Public procurement: violation of transparency and proportionality via ambiguous payment terms, excessive qualification requirements, and non-quantifiable evaluation criteria

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând: anularea Notei de constatare a abaterii şi de stabilire a reducerilor procentuale nr. x/09.06.2015, in integralitatea sa şi a actelor subsecvente, respectiv Notificarea privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. x, înregistrată la AM PODCA cu Nr. 1475-P/02.07.2015 şi la MECS cu nr. x/06.07.2015, în parte; anularea Deciziei nr. 24/04.09.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulată de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, înregistrată la DDCA sub nr. 26-CTS/DDCA din 30.07.2015 şi la M.E.N.C.Ş. cu nr. 1250/19.09.2015; cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2880 din 05 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond, a declarat recurs, în termen, reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În drept, recurentul-reclamant a dezvoltat critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esenţă, invocând următoarele:

Susţine că, instanţa de fond în mod greşit nu a reţinut aspectele precizate în cererea de chemare în judecată.

Contrar susţinerilor primei instanţe, în opinia sa, clauza prevăzută la art. 4.4.2. din contract stipulează că plata serviciilor se va efectua la final, după acceptanţa livrabilelor, în termen de 60 de zile calendaristice de la data emiterii facturii cu condiţia existenţei fondurilor alocate.

În acest context, sensul afirmaţiei din clarificarea nr. 4 este acela că plata de la finalul contractului este condiţionată de acceptarea, în prealabil, a tuturor rapoartelor trimestriale.

În sprijinul argumentelor formulate, face referire şi la pct. 9.3 de la art. 9 - Obligaţiile principale ale achizitorului, reglementat de către autoritatea contractantă prin Răspunsul nr. x din cadrul Clarificării nr. 18, formularea clauzei făcând referire la o factură unică, emisă la finalul prestării şi ulterior semnării documentelor de recepţie/acceptanţă.

În consecinţă, confirmă faptul că plata contractului s-a realizat printr-o singură tranşă, în baza a 12 procese-verbale de recepţie şi a unei facturi unice.

Din documentaţia de atribuire reiese faptul că ofertanţilor le-au fost cunoscute condiţiile de plată încă de la publicarea anunţului de participare şi nu se poate vorbi de nicio încălcare a principiilor transparenţei şi tratamentului egal în etapa anunţului de participare şi documentaţiei de atribuire.

În concluzie, susţine că nu a fost încălcat art. 2 alin. (2) lit. b) şi d) din O.U.G. nr. 34/2006.

Al doilea aspect care a condus la constatarea abaterii rezidă din Nota justificativă nr. x/11.02.2013 privind criteriile de calificare, cerinţa pentru expertul nr. 7, fiind considerată restrictivă şi nerelevantă în raport cu obiectul contractului.

Apreciază că titulatura "A." este ea însăşi relevantă şi atrage validitatea cerinţei de "pregătire în domeniul managementului" iar expertul care ocupă poziţia respectivă are un rol cheie în cadrul proiectului, iar activitatea sa este una de conducere/coordonare/management.

În concluzie, apreciază că cerinţa formulată este relevantă şi în acord cu obiectul contractului, nefiind încălcat art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Al treilea fapt considerat "deficienţă" se referă la criteriul de atribuire, AC fiind acuzată că a utilizat factori de evaluare nerelevanţi, subiectivi, dificil de cuantificat şi care nu aduc avantaje reale şi evidente acesteia.

Învederează că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că, privind cuantificarea factorilor de evaluare 2 şi 3, dificultatea rezidă în faptul că riscurile exprimă situaţi, contexte, probleme, obstacole la nivel de potenţialitate, existând o marjă de apreciere, dar acest lucru nu înseamnă că descrierea unui risc realizată de ofertant în termeni de cauză, efect, probabilitate, impact, expunere, nu poate fi apreciată în mod obiectiv de către experţi cu experienţă şi expertiză adecvată.

Tocmai din acest motiv AC a dat curs recomandării reprezentanţilor UCVAP de a coopta experţi adecvaţi pentru evaluarea factorilor de evaluare 2 şi 3.

În consecinţă, apreciază că factorii de evaluare nr. 2 şi 3 nu sunt subiectivi iar, în ceea ce priveşte factorul de evaluare 4, acesta vine să aducă un avantaj complementar, asigurând disponibilitatea Prestatorului la locul de desfăşurare al proiectului, la solicitarea AC.

Prin urmare, consideră că factorii de evaluare utilizaţi au creat avantaje evidente AC în selectarea unui prestator competent iar procesul de evaluare tehnică a ofertelor nu a fost viciat în niciun fel, nefăcându-se atingere art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul- pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei civile recurate, ca fiind temeinică şi legală.

Astfel, precizează că recurentul a cuprins în documentaţia de atribuire informaţii contradictorii cu privire la momentul realizării plăţii serviciilor furnizate precum şi a documentelor în baza cărora se realizează plata efectivă. Aceste prevederi contradictorii au făcut obiectul unor solicitări de clarificări din partea operatorilor economici participanţi la procedură, iar prin răspunsurile furnizate, autoritatea contractantă nu a răspuns clar, concis şi la obiect, astfel cum se precizează la art. 78 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Cu privire la criticile referitoare la criteriile calificare, învederează că cerinţa solicitată nu avea o legătură evidentă cu contractul de servicii, încălcând astfel principiul proporţionalităţii şi ducând la o restricţionare potenţială a concurenţei.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la criteriul de atribuire prin utilizarea unor factori de evaluare, susţine că instanţa de fond a reţinut în mod corect incidenţa dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi (3) din H.G. nr. 925/2006.

De asemenea, arată că subzistă răspunderea recurentului pentru constatarea unor abateri în desfăşurarea procedurii de finanţare şi achiziţie publică.

În consecinţă, a solicitat respingerea recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Între părţi a fost încheiat contractul de finanţare nr. x/25.07.2012 având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru realizarea proiectului "Sisteme moderne de preluare, evaluare şi informare privind tezele de doctorat şi de gestionare a titlurilor universitare în cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice".

Recurentul-reclamant a organizat procedura de achiziţie publică, în urma căreia s-a încheiat contractul de servicii nr. x/12.11.2013 cu ofertantul câştigător S.C. B. S.R.L. cu obiectul "servicii de consultanţă pentru managementul proiectului".

Prin Nota de constatare a abaterii şi de stabilire a reducerii procentuale nr. x/09.06.2015, intimatul a apreciat că recurentul a încălcat dispoziţiile legale privind achiziţiile publice şi, ca urmare, a dispus aplicarea unei reduceri procentuale de 5% din valoarea contractului de achiziţie publică.

Astfel, s-a reţinut că autoritatea contractantă nu a răspuns concludent la întrebările participanţilor la procedura privind modalitatea în care se va realiza plata serviciilor ce vor fi contractate, fapt ce afectează modalitatea de elaborare a ofertei, fiind încălcate prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) şi d) din O.U.G. nr. 34/2006.

De asemenea, s-a constatat că autoritatea contractantă a stabilit criterii de calificare restrictive, în sensul că, pentru expertul în management educaţional a impus să aibă atestarea ca şi formare de formatori, fiind încălcate prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

A treia faptă reţinută a constatat în utilizarea criteriului de atribuire "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic", cu includerea unor factori de evaluare nerelevanţi şi/sau necuantificabili, mai exact a inclus factorii de evaluare "Componenta tehnică - identificarea, descrierea şi argumentarea riscurilor care pot afecta execuţia contractului, cu pondere de 20%" şi "Componenta tehnică - recomandări de reducere/eliminare a riscurilor identificate fără a afecta cerinţele caietului de sarcini, cu pondere de 20%".

Prin decizia nr. 24/04.09.2015 s-a respins contestaţia administrativă.

Instanţa de recurs apreciază că argumentele judecătorului fondului sunt în concordanţă cu dispoziţiile legale incidente speţei iar soluţia de respingere a acţiunii este corectă.

În ceea ce priveşte prima abatere reţinută prin Nota de constatare a abaterii şi de stabilire a reducerilor procentuale, se reţine că recurentul a postat pe platforma S.E.A.P. anunţul de participare nr. x/13.02.2013 însoţit de documentaţia de atribuire, fiind iniţiată procedura de licitaţie deschisă pentru achiziţia de servicii de consultanţă management de proiect.

Operatorul S.C. C. a sesizat faptul că autoritatea contractantă nu a răspuns în mod concludent la întrebările privind modalitatea în care se va realiza plata serviciilor ce vor fi contractate. Astfel, la solicitarea de clarificare a unui operator care dorea să afle dacă plata se va realiza în tranşe trimestriale egale sau nu, recurentul - în calitate de autoritate contractantă, nu a oferit un răspuns clar şi concludent, făcând trimitere la răspunsul din altă solicitare de clarificări în care se făcea menţiunea "AC precizează că rapoartele de activitate se vor întocmi trimestrial, iar plata se va face pe baza acceptării acestora".

Or, singurele menţiuni din caietul de sarcini au fost în sensul că se va întocmi un raport de începere şi unul de final, precum şi rapoarte tehnice financiare şi un raport trimestrial, fără a se regăsi menţiuni neechivoce cu privire la modalitatea de raportare şi de plată.

În mod corect intimatul a reţinut că solicitările de clarificări erau întemeiate iar autoritatea contractantă trebuia să ofere un răspuns clar cu privire la modalitatea de plată.

Verificând contractul de servicii nr. x/12.11.2013, se constată că, la art. 4.4.2, s-a menţionat că "Plata serviciilor se va efectua la final, după acceptanţa livrabilelor, în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii cu condiţia existenţei fondurilor alocate".

Or, la art. 10.2. din cadrul capitolului intitulat "Sancţiuni pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor", s-a stipulat că "În cazul în care achizitorul nu plăteşte facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei prevăzute la clauza 9.3, acesta are obligaţia de a plăti, ca penalităţi 0,1% din plata neefectuată pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei de plată".

Clauza înscrisă la art. 9.3 prevede că "Dacă achizitorul nu onorează facturile în termen de 14 zile de la expirarea perioadei convenite, atunci prestatorul are dreptul de a sista prestarea serviciilor. Imediat după ce achizitorul îşi onorează obligaţiile, prestatorul va relua prestarea serviciilor în cel mai scurt timp posibil".

În Schimb, la art. 9.2. se face vorbire despre obligaţia achizitorului de a plăti preţul serviciilor către prestator în "termen de 30 de zile de la emiterea facturii de către acesta" şi s-a menţionat că prestatorul "va emite factura după prestarea serviciilor şi semnarea de către părţi a procesului-verbal de recepţie a serviciilor".

Contrar susţinerilor recurentului, este evidentă contradicţia dintre termenii folosiţi în cadrul contractului de servicii, făcându-se vorbire atât de emiterea "facturii", creând-se impresia că este necesară doar o factură, cât şi de "facturi", la plural, fiind astfel neclar dacă autoritatea contractantă a înţeles că este necesară emiterea mai multor facturi intermediare, aferente fiecărui raport de prestării servicii intermediar, sau a unei singure facturi la finalizarea contractului, pentru toate rapoartele intermediare.

În consecinţă, se impunea ca recurentul să clarifice aceste contradicţii în ceea ce priveşte modalitatea de plată însă acesta, prin clarificarea nr. 4 din 26 februarie 2013, a evitat să lămurească problema modalităţii de plată, termenii uzitaţi fiind echivoci, singura menţiune fiind că "rapoartele se vor întocmi trimestrial, iar plata se va face pe baza acceptării acestora", fără nicio referire la plata preţului serviciilor contractate.

În această situaţie, nu se reţin argumentele avansate de recurent în sensul că unii agenţi economici nu au agreat condiţiile de plată, în condiţiile în care nu s-au oferit clarificări cu privire la modalitatea de plată şi astfel, a fost afectată modalitatea de elaborare a ofertelor.

Astfel, se constată că recurentul a încălcat prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) şi d) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora "(2) Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică sunt: b) tratamentul egal; d) transparenţa;", astfel cum corect a reţinut prima instanţă.

În ceea ce priveşte a doua abatere reţinută de către intimat prin Nota de constatare a abaterii şi de stabilire a reducerilor procentuale nr. x/09.06.2015, instanţa de recurs constată că soluţia primei instanţe de respingere a contestaţiei este corectă.

Se reţine că, prin nota justificativă nr. x/11.02.2013 privind criteriile de calificare, pentru expertul nr. 7 - A.- a fost solicitată pregătire în domeniul managementului şi atestarea ca şi "formare de formatori", cu motivarea că este necesar a se oferi asistenţă autorităţii contractante în urmărirea modului de îndeplinire a activităţilor de analiză cu privire la sistemul de prelucrare, evaluare şi informare privind tezele de doctorat şi de gestionare a titlurilor universitare din MEN.

Potrivit COR, formatorul este specialistul în formare care proiectează, derulează, evaluează şi revizuieşte activităţi teoretice/practice şi/sau programe de formare şi dezvoltare a competenţelor profesionale, derulate în instituţii specializate sau la locul de munca.

Potrivit prevederilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire".

De asemenea, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 179 alin. (1) şi (2) din aceeaşi Ordonanţă care prevăd că: "(1) Criteriile de calificare şi selecţie stabilite de către autoritatea contractantă trebuie să aibă o legătură evidentă cu obiectul contractului ce urmează să fie atribui.

(2) Autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii atunci când stabileşte criteriile de calificare şi selecţie, precum şi nivelul cerinţelor minime pe care ofertanţii/candidaţii trebuie să le îndeplinească".

Văzând dispoziţiile legale citate mai-sus, instanţa reţine că cerinţele de calificare trebuie să fie stabilite astfel încât să se raporteze doar la activităţile necesare în vederea realizării contractului şi nu la cele care ar putea fi utile din altă perspectivă, dar care nu au o legătură evidentă cu obiectul contractului ce urmează a fi atribuit.

Or, atât timp cât activitatea de "formare a formatorilor" nu a fost prevăzută în contractul de prestări servicii, este evident că nu se impunea o astfel de cerinţă care dobândeşte caracter restrictiv, fiind încălcat principiul proporţionalităţii astfel cum este prevăzut la art. 2 alin. (2) lit. e) din O.U.G. nr. 34/2006.

În consecinţă, nu se vor reţine ca întemeiate susţinerile recurentului care nu argumentează suficient caracterul absolut necesar al cerinţei ca expertul management educaţional să deţină şi atestarea ca şi "formator de formatori", ci se rezumă la a învedera rolul expertului în cadrul proiectului.

Or, având în vedere chiar atribuţiile expertului (de a oferi asistenţă autorităţii contractante în urmărea modului de îndeplinire a activităţilor de analiză cu privire la sistemul de preluare, evaluare şi informare privind tezele de doctorat şi de gestionare a titlurilor universitare în cadrul MEN şi de adopţie a sistemului de management al schimbări), apare şi mai pregnant faptul că cerinţa este restrictivă, calificarea expertului ca şi formator de formatori neavând un rol esenţial în îndeplinirea atribuţiilor. Potrivit obiectului contractului, expertul urma să acorde consultanţă direct echipei care se ocupa de gestionarea proiectului şi nu unei alte persoane care să acorde, la rândul său, asistenţă şi consultanţă echipei, fiind corectă aserţiunea potrivit căreia autoritatea contractantă avea posibilitatea de a apela la serviciile unui formator.

În aceste condiţii, recurentul nu a respectat prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 potrivit cărora "(2) Atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei."

Referitor la cea de-a treia abatere pentru care s-a aplicat reducerea procentuală, instanţa de control judiciar apreciază că este legală soluţia instanţei de fond, contrar susţinerilor recurentului.

Astfel, se constată că recurentul a utilizat criteriul de atribuire "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic" cu includerea a patru factori de evaluare, stabiliţi prin Nota justificativă nr. x/06.02.2013 şi anume:

- Preţul ofertei 40%

- Componenta tehnică - identificarea, descrierea şi argumentarea riscurilor care pot afecta execuţia contractului - 20%

- Componenta tehnică - recomandări de reducere/eliminare a riscurilor identificate fără a afecta cerinţele caietului de sarcini - 20%

- Componenta tehnică - nivelul de implicare al experţilor cheie în activitatea proiectului (exprimat în număr ore participare) - 2-%.

Potrivit prevederilor art. 15 alin. (2) şi (3) din H.G. nr. 925/2006, "(2)Atunci când stabileşte factorii de evaluare a ofertelor, autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza factori care:

a) nu au o legătură directă cu natura şi obiectul contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit;

b) nu reflectă un avantaj real şi evident pe care autoritatea contractantă îl poate obţine prin utilizarea factorului de evaluare respectiv.

(3) Ponderea stabilită pentru fiecare factor de evaluare nu trebuie să conducă la distorsionarea rezultatului aplicării procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. Pentru fiecare factor de evaluare autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili o pondere care să reflecte în mod corect:

a) importanţa caracteristicii tehnice/funcţionale considerate a reprezenta un avantaj calitativ ce poate fi punctat; sau

b) cuantumul valoric al avantajelor de natură financiară pe care ofertanţii le pot oferi prin asumarea unor angajamente suplimentare în raport cu cerinţele minime prevăzute în caietul de sarcini."

Astfel cum corect a apreciat prima instanţă, în ceea ce priveşte factorii de evaluare nr. 2 şi 3, se constată că recurentul nu a stabilit niciun criteriu concret faţă de care să fie stabilite care sunt riscurile care pot afecta execuţia contractului, aspect care a condus la stabilirea unilaterală, de către fiecare ofertant, a situaţiilor pe care le apreciază ca prezumtive riscuri şi remediile oportune, în condiţiile în care nu se putea cunoaşte care sunt riscurile pe care autoritatea contractantă le-a avut în vedere la stabilirea factorilor de evaluare.

Faţă de această situaţie, a devenit imposibil de stabilit care erau criteriile după care autoritatea contractantă ar fi efectuat evaluările ofertelor şi care situaţii pot fi calificate ca riscuri reale în afectarea execuţiei contractului, astfel că sunt irelevante argumentele recurentului referitoare la complexitatea proiectului, criteriile de evaluare fiind subiectivi.

Că este aşa rezultă şi din faptul că recurentul, în lipsa oricăror criterii cuantificabile, a apelat la o comisie externă de experţi pentru a se efectua încadrarea, tocmai urmare a faptului că factorii de evaluare au avut un caracter pur subiectiv, neputându-se stabili niciun algoritm de calcul.

În ceea ce priveşte al patrulea factor de evaluare ce constă în nivelul de implicare al experţilor cheie în activitatea proiectului, exprimat în număr ore participare, recurentul nu a respectat dispoziţiile art. 8 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, întrucât nu a justificat care sunt avantajele reale şi evidente pe care le putea obţine prin utilizarea acestui factor de evaluare, în condiţiile în care obiectul contractului consta chiar în acordarea de asistenţă promptă la solicitarea beneficiarului.

Recurentul a susţinut că a dat curs recomandării reprezentanţilor UCVAP, de a coopta experţi adecvaţi pentru evaluarea factorilor de evaluare 2 şi 3 însă această susţinere nu este de natură a conduce la înlăturarea răspunderii beneficiarului întrucât, prevederile art. 32 indice 4 din H.G. nr. 457/2008 dispun că "(1) În cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislaţiei comunitare sau naţionale privind achiziţiile publice, aceasta stabileşte şi aplică corecţii financiare, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

(2) În exercitarea atribuţiei prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP potrivit dispoziţiilor art. 32^2 şi 32^3."

În acelaşi sens sunt şi dispoziţile art. 29 din H.G. nr. 398/2015: "În condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 60 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului şi art. 125 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, în cazul în care autoritatea de management constată că au existat încălcări ale legislaţiei europene sau naţionale privind achiziţiile publice, aceasta stabileşte şi aplică reduceri procentuale/corecţii financiare, fără a fi condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice."

Mai mult, nu este prevăzută în contractul de finanţare nicio clauză prin care să se instituie excluderea răspunderii beneficiarului finanţării nerambursabile în situaţia în care au fost constatate abateri de la dispoziţiile ce reglementează procedura achiziţiilor publice.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice împotriva sentinţei civile nr. 2880 din 5 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2019.