Incompatibility between public office and company administrator role unproven without commercial registry registration of resignation

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 18.12.2015 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/23.11.2015 emis de pârâtă şi obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 139 pronunţată la data de 30 septembrie 2016 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate- Inspecţia de Integritate având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/23.11.2015 emis de pârâtă.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei prezentate la pct. 2, a declarat recurs reclamantul care a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate cu consecinţa admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate a susţinut:

Referitor la constatarea stării de incompatibilitate a recurentului reclamant având funcţia de viceprimar al primăriei Băţani jud. Covasna raportat la funcţia de administrator la S.C. B., pe care ar fi deţinut-o în perioada 25.06.2012 şi până în prezent, considerându-se ca s-a încălcat art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 susţine că instanţa de fond nu a luat în calcul situaţia de ansamblu a recurentului şi anume:

În data de 15.06.2012 recurentul reclamant şi-a depus demisia din funcţia de administrator a S.C. B. iar în data de 25.06.2012 a fost ales viceprimar al Comunei Băţani.

Ca atare, recurentul reclamant, începând cu data de 15.06.2012, nu a mai exercitat funcţia de administrator a S.C. B.. De altfel nu era de competenţa sa să opereze modificări la Registrul Comerţului, după data depunerii demisiei sale.

Chiar dacă ar fi dorit să înregistreze demisia la Registrul Comerţului nu ar fi putut, având în vedere că nu mai avea nici o calitate în acea societate ca atare Registrul Comerţului i-ar fi respins înregistrarea pe motivul lipsei calităţii de administrator s-au asociat la societatea B.. Practic era în imposibilitate de a mai face înscrieri în Registrul Cornetului.

Societatea B., avea datoria, obligaţia şi competenţă de a înregistra demisia recurentului reclamant la Registrul Comerţului şi înlocuirea acestuia cu un alt administrator prin hotărârea AGA conform Legii 31/1990 a societăţilor comerciale sau menţinerea unui singur În concluzie, consideră că atâta vreme cât nu a efectuat nici o activitate la S.C. B. după data de 15.06.2012 data de la care şi-a depus demisia, predată personal celuilalt administrator C., care a şi semnat pe demisie că a luat la cunoştinţă de acesta, nu există starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003.

Referitor la interpretarea dată de ANI art. 5 din Legea 26/1990 şi art. 278 din C. proc. civ. arată că este unilaterală deoarece recurentul nu putea să solicite să se opereze modificări la Registrul Comerţului.

Referitor la susţinerea ANI din raportul de evaluare în sensul că nu şi-a exprimat punctul de vedere la solicitarea acestuia arată că a răspuns la solicitarea ANI prin adresa recomandată cu nr. x din 15.07 2015. în termenul legal.

Deşi s-a cerut de recurentul reclamant a se admite proba cu interogatoriul B. şi audierea martorului administrator C., instanţa nu s-a pronunţat asupra acestor probe ceea ce a dus la încălcarea a dreptului său la apărare.

Susţine şi că instanţa a apreciat probele - înscrisuri - prin prisma faptului că aceasta nu avea dată certă şi anume nr. de înregistrare de la societatea B. S.R.L., dar nu ia în considerare că nu e vina petentului că Societatea B., nu a înregistrat cererea de demisia a acestuia în înscrisurile sale şi nici la Registrul Comerţului şi nu a procedat la înlocuirea acestuia cu un alt administrator prin hotărârea AGA conf. Legii 31/1990 a societăţilor comerciale, sau menţinerea unuia singur administrator.

În conformitate cu art. 223, 244 coroborat cu art. 411 alin. (2) C. proc. civ. solicităm judecarea cauzei şi în lipsă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare însă, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, fără a invoca excepţii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

În prealabil se impune a se observa că recurentul reclamant invocă în mod formal, în cadrul cererii de recurs cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Procedând însă potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. la încadrarea argumentelor aduse de reclamant în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. se reţin următoarele:

Cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurent ce vizează ipoteza "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", altfel spus, nemotivarea hotărârii judecătoreşti supusă recursului, nu este incident în speţă.

Astfel, din analiza sentinţei recurate se reţine că aceasta respectă pe deplin dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. respectiv cuprinde în considerentele sale expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

De altfel, deşi prin cererea de recurs se face trimitere la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul nu aduce niciun argument în susţinerea incidenţei acestui motiv de casare, respectiv nu prezintă niciun motiv în sensul în care hotărârea recurată ar fi nemotivată, ar cuprinde considerente străine de natura cauzei sau considerente contradictorii.

Pe de altă parte se reţine că recurentul invocă faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unora dintre probele solicitate prin acţiunea introductivă respectiv interogatoriul propus a fi luat societăţii B. şi audierea martorului C..

Această critică nu poate fi analizată, potrivit considerentelor anterioare, prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ci se impune a fi analizat prin art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ce vizează respectarea normelor de procedură de către instanţa de fond.

Din acest punct de vedere instanţa de recurs reţine că neregularitatea invocată de recurent, care vizează interesul său privat, nu poate atrage decât o nulitate relativă a actului de procedură întocmit în aceste condiţii, respectiv a încheierii prin care s-a statuat cu privire la probele ce urma a fi administrate în cauză.

O astfel de nulitate relativă se impunea a fi invocată la termenul la care a intervenit, respectiv la momentul la care instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra celor două probe solicitate de reclamant sau la termenul imediat următor în condiţiile art. 173 alin. (3) lit. b) C. proc. civ.

În speţă însă, observându-se încheierile de şedinţă de la termenele de judecată în faţa instanţei de fond se reţine că reclamantul, deşi a fost asistat de avocat, s-a rezumat doar la a menţiona probele despre care face vorbire în motivele de recurs doar prin acţiunea introductivă fără a reitera această solicitare pe parcursul cercetării judecătoreşti sau a invoca în faţa instanţei de fond faptul că nu s-a pronunţat în mod complet asupra solicitării sale privind probele ce urmau a fi administrate.

În aceste condiţii, motivul de recurs prin care se critică de către recurent faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra probelor propuse prin acţiunea introductivă, respectiv interogatoriul propus a fi luat societăţii B. şi audierea martorului C. este nefondat.

Analizând criticile aduse de recurent sentinţei şi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se reţine:

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, funcţia de viceprimar este incompatibilă cu funcţia de administrator la societăţi comerciale.

Incompatibilitatea reţinută în sarcina recurentului reclamant constă în aceea că în perioada 26.06.2012 - 02.06.2015 a deţinut simultan funcţia de viceprimar al comunei Băţani şi de administrator al S.C. B..

Apărarea recurentului, reiterată şi prin motivele de recurs constă în faptul că şi-a prezentat demisia din funcţia de administrator al S.C. B. încă de la data de 15.06.2012, anterior numirii sale în funcţia de consilier local şi viceprimar.

Această apărare a fost în mod temeinic înlăturată de instanţa de fond în condiţiile în care înscrisul prin care recurentul reclamant încearcă să facă dovada acestei împrejurări, aflat la dosar fond, nu are dată certă, nefăcând dovada că a fost înregistrat în evidenţele S.C. B. în condiţiile pe care reclamantul le susţine în apărare.

De asemenea, demisia invocată de recurentul reclamant nu a fost înregistrată prin menţiune la Registrul Comerţului pentru a produce efectul de opozabilitate faţă de terţi reglementat de art. 5 alin. (2) din Legea 26/1990 privind registrul comerţului, republicată.

Apărările recurentului în sensul că aceste menţiuni nu puteau fi solicitate a fi făcute de el din momentul în care pierduse calitatea de administrator al S.C. B. sunt nefondate deoarece potrivit art. 22 din Legea 26/1990, înregistrarea de menţiuni în registrul comerţului se poare face nu numai la solicitarea comerciantului ci şi la solicitarea oricărei persoane interesate.

Astfel art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea 26/1990 prevede în mod clar:

"(1) Comerciantul are obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor şi faptelor supuse obligaţiei de înregistrare.

(2) Înregistrarea menţiunilor se poate face şi la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării."

În aceste condiţii în mod temeinic instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada demisiei sale din funcţia de administrator al S.C. B..

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 139/2016 din 30 septembrie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2019.