Police academy exmatriculation for integrity failure upheld despite subsequent acquittal; specific performance claim rejected

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" solicitând obligarea acesteia la înmatricularea sa în cadrul Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza" - specializarea Drept, învăţământ cu frecventa, seria x-2020, cu plata cheltuielilor de judecata.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2724 din 29 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii ACADEMIA DE POLIŢIE "ALEXANDRU IOAN CUZA" şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN DÂMBOVIŢA, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 2724 din 29 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., în temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea in tot a hotărârii recurate si pe fond admiterea cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimaţilor pârâţi la plata cheltuielilor de judecata in fond si recurs.

În motivare reiterează starea de fapt, arătând că anterior sesizării instanţei a solicitat paratei înmatricularea sa la specializarea drept a Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza", învăţământ cu frecvenţă, seria x-2020, aceasta motivându-şi refuzul pe următoarele aspecte: (i) singura modalitate de dobândire a calităţii de student este prin concurs deoarece legea nu prevede alte modalităţi de redobândire a acestei calităţi si (ii) programul de studii juridice din domeniul de licenţa "Drept", specializarea "Drept", nu mai este organizat in cadrul Facultăţii de Politie ci in cadrul Facultăţii de ştiinţe juridice si administrative, facultate la care nu a susţinut examen.

I. Invocă Excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 57/14.10.2014 emisă de Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" în ceea ce priveşte exmatricularea sa, pe motiv că aceasta nu este motivată, indicând în drept dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede, la art. 4 alin. (1), şi Decizia nr. 36/2016 pronunţată de I. C. civ..J, - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia invocarea excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, este admisibilă direct in recurs.

În motivare, arată că de constatarea nelegalităţii deciziei depinde soluţionarea pe fond a cauzei, soluţia instanţei de fond fiind motivată si prin raportare la actul administrativ in discuţie, prin urmare se impune, ca urmare a admiterii excepţiei instanţa de recurs sa nu tina seama de acesta.

Consideră că excepţia de neligalitate este întemeiată în primul rând, ca o consecinţă a nemotivării actului carea formează obiectul acesteia. Reaminteşte că insuficienţa motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actului, asa cum s-a reţinut de către Curtea Europeana de Justiţie in numeroase spete, precum şi în jurisprudenta înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, reliefându-se dublul rol al motivării actelor administrative care produc efecte în ceea ce priveşte drepturile si libertăţile fundamentale. Astfel, acestea trebuie motivate nu doar din perspectiva competentei de a emite acel act administrativ ci si din perspectiva posibilităţii persoanei si a societăţii de a aprecia asupra legalităţii si temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării graniţelor dintre puterea discreţionară si arbitrariu. În ceea ce priveşte calitatea motivării, arată că aceasta trebuie sa fie adecvată actului emis si trebuie sa prezinte, de o maniera clară si neechivoca, algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât sa li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor si, de asemenea, să permită instanţelor competente sa verifice legalitatea actului. În acest context subliniază că instanţele au reţinut în mod constant că o motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. În drept invocă art. 31 alin. (2) din Constituţie, care statuează obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corecta a cetăţeanului asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.

In speţă, decizia a cărei excepţie de nelegalitate invocă precizează, in mod generic, faptul ca recurentul reclamant nu îndeplineşte condiţiile legale de recrutare, fara a se indica concret care sunt acele condiţii ce nu ar fi îndeplinite, nu se menţionează temeiul de drept referitor la aceste condiţii, textele legale indicate in preambul deciziei referindu-se doar la procedura si situaţiile de scoatere a studenţilor din evidenta academiei (Secţiunea a 8-a din Regulamentul privind activitatea profesionala a studenţilor din Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" - denumit in cele de urmează Regulament/ul) şi nicidecum la condiţiile la care face referire decizia.

In plus, temeiul de drept menţionat in decizie, referitor la procedura exmatriculării, este indicat in mod greşit (art. 50 alin. (2) lit. h) din Regulament) fiind evidenta, in speţă, incidenţa dispoz. art. 50 alin. (2) lit. g) din Regulament si ale art. 10 alin. (4) teza a ll-a din Legea nr. 360/2002, având deja calitatea de student al academiei, fapt reţinut si in cuprinsul deciziei atacate cu excepţia de nelegalitate.

Litera h) a art. 50 din Regulament vizează situaţia ulterioară promovării examenului de admitere si anterioara înmatriculării. Cele afirmate rezulta din coroborarea dispoziţiilor precitate cu dispoziţiile Regulamentului referitoare la calitatea de student care se dobândeşte prin înmatriculare.

Decizia este nelegală, fiind lipsită de elementele obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (4) din Regulament, conform cărora dispoziţie de exmatriculare va cuprinde, in mod obligatoriu: descrierea faptei care atrage exmatricularea, precizarea prevederilor din lege, acte normative interne si/sau regulamente care au fost încălcate, temeiul de drept in baza căruia se aplica sancţiunea.

În dezvoltarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. arată următoarele:

Prima instanţă a reţinut că se confirmă susţinerile paratei Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza", respectiv faptul ca reclamantul a fost exmatriculat la propunerea I.P.J. Dambovita, deoarece acesta nu si-a îndeplinit obligaţia legala de a aduce la cunoştinţa împrejurarea ca a fost declanşata o investigaţie penală împotriva sa" (pag. 6 alin. (2) din decizie), fără a indica "prevederile legale incidente" care instituie aceasta obligaţie si la care face referire in motivare.

In plus, la momentul înscrierii la concursul de admitere toate cele declarate de recurentul reclamant erau conforme cu adevărul, acesta îndeplinind condiţiile legale de participare la concurs. Ulterior, respectiv la data de 01.09.2014, in completarea autobiografiei întocmite iniţial, a adus la cunoştinţă situaţia intervenita, având in vedere calitatea de student obţinută ca urmare a promovării examenului de admitere.

Obligaţia de informare se naşte odată cu dobândirea calităţii de student si este reglementată de Regulament. Prima instanţă constată in mod greşit faptul că se confirmă susţinerile pârâtei Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" referitoare la actul declanşator al exmatriculării, din actele dosarului rezultând că decizia a fost luată în baza propunerii de exmatriculare formulata de Consiliul facultăţii aprobata prin Hotărârea Senatului, prin care se reţine:

"Se constata din actele dosarului faptul ca decizia de exmatriculare nu a fost luata in considerarea dosarului penal finalizat prin decizia de achitare pentru a putea analiza la acest moment consecinţele acesteia..." (pg. 6 alin. (3) din decizie).

Din Adresa nr. x/2017, depusă la dosarul cauzei de I.P.J. Dambovita, rezultă ca propunerea de exmatriculare a avut la baza situaţia de fapt constatată după promovarea examenului de admitere de către recurentul-reclamant, respectiv punerea in mişcare a acţiunii penale si trimiterea in judecată a acestuia.

Prin urmare, cele statuate de instanţa fondului nu sunt conforme cu situaţia rezultata din actele dosarului. Acesta reţine:

"Aşadar, a fost luata decizia de exmatriculare a reclamantului la propunerea de exmatriculare formulata de I.P.J. Dambovita, iar nu întrucât au fost iniţiate cercetări penale împotriva acestuia" (pg. 6 alin. (5) din decizie), fără să se observe că propunerea de exmatriculare a avut la bază tocmai actele întocmite de organele de cercetare penala in baza cărora recurentul reclamant a fost trimis in judecată, însă întreaga procedură judiciară s-a finalizat prin decizia penală nr. 661/2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti prin care s-a decis achitarea acestuia.

II. Motive de nelegalitate ale deciziei recurate:

Doua sunt motivele pe care instanţa fondului a motivat hotărârea pronunţată si anume: (i) decizia de examatriculare nu a fost luata in considerarea dosarului penal si de aceea hotărârea penala favorabilă nu poate antrena niciun fel de consecinţe si (ii) decizia de exmatriculare nu a fost contestată, aceasta având caracter obligatoriu.

Este evidentă, la o simpla citire, motivarea contradictorie dată de prima instanţă atunci când, într-o prima parte a acesteia, vorbeşte de lipsa oricărei legăturii intre refuzul de înmatriculare si decizia de exmatriculare, pentru ca ulterior să susţină exact contrariul, respectiv obligativitatea acestei decizii si a efectelor acesteia fata de părti.

Prin întâmpinarea formulata in fata instanţei de fond, intimata parata Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" a arătat faptul ca "a respectat pe deplin dreptul reclamantului de a se inscrie la concursul de admitere" si "a permis "înscrierea reclamantului la concurs si i-a recunoscut dreptul de a susţine probele de concurs".

Totodată, prin emiterea deciziei de exmatriculare, intimata parată a recunoscut calitatea de student a reclamantului, ca urmare a promovării examenului de admitere si înmatriculării ulterioare.

Pe de alta parte, intimata parata I.P.J. Dâmboviţa, prin adresa depusă la instanţa de fond, a arătat faptul ca, dată fiind situaţia reclamantului, de student al academiei, erau aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (4) teza a ll-a din Legea nr. 360/2002, care prevedeau că "În situaţiile in care elevul, studentul sau poliţistul se afla in curs de cercetare penală ori de judecată, măsura exmatriculării, respectiv cea a destituirii, se ia după rămânerea definitiva a hotărârii de condamnare a instanţei de judecată" si nu cele menţionate de academie in decizia de exmatriculare.

Prin urmare, intimatele parate au recunoscut prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei că reclamantul avea dreptul legal de a se înscrie la concursul de admitere, avea dreptul de a susţine probele de concurs, a fost student al academiei, iar decizia de exmatriculare a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale.

În ceea ce priveşte susţinerea intimatei pârâte Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" referitoare la faptul ca, in conformitate cu dispoziţiile legale, putea doar să se conformeze propunerii de exmatriculare venita din partea I.P.J. Dâmboviţa, fără sa o poată cenzura in vreun fel, aceasta este evident neadevărată. După cum arată si titlul documentului transmis de I.P.J. Dambovita, acesta conţinea doar o propunere.

In plus, Comisia de specialitate din cadrul Senatului Universitar, la data de 10.10.2014, a concluzionat că solicitarea de exmatriculare "este justificată si legală" (n.n. cererea de exmatriculare a fost formulata de Consiliul Facultăţii de Politie pe baza propunerii venita de la I.P.J. Dambovita), Senatul a votat exmatricularea.

Concluzia care se poate trage este aceea ca intimata parata Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" nu numai că a analizat propunerea făcuta de I.P.J. Dambovita dar a formulat, la rândul sau, prin organele de conducere cererea de exmatriculare, luând, in final, o decizie in acest sens.

De altfel, chiar in dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Regulament se arata că:

"exmatricularea se dispune prin Decizia Rectorului Academiei, in baza Hotărârii Senatului, la propunerea Consiliului Facultăţii...".

Totodată, consideră ca instanţa de recurs trebuie să reţină faptul că la momentul depunerii dosarului de candidat, reclamantul a îndeplinit toate condiţiile legale pentru înscrierea la examen.

În final arată că, în situaţia în care instanţa de recurs ar îmbrăţişa apărarea intimatei parate Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza", în sensul că, in speţă, ar fi fost aplicabile dispoziţiile art. 50 alin. (2) pct. h din Regulament, consideră că ca acestea trebuiau coroborate cu cele ale pct. g din acelaşi alineat si cele ale art. 10 alin. (4) teza a ll-a din Legea nr. 360/2002.

Nu poate fi acceptată motivarea instanţei de fond in sensul ca "respectiva hotărâre favorabila (n.n. hotărârea definitiva pronunţata in cauza penală) nu poate antrena niciun fel de consecinţe" fapt ce face ca refuzul instituţiei parate sa nu fie un act nelegal, nejustificat.

Fata de toate cele arătate mai sus, solicită admiterea recursului formulat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Dâmboviţa şi Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare arată că instanţa de fond în mod legal a respins acţiunea intimatului ca fiind neîntemeiată şi solicită instanţei de recurs să observe faptul că din recurentul înţelege să atace doar considerentele hotărârii, nu şi dispozitivul acesteia.

În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a deciziei de exmatriculare nr. 57/14.10.2014 invocată de reclamantul recurent direct in calea de atac, solicită respingerea acesteia.

Prin raportare la petitul acţiunii introductive, respectiv, obligarea pârâtei la înmatricularea recurentului în cadru Academiei de Poliţie, specializarea - Drept- seria x-2018, ca urmare a intervenirii Deciziei nr. 661/19.05.2016 de achitare, întucât faptele nu au fost săvârşite cu vinovăţia prevăzută de legea penală, arată că soluţionarea cauzei nu depinde legalitatea deciziei de exmatriculare nr. 57/14.10.2014., act administrativ cu caracter individual.

Chiar şi în ipoteza in care instanţa ar dispune înmatricularea recurentului ca urmare a intervenirii deciziei de achitare, ar trebui verificate condiţia potrivit căreia candidatul trebuie sa aibă un comportament corespunzător principiilor necesare exercitării profesiei de poliţist, ori, in ipoteza în care achitarea pentru săvârsurea infracţiunii de contrabandă s-a făcut pentru că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de legea penală, tot subzistă motivul nînmatriculării.

De asemenea, prin invocarea excepţiei de nelegalitate, recurentul nu încearcă altceva decât modificarea cererii introductive de instanţă peste termenul prevăzut de art. 204 C. proc. civ., motiv pentru care soicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat si menţinerea hotărârii primei instanţe.

Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", în calitatea sa de instituţie de învăţământ superior organizatoare a concursului de admitere la programul de studii universitare de licenţă sesiunea iulie 2014, a respectat pe deplin dreptul reclamantului de a se înscrie la concursul de admitere i-a recunoscut acestuia dreptul de a susţine probele de concurs. Mai mult, pe baza rezultatelor obţinute de reclamant la probele de concurs, Academia 1-a declarat pe acesta admis la Facultatea de Poliţie, programul de studii universitare de licenţă specializarea Drept, la forma de învăţământ cu frecvenţă, dând astfel deplină aplicabilitate prevederilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului - cu modificările şi completările în vigoare la momentul desfăşurării concursului de admitere.

După declararea reclamantului ca admis, Academia a respectat pe deplin prevederile art. 19 alin. (1) din Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 665/2008 privind unele activităţi de resurse umane din Ministerul Afacerilor Interne - act administrativ cu caracter normativ intern în vigoare la momentul de referinţă - prevederile acestui act normativ, şi de altfel spiritul reglementării, au fost preluate în Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 140/2016 privind activitatea de resurse umane din unităţile de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne). Astfel, Academia şi-a îndeplinit obligaţia legală reglementată de prevederile art. 19 alin. (1) din acest act normativ de a transmite dosarul de personal al reclamantului în calitate de candidat declarat admis către unitatea M.A.I. de recrutare (în speţa analizată Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa -I.P.J. Dâmboviţa), în vederea completării cu documentele specifice. Conform prevederilor art. 19 alin. (2) din acelaşi act normativ, I.P.J. Dâmboviţa a efectuat activităţile de cunoaştere a reclamantului în considerarea calităţii acestuia de candidat declarat admis.

În aplicarea prevederilor art. 19 alin. (3) din actul normativ invocat, ca urmare a finalizării activităţii de cunoaştere a candidatului declarat admis, A., I.P.J. Dâmboviţa, în calitate de unitate de recrutare, trimite Academiei propunerea sa de neînmatriculare a acestuia. Motivele ce au fundamentat această decizie nu puteau fi cenzurate de Academie, ca instituţie de învăţământ organizatoare a concursului de admitere: conform normelor legale invocate, Academia trebuia să ia act de solicitarea unităţii de recrutare de înmatriculare, respectiv neînmatriculare a candidatului admis verificat de I.P.J. Dâmboviţa si să procedeze, după caz, la înmatricularea, respectiv neînmatricularea acestuia.

Faţă de prevederile legale invocate, este evident faptul că Academia nu putea dispune înmatricularea reclamantului în contra solicitării exprese a I.P.J. Dâmboviţa, în calitate de unitate de recrutare. Academia asigură pregătirea iniţială a candidaţilor recrutaţi de structurile M.A.I. pentru nevoile proprii, iar la absolvire aceştia sunt repartizaţi la unitatea de recrutare. Ori, este vădit faptul că Academia nu poate proceda la asigurarea acestei pregătiri către o persoană cu privire la care unitatea de recrutare a solicitat expres să nu fie înmatriculată, întrucât nu îndeplineşte condiţiile impuse de cadrul legal.

Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat si menţinerea în tot a hotărârii primei instanţe ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, s-a fixat termen de judecată la data de 13 noiembrie 2019.

5.2. Aspecte de fapt şi de drept prealabile

Obiectul controlului judiciar exercitat de instanţa de contencios administrativ îl constituie refuzul Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" exprimat prin adresa nr. x/27.06.2016, de a proceda la înmatricularea în cadrul instituţiei pârâte, specializarea Drept, învăţământ cu frecvenţă, seria x - 2020, a reclamantului A..

Pentru a respinge acţiunea formulată de reclamant, prima instanţă a apreciat că refuzul instituţiei pârâte nu constituie un act nelegal, respectiv un refuz nejustificat, în sensul prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin decizia nr. 57/.14.102014 a rectorului Academiei de Poliţie, reclamantul, student în anul I, Facultatea de Poliţie, specialitatea Poliţie, specializarea "Drept", învăţământ cu frecvenţă, seria x - 2018, a fost exmatriculat din Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", ca urmare a propunerii motivate de exmatriculare venită din partea unităţii de recrutare - Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa - Serviciul Resurse Umane, pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor legale de recrutare, în urma verificărilor specifice pentru declaraţii candidaţi "Admişi", cu obligarea la restituirea cheltuielilor de întreţinere efectuate pe timpul şcolarizării.

În justificare, în drept, au fost invocate prevederile H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, ale Cartei universitare a Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" şi ale Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, respectiv prevederile art. 49, art. 50 alin. (1), (2) lit. h) şi alin. (4) şi art. 51 alin. (1) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" nr. x/21.07.2014.

Prealabil sesizării instanţei, reclamantul s-a adresat Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" solicitând înmatricularea, învederând faptul că prin decizia penală nr. 661/19.05.2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a decis, în temeiul disp. art. 396 alin. (5) raportat la disp. art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea sa întrucât faptele reţinute în sarcina sa nu au fost comise cu vinovăţia prevăzută de lege.

Din adresa nr. x/27.06.2016 pârâta Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" a refuzat să dea curs solicitării reclamantului, învederând că temeiul de fapt al exmatriculării l-a constituit propunerea motivată de exmatriculare formulată de unitatea de recrutare I.P.J. Dâmboviţa, iar nu faptul că împotriva reclamantului fusese pusă în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea unei infracţiuni. Temeiul de drept al exmatriculării l-au constituit prevederile relevante din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" nr. x/21.07.2014, astfel cum acestea au fost invocate în preambulul deciziei de exmatriculare.

Prima instanţă a apreciat că probele administrate confirmă susţinerile pârâtei Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", respectiv faptul că reclamantul a fost exmatriculat la propunerea I.P.J. Dâmboviţa deoarece acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a aduce la cunoştinţă împrejurarea că a fost declanşată o investigaţie penală împotriva sa.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul recurent în ceea ce priveşte Decizia nr. 57/14.10.2014, emisă de Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", Înalta Curte apreciază că este nefondată.

Exepţia de nelegalitate invocată este întemeiată pe următoarele argumente: insuficienţa motivării actului, în contextul în care prin acesta se arată, în mod generic, că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile generale de recrutare, fără a se menţiona temeiul de drept al acestor condiţii, lipsa elementelor obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (4) din Regulament, iar în ceea ce priveşte temeiul legal al măsurii se arată că acesta este greşit indicat, art. 50 alin. (2) lit. h) din Regulament, în locul dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale) art. 10 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 360/2002, în contextul în care a avut deja calitatea de student.

Prin Decizia nr. 57/14.10.2014 - obiect al excepţiei de nelegalitate, s-a decis exmatricularea reclamantului recurent pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor legale de recrutare, în urma verificărilor specifice pentru candidaţii declaraţi "Admişi", în drept fiind invocate dispoziţiile art. 49, art. 50 alin. (1), (2), lit-h şi alin. (4) şi art. 51 alin. (1) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza". În fapt, s-a arătat că măsura a fost luată ca urmare a propunerii motivate de exmatriculare venită din partea unităţii de recrutare- Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa- Serviciul Resurse Umane, în baza propunerii Consiliului Facultăţii de Poliţie în şedinţa din 02.10.2014 şi a Hotărârii Senatului universitar înregistrată cu nr. x din 10.10.2014.

Contrar susţinerilor recurentului reclamant, Înalta Curte apreciază că decizia de exmatriculare cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază. După cum se poate observa, temeiul juridic invocat constituie o cauză de exmatriculare diferită de cea a intervenirii unei condamnări penale, constând în propunerea motivată a unităţii de recrutare, în baza rezultatelor verificărilor specifice pentru candidaţii "Admişi", pentru neîndeplinirea condiţiilor de recrutare. Nu constituie un viciu care să atragă nulitatea actului lipsa unei menţiuni exprese în sensul că cerinţa neîndeplinită constă înaceea ca împotriva candidatului să nu fie în curs urmărirea penală ori de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni. Aşa fiind, motivarea în fapt a actului este adecvată temeiului legal reţinut, iar argumentele avute în vedere de autoritatea emitentă asigură verificarea legalităţii acestuia.

După cum se poate deduce din simpla lecturare a acestor considerente, temeiul juridic invocat prin decizia care formează obiectul excepţiei de nelegalitate constituie o cauză distinctă de exmatriculare, adică de pierdere a calităţii de student, diferită de cea a intervenirii unei condamnări penale, fiind rezultatul verificărilor specifice pentru candidaţii "Admişi", efectuată în temeiul art. 19 alin. (2) din Ordinul MIRA nr. 665/2008 pentru neîndeplinirea condiţiilor de recrutare, propusă de unitatea de recrutare pentru neîndeplinirea cerinţei de recrutare prevăzute art. 20 alin. (1) lit. h) din acelaşi act normativ.

Aşadar, chiar dacă decizia care constituie obiectul excepţiei de nelegalitate are legătură cu soluţionarea cauzei, aceasta nu este întemeiată. În realitate recurentul reclamant nu critică legalitatea actului faţă de starea de fapt şi de drept reţinută, nu susţine faptul că autoritatea care a formulat propunerea de exmatriculare nu ar fi fost îndreptăţită să efectueze verificările care au fundamentat propunerea de exmatriculare sau că verificarea efectuată nu respectă normele legale sau regulamentare, ci susţine că exmatricularea sa trebuia să fie dispusă pe un alt temei, acest temei fiind mai favorabil, dată fiind soluţia de achitare dispus de instanţa penală.

Înalta Curte apreciază că, prin temeiul juridic reţinut, atât autoritatea emitentă cât şi autoritatea care a formulat propunerea de exmatriculare au acţionat cu respectarea marjei de apreciere pe care odeţineau. De asemenea, este neîntemeiată critica potrivit căreia exmatricularea nu se putea dispune decât în temeiul art. 50 alin. (2) lit. g) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", întrucât prin această afirmaţie se tinde în realitate la înlocuirea temeiului juridic reţinut de pârâţi în limitele dreptului de apreciere de care dispuneau, ceea ce nu este admisibil în judecarea excepţiei de nelegalitate.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul reclamant, a apărărilor intimaţilor-pârâţi, invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin criticile de nelegalitate invocate în recurs, încadrate la motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul reclamant a susţinut că prima instanţă greşit a reţinut că recurentul reclamant a fost exmatriculat pe motiv că nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a aduce la cunoştinţa unităţii care l-a recrutat împrejurarea că a fost declanşată o investigaţie împotriva sa, fără a menţiona prevederile legale care instituiau această obligaţie, şi fără să observe că la momentul înscrierii la concurs toate declaraţiile sale erau conforme cu adevărul, iar prin completarea autobiografiei a încunoştinţat autoritatea despre situaţia intervenită, însă calitatea de student o dobândise anterior, ca urmare a promovării examenului de admitere.

Consideră că este contradictorie motivarea primei instanţe în sensul că nu există legături între refuzul de înmatriculare şi decizia de exmatriculare pentru ca ulterior să susţină contrariul, respectiv obligativitatea efectelor deciziei de exmatriculare.

Mai arată că, dată fiind situaţia sa de student al academiei, erau aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora măsura exmatriculării trebuia luată după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Consideră că este neîntemeiată apărarea intimatei Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" referitoare la faptul că putea doar să se conformeze propunerii de exmatriculare venită din partea IPJ Dâmboviţa, fără să o cenzureze în vreun fel, având în vedere faptul că documentul transmis de IPJ Dâmboviţa, conţinea doar o propunere. În acest sens dispoziţiile art. 52 alin(2) din Regulament stabilesc că exmatricularea se dispune prin Decizia Rectorului Academiei, în baza Hotărârii Senatului, la propunerea Consiliului Facultăţii.

În ceea ce priveşte temeiul legal al deciziei de neînmatriculare, act care constituie obiectul acţiunii în anulare, Înalta Curte împărtăşeşte concluzia primei instanţe în sensul că aceasta nu a fost luată în considerarea dosarului penal finalizat prin decizia de achitare, pentru a putea analiza la acest moment consecinţele acesteia, nefiind întemeiată pe dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. g) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" nr. x/21.07.2014, în conformitate cu care, "Exmatricularea studenţilor din Academie se dispune prin Decizia Rectorului Academiei, în baza Hotărârii Senatului, la propunerea Consiliului Facultăţii, în următoarele situaţii: … g) săvârşirea de către student a unei fapte care potrivit legii penale constituie infracţiune şi pentru care a intervenit o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă", ci fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. h) din acelaşi act, referitoare la exmatricularea "ca urmare a propunerii motivate venită din partea unităţii de recrutare în urma verificărilor specifice pentru candidaţii declaraţi Admişi" .

Înalta Curte observă că sunt neconcludente criticile referitoare la considerentele care vizează nerespectarea obligaţiei de a aduce la cunoştinţa unităţii de recrutare a faptului că împotriva sa s-a declanşat urmărirea penală. Nu au relevanţă, în efectuarea controlului judiciar, nici susţinerile privind contradictorialitatea considerentelor care analizează legătura între decizia de exmatriculare şi refuzul de reînmatriculare.

Susţinerile şi criticile menţionate nu pot influenţa legalitatea măsurii în raport de motivele concrete care au stat la baza refuzului exprimat de autoritatea emitentă, prin care se relevă punctul de vedere al I.P.J. Dâmboviţa - autoritatea care a propus măsura pentru neîndeplinirea cerinţei de recrutare prevăzute de art. 20 alin. (1) lit. h) din Ordinul MIRA nr. 665/2008, şi anume:

"să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea".

Aşadar, propunerea de exmatriculare formulată de I.P.J. Dâmboviţa a avut în vedere neîndeplinirea unei cerinţe de recrutare şi privea fapte săvârşite anterior înmatriculării, chiar dacă urmărirea penală a fost pusă în mişcare ulterior, şi constituia un motiv de exmatriculare distinct de situaţia unei condamnări penale, prin urmare, dosarul penal în care s-a dispus achitarea reclamantului nu putea avea consecinţele scontate în ceea ce priveşte reînmatricularea acestuia în mod direct, întrucât nu a condus la înlăturarea împrejurărilor care au fundamentat propunerea.

Având în vedere dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Ordinul nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Compartimentele de resurse umane efectuează, în volum complet, activităţile de cunoaştere a candidaţilor declaraţi admişi, materializând rezultatul acestora în Nota de cunoaştere, şi completează dosarele de recrutare cu documentele necesare. Având în vedere rezultatele acestor verificări, este evident faptul că Academia era obligată să ţină seama de solicitarea I.P.J. Dâmboviţa, în calitate de unitate de recrutare, cât timp Academia asigură pregătirea iniţială a candidaţilor recrutaţi de structurile M.A.I. pentru nevoile proprii ale acestor structuri, iar la absolvire aceştia sunt repartizaţi la unitatea de recrutare. Aşa fiind, Academia nu putea ignora solicitarea unităţii de recrutare prin care se invocă faptul că, în urma activităţilor de verificare a candidaţilor admişi, s-a stabilit că recurentul reclamant nu îndeplineşte condiţiile de onorabilitate impuse de cadrul legal.

Mai mult, aşa cum rezultă din adresa nr. x/27.06.2016, intimata pârâtă a adus la cunoştinţa recurentului reclamant că, având în vedere faptul că a fost exmatriculat, singura modalitate de dobândire a calităţii de student al Facultăţii de Poliţiei din cadrul Academiei este cea legală, şi anume concursul, calitatea de student odată pierdută nu poate fi redobândită.

În această ordine de idei Înalta Curte reţine că, având în vedere temeiul legal al deciziei de exmatriculare, odată ce efectele acesteia s-au produs, reclamantul nu mai putea redobândi calitatea de student fără a susţine un nou concurs. În mod corect a susţinut pârâta Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" că din punct de vedere practic nu mai era posibilă înmatricularea acestuia la cursurile facultăţii de drept. Drept urmare, Înalta Curte împărtăşeşte considerentele primei instanţe, potrivit cărora refuzul pârâtelor de a dispune înmatricularea recurentului reclamant nu poate fi calificat un refuz nejustificat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, ci constituie o aplicare corectă a dispoziţiilor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. nu pot fi reţinute în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat şi la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 57 din 14.10.2014 a Academiei de Poliţie Alexandru Ioan Cuza.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 2724 din 29 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.