Appeal dismissed for lack of current interest due to post-judgment compliance with obligation to rule on insurance claim

Şedinţa publică din data de 08 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 28.12.2016, reclamanţii A., B., C., A. şi D. au solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor să emită decizia de soluţionare a cererii de despăgubire, înregistrată la data de 25.05.2016.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1250 din data de 06 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., A. şi D., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor,obligând pârâtul să soluţioneze cererea de despăgubire formulată de reclamanţi şi înregistrată la data de 25.05.2016.

Totodată, a luat act că reclamanţii şi-au rezervat dreptul de a cere cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1250 din data de 07 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea litigiului în fond.

Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi A., C., A., D., B. nu au formulat întâmpinare.

Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursurilor de faţă.

La data de 21 august 2019, recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus o Notă la dosar, în cadrul căreia a arătat că a soluţionat cererea de despăgubire a intimaţilor - reclamanţi. În acest sens, au ataşat Decizia FGA nr. 8422/08.08.2017 şi ordinele de plată prin care se atestă plata despăgubirilor reprezentând daune morale şi materiale.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de sentinţa recurată, de obiectul cererii deduse judecăţii, precum şi de Decizia nr. 8422/08.08.2017, prin care recurentul a soluţionat cererea de despăgubire formulată de reclamanţi, apreciază ca recursul promovat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei prin care a fost obligat tocmai la soluţionarea acestei cereri, este lipsit de interes, motiv pentru care urmează a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză intimaţii-reclamanţi A., B., C., A. şi D. au solicitat instanţei obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire, înregistrată la data de 25.05.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1250 din 06 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a obligat pârâtul să soluţioneze cererea de despăgubire formulată de reclamanţi şi înregistrată la data de 25.05.2016.

Ulterior, la data de 08.08.2017, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis Decizia nr. 8422 prin care s-a conformat dispoziţiilor date de instanţa de fond, soluţionând cererea de despăgubire formulată de reclamanţi.

În raport cu cele prezentate, se apreciază că emiterea acestei decizii - Decizia nr. 8422/08.08.2017, nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea sentinţei recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei interesului în promovarea căii de atac exercitate în cauză.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu soluţionarea unei cereri - acţiune sau cale de atac.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac, şi care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

În contextul arătat, se constată că, în ceea ce priveşte prezenta cerere de recurs, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu mai justifică un interes, respectiv un folos practic, material la care să fie îndrituit a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, în condiţiile în care, prin Decizia nr. 8422/08.08.2017 acesta a soluţionat cererea de despăgubire, la care a fost obligat prin sentinţa civilă recurată.

În condiţiile în care recurentul a soluţionat cererea de despăgubire, la care a fost obligat prin sentinţa civilă recurată, este evident că, la acest moment nu există un interes legitim şi actual care să stea la baza formulării prezentei cereri de recurs.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa de control judiciar constată că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, în speţă, recurentul-pârât nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac, motiv pentru care cererea sa de recurs va fi respinsă ca atare.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 1250 din 06 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 noiembrie 2019.