Cancellation of appeal for non-payment of judicial stamp duty; Art. 486 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 08 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.01.2019, petenta A. S.R.L. (Societate), în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 192 C. proc. civ., a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 3236/2018 al Preşedintelui ANAF, până la pronunţarea instanţei de fond.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 22/F-CONT din 11.02.2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de petenta A. S.R.L. privind suspendarea executării Ordinului nr. 3236/2018, în contradictoriu cu intimata AGENŢIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ (ANAF), dispunând suspendarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 3236/2018 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii privind anularea acestuia.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 22/F-CONT din 11.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta AGENŢA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a solicitat de către recurenta - pârâtă admiterea recursului şi casarea sentinţei de fond, în sensul respingerii în totalitate a cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

A susţinut recurenta că sentinţa de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta invocă excepţia lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, susţinând că, în cauză, instanţa reclamantă a solicitat suspendarea Ordinului ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem ango sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare.

În Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019 a fost publicat OPANAF nr. 508 privind modificarea Anexei nr. 1 la Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem ango sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare.

Susţine în continuare recurenta că interesul, ca şi condiţie de exercitare a unei acţiuni civile, reprezintă folosul practic urmărit prin iniţierea unui act de procedură, acesta trebuind să existe pe tot parcursul procedurii judiciare şi pe toată durata desfăşurării procesului, inclusiv în căile de atac, de la promovarea exercitării acestora şi până la soluţionarea de căre instanţă.

Din această perspectivă, apreciază recurenta - pârâtă că cererea intimatei - reclamante este lipsită de interes, întrucât OPANAF nr. 3236/2018 a fost modificat prin OPANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispoziţiilor care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare, solicitând astfel respingerea, ca atare a acţiunii.

Pe fondul cauzei susţine recurenta că, instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale în vigoare care privesc îndeplinirea cumulativă a condiţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţată de instanţa de fond în sensul respingerii cererii de suspendare, în principal, ca fiind lipsită de interes şi în subsidiar, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, nemaifiind îndeplinită condiţia interesului, pe considerentul că prevederile Ordinului nr. 3236/2018 Au fost modificate prin Ordinul nr. 508/2019, astfel încât s-a permis din nou sociectăţii să îşi desfăşoare activitatea în continuare.

Susţine intimata că, în cazul de faţă efectele Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/2018 nu au încetat la împlinirea termenului de 60 de zile de la data suspendării, ci ca urmare a abrogării Ordinului ANAF nr. 1849/2016 la 28.12.2018.

Pe fondul recursului, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, susţinându-se că argumentele recurentei sunt rupte din contextual factual, fără relevanţă în speţa concretă dedusă judecăţii.

Răspunsul la întâmpinare.

Recurenta - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei - reclamante A. S.R.L., solicitând respingerea excepţiei lipsei de interes, invocată de aceasta, ca neîntemeiată, apreciind că emiterea Ordinului ANAF nr. 508/2019 are consecinţă asupra lipsei de interes a acţiunii formulată de reclamantă şi nu asupra interesului autorităţii, prin prisma ordinului atacat pe perioada cât acesta a fost în vigoare precum şi a efectelor sentinţei pronunţate de instanţa de fond, pe perioada de valabilitate a ordinului în discuţie.

Solicită astfel recurenta a se constata lipsa de interes a cererii de chemare în judecată, pe considerentul că Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul ANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispoziţiilor care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare.

Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal.

Prin cererea de recurs, recurenta a încadrat criticile sale la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Faţă de acest motiv de casare invocat de recurentă, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora " Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.", caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Prin citaţia transmisă recurentei la data de 12.08.2019, pentru termenul de judecată din data de 27 septembrie 2019, conform Dovezii de înmânare ataşată la dosar, i s-a adus la cunoştinţă autorităţii obligaţia de a timbra recursul cu suma de 100 RON, aceasta neconformându-se însă.

La termenul de judecată din data de 27 septembrie 2019, instanţa a dispus amânarea cauzei tocmai pentru a da posibilitatea recurentei - pârâte să-şi îndeplinească obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru, în raport de faptul că, prin încheierea din 17 septembrie 2019, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2019 s-a respins cererea de reexaminare formulată de recurentă împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ce face obiectul dosarului nr. de faţă. A fost citată din nou recurenta cu menţiunea de a timbra recursul cu suma de 100 RON, citaţia fiind primită de autoritate, prin funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei, la data de 04.10.2019, conform Dovezii de înmânare, ataşată la dosar, autoritatea nedepunând însă la dosar chitanţa doveditoare a plăţii taxei judiciare de timbru.

Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluţionarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plăţii taxelor de timbru corespunzătoare.

În principiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele de timbru se plătesc anticipat", iar conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ. " La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii precum şi, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia consilierului juridic", aceste dispoziţii fiind prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte, înainte de a analiza motivele de casare invocate de recurenta - pârâtă prin cererea de recurs, observând că dovada timbrării acesteia nu a fost ataşată la dosar, iar recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală până la acest termen de judecată, deşi a fost citată cu menţiunea timbrării, urmează a anula recursul, ca netimbrat, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 22/F-CONT din 11 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 noiembrie 2019.