregistrat la sub nr. x/07.01.2015, reţinând că maniera în care a procedat aceasta, prin redirecţionarea memoriului către un alt minister, în condiţiile în care avea în administrare aceste bunuri, echivalează cu un refuz nejustificat de soluţionare a cererii.

6. Soluţia instanţei de recurs

Cu privire la excepţiile invocate de intimatul pârât Ministerul Energiei:

Cu referire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant al semnatarului recursului formulat de Ministerul Economiei, invocată de intimatul pârât Ministerul Energiei, pe motiv că recursul a fost semnat de către directorul adjunct al Direcţiei Juridice şi Relaţii Instituţionale, fără a se indica temeiul reprezentării, şi nu de persoanele abilitate prin art. 9 alin. (2) şi (3) din H.G. nr. 957/2015 privind organizarea şi funcţionarea acestui minister, se reţine că această excepţie nu a mai fost susţinută cu ocazia dezbaterilor, având în vedere că lipsa dovezii calităţii de reprezentant s-a complinit prin depunerea a Ordinului nr. 456/20166, prin care semnatarul actului, a fost delegat în vederea reprezentării autorităţii în faţa instanţelor judecătoreşti.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată în temeiul art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază, în acord cu recurentul pârât, că argumentele invocate în recurs se încadrează la motivele de casare prevăzute de art. 488 alin(1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin urmare, excepţia nulităţii urmează a fi respinsă ca nefondată.

Excepţia inadmisibilităţii recursului, întemeiată pe lipsa unei solicitări exprese în ceea ce priveşte soluţia pe care instanţa de recurs ar trebui să o pronunţe, urmează, de asemenea, să fie respinsă, având în vedere faptul că în motivarea excepţiei nu au fost expuse aspecte ce ţin de admisibilitatea căii de atac, prin prisma dispoziţiilor art. 457 C. proc. civ., ci se invocă un viciu formal care vizează redactarea cererii de recurs cu nerespectarea exigenţelor prevăzute de art. 486 C. proc. civ.

Cu privire la fondul recursului, Înalta Curte reţine, în prealabil, că intimatul pârât Ministerul Energiei nu a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în recurs, ci a formulat excepţii procesuale şi apărări de fond, prin urmare a considerat că recursul formulat de pârâta Ministerul Economiei vizează indirect şi soluţia de admitere de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Energiei.

Analizând criticile care se încadrează la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., conform cărora hotărârea cuprinde motive contradictorii sau motiv străine de natura cauzei, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat.

Recurentul a susţinut că prima instanţă a apreciat în mod contradictoriu că S.C. B.- deşi este o societate în domeniul energiei, astfel cum este definită la art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2013, atribuţiile privind calitatea de acţionar fiind îndeplinite de către MEIMMMA, aşa cum rezultă din anexa 3 la H.G. nr. 980/2015, poz 29, însă acest domeiu s-ar limita la sferele producţiei, distribuţiei şi furnizării energiei electrice şi termice, precum şi în domeniul exploatării, prelucrării şi valorificării resurselor minerale energetice: cărbune, urnaiu, ţiţei şi gaze natruale ale Ministerului Energiei.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă a stabilit în mod corect cadrul procesual referitor la părţi, apreciind în mod just, fără a reţine considerente contradictorii sau străine de natura cauzei, că pentru a stabili titularul dreptului de administrare a bunurilor proprietate publică publică nu prezintă relevanţă faptul că Ministerul Energiei îndeplineşte atribuţiile care derivă din calitatea de acţionar al S.C. B. S.A., că îi revin atribuţiile de instituţie publică implicată în privatizarea acestei societăţi, ori că este autoritatea publică care administrează proprietatea publică în domeniul energiei, în contextul în care Ministerul Economiei a deţinut în administrare aceste conducte de transport din domeniul public al statului în temeiul H.G. nr. 1075/2006, Anexa 7, nemodificată până în prezent.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine:

Chiar dacă dreptul de administrare asupra bunurilor proprietatea publică a statului nu se constituie prin inventarul centralizat al acestor bunuri, iar actul de organizare şi funcţionare a organelor administraţiei publice centrale, prin care este stabilită şi competenţa a acestora, este fundamentul legal pentru constituirea sau transmiterea acestor drepturi, punerea în executare a actului normativ care dispune modificări ale raportuluui de proprietate publică impune autorităţilor vizate anumite obligaţii. Astfel, este întemeiată apărarea intimatului pârât în sensul că reorganizările intervenite la nivelul administraţiei publice centrale implică emiterea unor acte administrative prin intermediul cărora are loc transferul în fapt a atributelor posesiei şi folosinţei asupra bunurilor dobândite în urma reorganizării către succesorului legal, iar această operaţiune trebuie reflectată în acte de inventariere şi procese-verbale de predare primire, întrucât nu se produce prin efectul legii.

Reclamanta S.C. A.. a adresat Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri o cerere, înregistrată la acest minister sub nr. x/07.01.2015, prin care a solicitat reglementarea situaţiei juridice a dreptului de proprietate asupra unor bunuri aflate în domeniul public al statului, existente pe proprietatea sa privată din municipiul Constanţa la momentul achiziţionării terenului şi care fac parte din domeniul public al statului, neputând fi achiziţionate sau extrase din teren în vederea degrevării terenului de sarcini.

Prin adresa din 11.02.2015, pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri aduce la cunoştinţa reclamantei faptul că memoriul său a fost retransmis, spre competentă soluţionare, către Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, întrucât S.C. B. S.A., societatea de la care reclamanta a achiziţionat terenul, se află sub autoritatea acestuia.

În temeiul art. 2 din O.U.G. nr. 37/2007 bunurile aferente sistemului de transport al produselor petroliere, trecute în patrimoniul Societăţii Comerciale "C." - S.A. Ploieşti ca efect al aplicării art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 35/2004 privind unele măsuri de unificare a activităţii de transport al ţiţeiului şi produselor petroliere, precum şi instituirea drepturilor cuvenite acţionarilor societăţilor comerciale deţinute public, cu capital majoritar de stat, aflate în portofoliul Ministerului Economiei şi Comerţului, aprobată prin Legea nr. 166/2004, trec în patrimoniul Societăţii Comerciale "B." - S.A. Ploieşti ca aport în natură al statului la capitalul social al acestei societăţi.

Hotărârea Guvernului nr. 42 din 21 ianuarie 2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, publicată în MO nr. 75 din 28 ianuarie 2015 la art. 2 lit. j) a stabilit în sarcina acestui minister funcţia de administrare a proprietăţii publice din domeniul energetic, cu excepţia activelor reţelei electrice de transport şi a terenurilor pe care aceasta este amplasată, precum şi din domeniile întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri, iar potrivit art. 10 alin. (2) din acelaşi act normativ ministerul îndeplineşte atribuţiile de instituţie publică implicată în domeniul privatizării, S.C. B. S.A. fiind inclusă în anexa nr. 3a hotărârii.

Astfel, la data de 11.02.2015 Ministerul Economiei nu putea redirecţiona cererea înregistrată, având în vedere că aceasta a fost primită anterior ca Ministerul Energiei să-şi poată exercita în mod efectiv atribuţiile legate de administrarea proprietăţii publice din domeniul energetic, respectiv anterior să le primească în posesie şi să întocmescă, în conformitate cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, inventarul bunurilor din domeniul public al statului cu privire la bunurile pe care le-a primit în administrare.

Mai mult, având în vedere faptul că societatea B. S.A. a fost suspusă procedurii de insolvenţă, iar organele care participă la realizarea procedurii (administratorul special, administratorul judiciar şi lichidatorul) au avut de îndeplinit atribuţii legale în ceea ce priveşte inventarierea, conservarea şi administrarea averii societăţii în insolvenţă, situaţia concretă a bunurilor aflate în domeniul public al statului, aportate la capitalul social al acestei societăţi, nu putea fi cunoscută de ministerul cesionar al dreptului de administrare înainte de a primi rapoartele sau inventarele care privesc situaţia acestor bunuri.

În recurs, s-a depus în probaţiune procesul-verbal nr. x/2007 încheiat între S.C. B. S.A. şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, prin care s-a procedat la predarea-primirea inventarului bunurilor din domeniul public al statului, la valoarea de inventar de 110.809.266,560 RON, reprezentând sistemul de transport produse petroliere prin conducte, deţinute în păstrare în baza Protocolului nr. 105/2002 de S.C. B. S.A.. Această operaţiune dovedeşte cu elocvenţă că atribuţiile/competenţele preluate de Ministerul Energiei în legătură cu societatea B. S.A. nu au inclus preluarea de drept a dreptului de administrare asupra unor bunuri proprietate publică, întrucât aceste bunuri, la data înfiinţării acestui minister, nu se mai aflau în folosinţa societăţii B. S.A..

În concluzie, cu aplicarea corectă a dispoziţiilor de drept material a reţinut prima instanţă că răspunsul pârâtului, materializat prin adresa de la fila din dosarul tribunalului, prin care se aduce la cunoştinţa reclamantei că s-a retransmis cererea sa spre competentă soluţionare către Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, întrucât societatea B. S.A. nu se mai află sub autoritatea sa, ilustrează refuzul de soluţionare a cererii reclamantei, în conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. nu pot fi reţinute în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat şi la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, invocate de pârâtul Ministerul Energiei (fost Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri).

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei (fost Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri) împotriva sentinţei nr. 59 din 24 martie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.