Unlisting of historic monuments; violation of adversarial principle due to lack of separate merits hearing after resolution of procedural exceptions

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Culturii si Ministrul Culturii a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se admită acţiunea, anularea soluţiei de respingere a contestaţiei nr. 9534/28.12.2016 data de Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice si a rezoluţiei Ministrului Culturii-Cabinet Ministru nr. 7343/06.10.2016, admiterea cererii de declasare formulata de S.C. A. S.A. pentru construcţiile proprietatea societăţii, respectiv: Hale de producţie, azi Ateliere mecanice/cod LMI: PH-ll-m-B-16383.01; Hale de producţie, azi Săli de sport/cod LMI: PH-ll-m-B-16383.02; Case de serviciu in Incinta fabricii, azi Locuinţe si spatii comerciale/cod LMI: PH-ll-m-B-16383.03.şi radierea acestora din lista monumentelor Bucureşti.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 134, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor invocate de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, ca neîntemeiate.

A respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Culturii si Ministrul Culturii, Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.A., invocând critici care vizează cazurile prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 C. proc. civ.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de fond la termenul de judecată din data de 31.05.2017(primul termen fixat) a dat cuvântul pentru concluzii pe excepţiile invocate de pârâte, respectiv: excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Culturii şi Cultelor şi a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. După concluziile asupra excepţiilor, instanţa a rămas în pronunţare pe excepţii, iar după 3 termene de amânare a pronunţării, la data de 20.06.2017, instanţa de fond s-a pronunţat pe excepţii şi le-a respins. S-a pronunţat, de asemenea, şi pe fondul cauzei fără a se mai acorda nici un termen pentru dezbateri asupra fondului cauzei, fiind încălcat astfel dreptul la apărare şi la un proces echitabil al reclamantei fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A mai criticat recurenta hotărârea atacată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. susţinând că lipseşte motivarea hotărârii prevăzută de art. 425 C. proc. civ. deoarece instanţa nu a intrat în cercetarea fondului, iar sentinţa nu cuprinde argumente cu privire la probe, la susţineri pe fond şi motivul înlăturării acestora. A mai susţinut reclamanta că motivarea respingerii acţiunii este confuză şi cuprinde motive străine de natura pricinii, făcând confuzie între clasarea şi declasarea monumentelor .

A susţinut că instanţa, în loc să motiveze şi să cerceteze cererea reclamantei de declasare conform procedurii Legii nr. 422/2001, a cercetat şi motivat o cerere de anulare a ordinului de clasare. Prin urmare, motivele de respingere a cererii sunt străine de natura pricinii.

Argumentele pe fondul cauzei pe care trebuia să le cerceteze instanţa de fond, să facă probatorii şi la care să răspundă, având în vedere că procedura cercetării erorilor este reglementată expres de Legea nr. 443/2001, nu este condiţionară de trecerea unui termen sau de o cerere anterioară de anulare a ordinului de clasare iniţial.

Instanţa de fond, pentru a cerceta cererea reclamantei de anulare a celor 2 acte administrative, trebuia să cerceteze dacă cele 3 construcţii a căror declasare o solicită societatea îndeplinesc criteriile de clasare prevăzute de art. 7 din normele de aplicare ale Legii nr. 442/2001.

Sensul aplicării Legii nr. 442/2001 era ca o primă etapă - verificarea conformităţii imobilelor din listele existente - şi nu cum a susţinut intimatul - preluarea identică a listelor. După intrarea în vigoare a Legii nr. 442/2001 era necesară corectarea erorilor, verificarea listelor şi reţinerea ca monumente numai a acelor imobile care se încadrează în criteriile legiferate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale şi Ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale au formulat întâmpinare prin care au solicitat în principal să se constate nul recursul formulat, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate şi admiterea recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând recursul formulat în raport cu hotărârea atacată şi cu probele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi îl va admite pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că nu este întemeiată excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimaţii Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale. Criticile invocate în cadrul motivelor de recurs se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 C. proc. civ., hotărârea atacată putând fi analizată sub aceste aspecte.

Din analiza desfăşurării judecăţii în faţa instanţei de fond, Înalta Curte constată că a fost încălcat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil al recurentei-reclamante, întrucât instanţa, la termenul de judecată din data de 31 mai 2017, a acordat cuvântul părţilor pe excepţiile invocate şi a rămas în pronunţare asupra acestora, însă prin hotărârea recurată a respins excepţiile şi s-a pronunţat şi asupra fondului cererii.

Deşi, conform încheierii de amânare a pronunţării asupra excepţiilor, cu ocazia susţinerilor, recurenta a arătat că susţinerile pârâtei pe fondul cauzei sunt neîntemeiate, solicitând respingerea acestora şi admiterea cererii aşa cum a fost formulată, această împrejurare nu poate conduce la concluzia că instanţa a rămas în pronunţare şi asupra fondului cauzei, având în vedere că, potrivit aceleiaşi încheieri, instanţa a pus în discuţie excepţiile invocate şi a rămas în pronunţare asupra acestora.

La termenul de judecată din data de 31.05.2017, instanţa a acordat cuvântul asupra excepţiilor invocate de pârâte, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Culturii şi Cultelor şi a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

Ulterior, instanţa a amânat pronunţarea asupra excepţiilor invocate, în mod succesiv la data de 07.06.2017, 14.06.2017, 20.06.2017. La data de 20.06.2017, a respins toate excepţiile şi s-a pronunţat şi asupra fondului cauzei, deşi trebuia să acorde termen de judecată, cu citarea părţilor, pentru dezbateri asupra fondului cauzei, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi dreptului la apărare.

Dispoziţiile art. 248 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că excepţiile de procedură şi de fond procesuale se soluţionează cu prioritate, unindu-se cu administrarea probelor sau cu fondul cauzei doar în cazuri excepţionale, atunci când dovezile necesare soluţionării excepţiei procesuale sunt aceleaşi cu dovezile necesar a fi administrate pentru finalizarea cercetării procesului sau pentru soluţionarea fondului.

Aceasta nu este, însă, situaţia în cauză, în care, la termenul de judecată din data de 31 mai 2017, instanţa a rămas în pronunţare doar asupra excepţiilor, fără a uni excepţiile cu fondul cauzei, iar ulterior, după amânarea pronunţării, la data de 20 iunie 2017, instanţa s-a pronunţat atât asupra excepţiilor cât şi asupra fondului cauzei.

Procedând astfel, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, a pronunţat sentinţa recurată cu încălcarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proced. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, va admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 134 din 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2019.