Rural financing contract termination: Non-submission of second payment application due to document seizure in criminal investigation does not constitute objective impossibility to exonerate beneficiary from contractual breach

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 13 ianuarie 2016, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost completată prin cererea depusă la data de 17 iunie 2016, reclamantul PFA A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 30522 din 18.08.2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 10.07.2015, emise de pârâtă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 343 din 10 noiembrie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, excepţia prescripţiei şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul PFA A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 343 din 10 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul PFA A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, reclamantul a susţinut că prima instanţă a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale incidente cauzei, fără a avea în vedere împrejurarea că beneficiarul finanţării s-a aflat într-o imposibilitate reală şi dovedită de a-şi respecta obligaţiile asumate prin contractul de finanţare, ca urmare a cercetărilor penale derulate, în cursul cărora au fost ridicate toate documentele deţinute de reclamant cu privire la contractul de finanţare.

A susţinut reclamantul că niciunul dintre motivele plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor nu a fost avut în vedere de către comisia de soluţionare a contestaţiilor, dar nici de către instanţa de fond, în faţa căreia au fost reiterate.

Reluând contextul factual care a condus la emiterea actului administrativ atacat, recurentul-reclamant a arătat că dosarul penal, înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, nu este încă finalizat, dar că, întrucât atât efectivul de animale aparţinând reclamantului, cât şi întreaga documentaţie referitoare la contractul de finanţare au fost reţinute de organul de cercetare penală, s-a aflat în imposibilitatea formulării, în termenul contractual, a cererii de plată pentru tranşa a II-a. Cu toate acestea, recurentul a învederat că a reuşit implementarea obiectivului opţional al proiectului, prin cumpărarea unei mori cu ciocănele, în valoare de 30.000 RON.

În raport de aceste aspecte şi de realizarea parţială a proiectului finanţat, recurentul-reclamant a apreciat că autoritatea contractantă putea dispune încetarea contractului, fără obligaţia beneficiarului de a restitui prima tranşă de plată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 aprilie 2011, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale ("AFIR") a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările formulate în faţa instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul PFA A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi reclamantul nu a întemeiat cererea de recurs pe vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile de nelegalitate expuse se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul a invocat, drept principală critică de nelegalitate, greşita apreciere, atât de către pârâta AFIR, cât şi de către instanţa de fond, a dispoziţiilor legale incidente (neindicate punctual), prin raportare la contextul factual care a condus la nedepunerea cererii de plată pentru tranşa a II-a din suma finanţată şi, pe cale de consecinţă, la rezilierea contractului de finanţare.

Examinând aceste critici, în raport de probatoriile administrate cu privire la modalitatea de îndeplinire, de către recurentul-reclamant, a obligaţiilor asumate prin Contractul de finanţare nr. x din 16.03.2012, Înalta Curte le apreciază a fi nefondate, prima instanţă reţinând în mod corect că beneficiarul finanţării s-a aflat în culpă contractuală, iar pârâta AFIR a dispus în mod legal rezilierea contractului şi restituirea tranşei de plată anterior achitată.

Deşi a susţinut că nedepunerea documentaţiei pentru obţinerea celei de-a doua tranşe din suma finanţată s-a datorat instrumentării unui dosar penal, în cursul căruia organul de cercetare a dispus ridicarea înscrisurilor deţinute de reclamantă cu privire la contractul de finanţare, această situaţie nu reprezintă un caz de imposibilitate absolută şi obiectivă de respectare a prevederilor contractuale, de natură a înlătura culpa recurentului-reclamant.

Această concluzie se impune faţă de împrejurarea că, la data depunerii iniţiale a cererii de plată pentru tranşa a II-a din suma finanţată (10.06.2014), recurentul-reclamant nu îndeplinise obligaţiile asumate prin Planul de afaceri, dosarul fiind declarat neeligibil, ca urmare a greşitei încadrări, într-o altă categorie de greutate, a animalelor existente la locul exploataţiei zootehnice. Pe cale de consecinţă, recurentul avea obligaţia de a redepune cererea de plată, dovedind îndeplinirea tuturor acţiunilor prevăzute în Planul de afaceri,

Or, până la expirarea termenului contractual prevăzut de art. 4 din contractul de finanţare (33 de luni de la semnarea contractului), recurentul-reclamant nu redepus cererea de plată şi nu a dovedit îndeplinirea obligaţiilor asumate prin Planul de afaceri, iar motivele invocate în justificarea acestei conduite nu pot fi apreciate ca având caracter excepţional, exonerator de răspundere.

Astfel, caracterul neeligibil al cererii de plată depuse la 10.06.2014 se datorează exclusiv reclamantului, acesta susţinând, în mod nerezonabil pentru un deţinător al unei exploataţii zootehnice, că s-a aflat în eroare cu privire la încadrarea animalelor într-o altă categorie, din punct de vedere al diferenţelor de greutate.

Pe de altă parte, deschiderea dosarului penal instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a datorat depistării în trafic a unui transport de porcine, fără a exista documente sanitar-veterinare de provenienţă, transportul fiind efectuat la iniţiativa recurentului-reclamant, în urma înţelegerii încheiată cu o terţă persoană, cu privire la un schimb de animale. Aşadar, dificultăţile generate de derularea cercetărilor penale, inclusiv pretinsa ridicare, de către organele de urmărire penală, a tuturor înscrisurilor privitoare la contractul de finanţare, nu reprezintă o împrejurare excepţională, datorată unor factori obiectivi, exteriori voinţei reclamantului.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în speţă sunt incidente prevederile art. 11 alin. (3) din contractul de finanţare, care prevăd sancţiunea rezilierii şi restituirii sumelor primite, în cazul constatării unei nereguli cu privire la executarea contractului, iar autoritatea contractantă a dovedit că recurentul-reclamant nu a respectat termenul de execuţie al contractului. Totodată, pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că nu sunt aplicabile dispoziţiile contractuale referitoare la încetarea contractului din motive excepţionale, astfel încât nici solicitarea reclamantului de a reţine prima tranşă din suma finanţată nu sunt întemeiate.

Nici executarea parţială a obiectivelor din Planul de afaceri (achiziţionarea unei mori cu ciocănele) nu este de natură a contrazice aceste considerente, atât timp cât acest obiectiv era opţional, astfel cum susţine chiar reclamantul, iar executarea parţială a obligaţiilor contractuale nu reprezintă un caz de înlăturare, legală sau contractuală, a răspunderii beneficiarului pentru neîndeplinirea integrală a acţiunilor din Planul de afaceri.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate şi criticile reclamantului privitoare la neluarea în considerare, de către autoritatea contractantă şi de către instanţa de fond, a argumentelor expuse prin contestaţia administrativă, din analiza acestui act, precum şi a sentinţei recurate, rezultând că susţinerile şi apărările recurentului au fost analizate integral, atât în procedura administrativă, cât şi în cursul procedurii judiciare.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul PFA A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul PFA A. împotriva sentinţei civile nr. 343 din 10 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.