Suspension of fiscal order requiring storage facilities for wholesale energy sales; appeal dismissed for lack of interest following abrogation of challenged act and annulled for untimeliness.

Şedinţa publică din data de 08 noiembrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2018 la data de 28.11.2018, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii AGENŢIA DE ADMINISTRARE FISCALĂ, PREŞEDINTELE AGENŢIEI NAŢIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, a formulat cerere de suspendare prin care a solicitat să se dispună:

(i) suspendarea, până la pronunţarea instanţei de fond, a executării Ordinului nr. 1.960/2018 privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, precum şi pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activităţii de distribuţie şi comercializare angro de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la data de 06.08.2018, în ceea ce priveşte aspectele privind interzicerea comercializării produselor energetice (benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibil) de către operatorii economici în sistem angro fără depozitare;

(ii) obligarea pârâţilor la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată antrenate de soluţionarea acestui litigiu.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5335 din 13.12.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

" Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE având Codul fiscal nr. x, cont bancar nr. x deschis la B.., cu sediul în Bucureşti, str. x, şi respinge în consecinţă acţiunea împotriva acestuia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ca neîntemeiată.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.A. având C.U.I. x atribut fiscal RO, înmatriculată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. x/2017, cont bancar nr. x, deschis la C., cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de avocaţi D. cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii AGENŢIA DE ADMINISTRARE FISCALĂ având CUI x cu sediul în Bucureşti, str. x, şi PREŞEDINTELE AGENŢIEI NAŢIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în Bucureşti, str. x.

În temeiul disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 dispune suspendarea executării Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018 în ceea ce priveşte aspectele vizând interzicerea comercializării produselor energetice de către operatorii economici în sistem angro fără depozitare, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare.

Ia act că reclamanta îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată."

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 5335 din 13.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii AGENŢA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ şi PREŞEDINTELE AGENŢIEI NAŢIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ, aceştia întemeindu-şi cererile pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul său, recurentul Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a menţionat că, în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, invocând deopotrivă practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. 2088/22.04.2010 pronunţată în dosarul nr. x/2009 a admis recursul Preşedintelui ANAF, a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a fost respinsă acţiunea în contradictoriu cu Preşedintele ANAF, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Invocă, de asemenea, sentinţa nr. 797/2015, definitivă, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014.

În concluzie, recurentul Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală solicită admiterea recursului şi pec ale de consecinţă respingerea acţiunii, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin recursul său, Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca lipsită de obiect şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta invocă excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, susţinând că, în cauză, reclamanta a solicitat suspendarea Ordinului ANAF nr. 1960/06.08.2018 publicat în Monitorul Oficial nr. 700/10.08.2018 privind modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1849/2016, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 7 şi III din Ordin, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a actului.

La data de 28.12.2018 în Monitorul oficial al României nr. 1115 a fost publicat Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, care la articolul 9 prevede că" la data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările şi completările ulterioare".

Prin urmare, solicită a se constata că cererea reclamantei, de suspendare a Ordinului ANAF nr. 1960/2018 a rămas fără obiect, motiv pentru care solicită admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii, ca atare.

Pe fondul cauzei susţine recurenta că, instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale în vigoare care privesc îndeplinirea cumulativă a condiţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acţiuni în anulare iar până la anularea de căre o instanţă judecătorească, actul a cărui suspendare se solicită se bucură de prezumţia de legalitate, în caz contrar s-ar anticipa soluţia ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cât priveşte iminenţa producerii unei pagube, susţine recurenta că aceasta nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, îndeplinirea acestei condiţii presupunând administrarea de dovezi care să probeze iminenţa prducerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute ca atare în acţiunea formulată.

În concluzie, recurenta solicită în principal admiterea excepţiei invocate şi în subsidiar admirerea recursului, astfel cum a fost formulat şi casarea sentinţei de fond, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca rămasă fără obiect şi în subsidiar, ca neîntemeiată,

Apărările formulate în cauză

Intimatul -pârât MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE a formulat întâmpinare la cele două recursuri, în cadrul căreia menţionează că, în fapt, prin sentinţa de fond Curtea de Apel Buucreşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, inter alia, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi, pec ale de consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestei autorităţi, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În condiţiile în care, prin cererile de recurs nu a fost contestată şi soluţia pronunţară de instanţa de fond cu privire la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, soluţia instanţei de fond pronunţată în acest sens intră sub incidenţa art. 634 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în calificarea cărora a devenit definitivă, aceasta dobândind autoritate de lucru judecat.

Solicită astfel instanţei să ia act de nerecurarea sentinţei civile nr. 5335/13.12.2018 sub aspectul dezlegării date excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi, pe cale de consecinţă, să constate că soluţia astfel pronunţată a intrat în puterea lucrului judecat.

Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursurilor de faţă.

Soluţia instanţei de recurs

În ceea ce priveşte recursul promovat de recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate regularitatea învestirii sale cu această cale de atac, constatând neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal.

Prin cererea de recurs, recurenta a încadrat criticile sale la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Faţă de acest motiv de casare invocat de recurentă, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora " Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Prin citaţia transmisă recurentei încă din data de 12.08.2019, pentru termenul de judecată din data de 27 septembrie 2019, astfel cum rezultă din Dovada de înmânare ataşată la dosar, i s-a adus la cunoştinţă autorităţii obligaţia de a timbra recursul cu suma de 100 RON, aceasta neconformându-se însă.

La termenul de judecată din data de 27 septembrie 2019, instanţa a dispus amânarea cauzei tocmai pentru a da posibilitatea recurenţilor - pârâţi să-şi îndeplinească obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru, în raport de faptul că, prin încheierea din data de 17 septembrie 2019, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2018, s-au respins cererile de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulate de petenţii-recurenţi - reclamanţi, instanţa revenind cu o nouă citare a acestora, în data de 04.10.2019, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, fiecare, pentru termenul de judecată din 08.11.2019.

În data de 04.11.2019 doar recurentul -pârât Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, autoritatea recurentă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală neconformându-se dispoziţiilor date de instanţă în acest sens.

Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluţionarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plăţii taxelor de timbru corespunzătoare.

În principiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele de timbru se plătesc anticipat", iar conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ. " La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii precum şi, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia consilierului juridic", aceste dispoziţii fiind prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte, înainte de a analiza motivele de casare invocate de recurenta - pârâtă AGENTIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin cererea de recurs, observând că dovada timbrării acesteia nu a fost ataşată la dosar, iar recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală până la acest termen de judecată, deşi a fost citată cu menţiunea timbrării, urmează a anula recursul promovat de aceasta, ca netimbrat, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul promovat de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de sentinţa recurată şi de obiectul cererii deduse judecăţii, având în vedere, deopotrivă, modificarea legislativă survenită ulterior pronunţării sentinţei recurate, constând în abrogarea Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, îl apreciază ca fiind lipsit de interes, motiv pentru care urmează a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu soluţionarea unei cereri - acţiune sau cale de atac.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac, şi care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

În contextul arătat se constată că, în ceea ce priveşte prezenta cerere de recurs, recurentul-pârât Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nu justifică un interes, respectiv un folos practic, material la care să fie îndrituit a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, având în vedere următoarele considerente:

În prezenta cauză intimata-reclamantă a solicitat suspendarea executării ordinului ANAF nr. 1960 emis la data de 06.08.2018 privind modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1849/2016 pentru Aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem en-gros sau en-detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şl biocombustibil, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, precum şi pentru modificarea Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1850/2016 pentru Aprobarea procedurii de înregistrare a activităţii de distribuţie şi comercializare en-gros de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, până la pronunţarea instanţei de fond.

La data de 28.12.2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115, a fost publicat Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formular.

Potrivit art. 9 din ordin: la data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările şi completările ulterioare.

La data de 04.03.2019 s-a publicat în Monitorul Oficial Ordinul ANAF nr. 508 privind modificarea Anexei nr. 1 la Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem ango şi en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibil, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare.

Prin acest Ordin 508/04.03.2019 au fost abrogate prevederile Ordinului ANAF nr. 3236/2018 care instituiau obligativitatea deţinerii spaţiilor de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem ango produse energetice. Or, tocmai pentru existenţa acestor prevederi în cuprinsul Ordinului ANAF nr. 1960/2018 şi ulterior a Ordinului ANAF nr. 3236/2018 a fost formulată prezenta cerere de suspendare.

Consecinţa suspendării executării Ordinului ANAF nr. 1960/2018 şi ulterior a Ordinului ANAF nr. 3236/2018 a fost tocmai posibilitatea comercializării în sistem ango a produselor energetice fără a deţine spaţii de depozitare, în baza atestatului emis sub incidenţa Ordinului ANAF nr. 1849/2016, până la soluţionarea pe fond a cererilor în anularea ordinelor.

În condiţiile în care recurenţii au renunţat la instituirea unei obligaţii privind deţinerea de spaţii de depozitare produse energetice prin abrogarea prevederilor aferente, este evident că nu există un interes legitim, născut şi actual care să stea la baza formulării prezentei cereri de recurs.

În acest context legislativ, Înalta Curte constată că recursul declarat de către Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală este lipsit de interes, întrucât cererea de suspendare nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiţie care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost abrogat. Deşi abrogarea vizează Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, efectele abrogării se extind, incontestabil, şi asupra Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, care are natura unui act modificator al actului normativ principal şi urmează situaţia juridică a acestuia.

Soluţia instanţei de control judiciar se impune şi în contextul în care instanţa de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ şi după ieşirea din vigoare a acestuia, cu condiţia să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Cum în cauza de faţă, pretenţia dedusă judecăţii nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează suspendarea executării ordinului atacat, ca măsură de protecţie provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, aşadar, executorialitatea actului, este evidentă lipsa de interes în promovarea recursului.

În contextul arătat, se constată că, în ceea ce priveşte prezenta cerere de recurs, recurentul-pârât Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nu justifică un interes, respectiv un folos practic, material sau moral la care să fie îndrituit a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, atâta timp cât Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, a cărui suspendare se solicită în cauză, a fost abrogat.

Astfel, în măsura în care aceste prevederi normative au fost abrogate şi nu mai produc efecte juridice, respectiv, nu mai instituie în sarcina operatorilor care comercializează în sistem ango produse energetice obligaţia de a deţine spaţii de depozitare, Înalta Curte constată ca fiind lipsit de interes practic recursul promovat de pârât.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) şi 499 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ, ca netimbrat, respingând recursul declarat de recurentul - pârât Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 5335 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 5335 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 noiembrie 2019.