Dual compensation for identical duties under employment and copyright cession contracts: violation of public fund efficiency principles

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.04.2016, reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi solicitând instanţei să dispună anularea măsurii II.10 din decizia nr. 1/29.01.2016 dispusă de Departamentului XI din cadrul Curţii de Conturi a României.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2729 din 23 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

3. Recursul

Împotriva sentinţei civile nr. 2729 din 23 septembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că Societatea Română de Radiodifuziune a încălcat art. 5 alin. (1) din Legea nr. 119/1999 şi că a recunoscut că "există similitudini între atribuţiile prevăzute în contractul de muncă şi cele din contractele de cesiune, contestând însă că acestea sunt identice".

De asemenea, instanţa de fond nu a reţinut şi nu a combătut faptul că respectivele contracte de cesiune a drepturilor de autor analizate de auditorii publici au fost încheiate în conformitate cu Legea Republicii Moldova nr. 139/02.07.2010 privind drepturile de autor şi drepturile conexe. Auditorii publici au reţinut ca fiind încălcări ale legislaţiei acţiunile SRR, dar numai prin prisma legislaţiei române. Or, în cauză, SRR aprobă decontările conform legislaţiei din România, însă contractele sunt încheiate conform legislaţiei din Republica Moldova, ceea ce înseamnă că nu pot fi considerate abateri acţiunile SRR prin prisma legislaţiei române.

Totodată, instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că nici legislaţia română nu interzice unui salariat să semneze cu acelaşi angajator un contract de cesiune de drepturi de autor, având în vedere că atribuţiile aferente contractului de muncă şi cele aferente contractului de cesiune drepturi de autor nu sunt identice şi nici măcar similare.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la data de 13.06.2017 Curtea de Conturi a solicitat respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei de fond.

Susţinerile recurentei sunt nefondate, întrucât produsul editorial rezultat în baza contractului de cesiune a dreptului de autor a fost realizat după desfăşurarea activităţilor necesare pentru îndeplinirea obiectului contractului de drepturi de autor, acestea fiind similare cu sarcini prevăzute în fişele postului angajaţilor respectivi.

5. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate ce se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ şi fiscal încheierea nr. 6/30.03.2016 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiei prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 1/29.01.2016 a Departamentului XI din cadrul Curţii de Conturi a României, solicitând anularea măsurii de la pct. II.10 din Decizie.

În fapt, prin procesul-verbal de constatare întocmit la data de 17.07.2015 Curtea de Conturi -Departamentul XI a constatat la pct. III 3.4 că:

"în anul 2014 pentru realizarea emisiunilor radio ale postului "Radio Chişinău", S.C. Pajura Albă S.R.L. Chişinău a încheiat contractele de cesiune a drepturilor de autor a căror obiect îl constituie cesiunea exclusivă a următoarelor emisiuni radiofonice Matinal, Reportajul Zilei, A., În noapte cu B., Blog radiofonic, Fonograf, Istoria la pachet, Un pământ şi două ceruri, Dor de izvor, Sinteza săptămânii, contracte încheiate în conformitate cu Legea Republicii Moldova nr. 139/2.07.2010 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.

Urmare a analizării statelor de plată pentru achitarea drepturilor salariale către salariaţii proprii ai S.C. Pajura Albă S.R.L. Chişinău şi a statelor de plată pentru achitarea drepturilor de autor către cesionarii de drepturi patrimoniale de autor şi drepturi conexe pentru realizarea emisiunilor radiofonice, auditorii publici au constatat că unii dintre cesionarii de drepturi de autor sunt angajaţi ai societăţii comerciale menţionate, iar sarcinile din fişa postului coincid cu obiectul contractului de cesiune.

În cuprinsul Notei nr. x/18.06.2015 administratorul S.C. Pajura Albă S.R.L. Chişinău a justificat această împrejurare prin faptul că personalul angajat este insuficient şi că a adoptat o astfel de formulă întrucât este benefică din punct de vedere financiar, plata unei creaţii separate, în plus faţă de fişa postului, fiind mai avantajoasă decât angajarea unei persoane strict pentru o emisiune.

Curtea de apel, soluţionând cauza, a respins acţiunea ca neîntemeiată, apreciind că justificarea oferită de SRR nu poate fi reţinută pentru a înlătura concluzia auditorilor externi, în sensul că recurenta nu a asigurat respectarea principiilor economicităţii, eficacităţii şi eficienţei utilizării fondurilor publice.

Soluţia este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea judicioasă a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt din cauza de faţă.

Critica principală invocată de recurenta-reclamantă este aceea că judecătorul fondului nu a luat în considerare faptul că toate contractele de cesiune a drepturilor de autor analizate în cauză au fost încheiate în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.

Recurenta-reclamantă recunoaşte însă că decontarea financiară are loc în România, dar apreciază că se poate vorbi de un control al Curţii de Conturi doar din această perspectivă nu şi din punct de vedere al legislaţiei aplicabile încheierii contractelor respective.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv "în înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se desfăşoară după cum urmează:

h) economicitate - minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activităţi, cu menţinerea calităţii corespunzătoare a acestor rezultate;

i) eficacitate - gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităţi şi raportul dintre efectul proiectat şi rezultatul efectiv al activităţii respective;

j) eficienţă - maximizarea rezultatelor unei activităţi în relaţie cu resursele utilizate;

o) legalitate - caracteristica unei operaţiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia."

Intimata Curtea de Conturi a reţinut prin actele administrative atacate încălcarea acestor principii în utilizarea fondurilor publice, prin faptul că recurenta-reclamantă SRR nu a urmărit ca şi peste graniţă, fondurile alocate din bugetul statului român să beneficieze de acelaşi tratament ca şi cele utilizate în ţară.

De altfel, nici nu s-a reţinut o încălcare a legislaţiei Republicii Moldova, aşa cum lasă de înţeles recurenta-reclamantă, împrejurarea că potrivit legislaţiei respective nu există nicio interdicţie cu privire la încheierea simultană a unui contract de muncă şi a unui contract de cesiune de drepturi de autor fiind lipsită de relevanţă.

Măsurile dispuse vizează obligaţia SRR de a respecta dispoziţiile legale aplicabile fondurilor alocate din bugetul de stat, obligaţie ce subzistă şi în cazul în care aceste fonduri sunt decontate în afara teritoriului ţării.

În condiţiile în care sarcinile din fişa postului se suprapun cu obiectul contractului de cesiune, iar activităţile desfăşurate în temeiul celor două contracte sunt similare, fără a exista o justificare obiectivă a necesităţii încheierii contractelor de cesiune pentru angajaţii menţionaţi în actele administrative contestate este evidentă încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999.

Potrivit dispoziţiilor legale sus menţionate "Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniu public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public".

Aşadar, judecătorul fondului a reţinut în mod judicios că măsurile impuse de intimată prin Decizia nr. 1/2016 privind analizarea necesităţii contractării de servicii prestate de terţi doar în cazuri strict determinate şi cu condiţia ca activităţile respective să nu facă obiectul atribuţiilor de serviciu ale angajaţilor proprii, în scopul diminuării cheltuielilor efectuate cu aceste servicii, sunt corecte.

În consecinţă, reţinând că actele administrative emise de intimata Curtea de Conturi a României, contestate în prezenta cauză sunt legale şi temeinice, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune împotriva sentinţei civile nr. 2729 din 23 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 noiembrie 2019.