Reference date for calculating transitional compensatory sums under Law 285/2010 for scientific title allowances

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrata pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în data de 17.08.2016 (în baza deciziei civile nr. 810/18.03.2016 pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus casarea sentinţei civile nr. 256/17.12.2014 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi), reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Ploieşti:

1. Obligarea pârâtului Ministerul Justitiei la modificarea Ordinului nr. 1363/C/04.04.2014, in sensul că:

a. majorarea indemnizaţiei brute lunare să se efectueze prin calcularea sporului de doctorat de 15% la cuantumul indemnizaţiei pe care ar fi trebuit să o aibă reclamanta la data de 01.04.2010, astfel cum s-a dispus prin decizia nr. 4098/2013 a Curţii de Apel Ploieşti, şi la cuantumul din mai 2009 cum s-a efectuat.

b. majorarea indemnizaţiei brute lunare să se efectueze prin calcularea sporului de doctorat de 15% la cuantumul indemnizaţiei care să cuprindă şi majorările de 2%, 5% si 11% acordate prin decizia civila nr. 425/2010 a Curţii de Apel Braşov si sentinţa civilă nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova.

2. Obligarea pârâţilor la recalcularea şi plata către reclamantă a sumelor astfel recalculate, actualizate cu inflaţia şi cu dobânda legală, începând cu data la care i se cuveneau şi în continuare, pe viitor, până la achitarea integrală.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3594 din data de 16 noiembrie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată actiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii, Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Ploieşti.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Recurenta apreciază că instanţa de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 4098/05.12.2013 a Curţii de Apel Ploieşti, a deciziei nr. 425R/2010 a Curţii de Apel Braşov precum şi a sentinţei nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova, prin raportare la sentinţa nr. 314/2015 a Curţii de Apel Galaţi.

De asemenea, a fost pronunţată o hotărâre cu nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 .

În acest sens se poate observa faptul că prin Ordinul contestat, nr. 1363/04.04.2014, ca urmare a punerii în executare a deciziei nr. 4098/2013, pârâtul a dispus ca să beneficieze, începând cu 05.12.2013, de o indemnizaţie de încadrare brută lunară de 11506 RON ce cuprindea şi suma compensatorie cu caracter tranzitoriu reprezentând sporul de 15% ce a fost calculat raportat la indemnizaţia brută lunară de 5957 RON pe care o avea în luna mai 2009 şi nu raportat la indemnizaţia de 9233 pe care o avea la data de 01.04.2010.

Potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

În opinia recurentei, acordarea dreptului se face prin includerea acestuia în indemnizaţia de încadrare brută lunară, dar nu începând cu anul 2009, cum greşit a procedat intimatul, ci cu data de 01.04.2010.

Apreciază că este nelegală concluzia instanţei de fond potrivit căreia ar trebui să beneficieze de acordarea unei sume compensatorii calculată la o indemnizaţie pe care un preşedinte de secţie ar fi avut-o în anul 2009.

Menţiunea Curţii de Apel Ploieşti citată în considerentele hotărârii atacate se referă la faptul că este supusă unei situaţii discriminatorii şi nicidecum la modul de calcul şi despăgubiri care rezultă din dispozitivul acestei hotărâri irevocabile.

Pentru înlăturarea discriminării, soluţia corectă ce ar trebui aplicată nu este acordarea sporului ce i s-ar fi cuvenit la data de 31.12.2009, ci acordarea sporului începând cu luna următoare celei în care a fost acordat titlul ştiinţific, adică începând cu 01.04.2010.

De asemenea, învederează că dreptul acordat de Curtea de Apel Ploieşti prin decizia nr. 4098/2013 nu este determinat conform Legii nr. 330/2009 ci conform Legii nr. 285/2010, aşa cum rezultă din dispozitivul acesteia.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză şi care a fost ignorat de către instanţa de fond rezultă că nici în indemnizaţia aferentă anului 2009 şi nici în ceea aferentă anului 2010 nu au fost incluse majorările salariale.

Ordinul MJ nr. 1363/2014 trebuia să se raporteze la data de 01.04.2010 iar cuantumul sumei compensatorii a fost păstrat an de an, prin diferite acte normative.

Mai mult, contrar celor reţinute de prima instanţă, în sensul că majorările se aplică doar pentru indemnizaţia aferentă anului 2010, potrivit sentinţei nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova, trebuie observat că această instanţă s-a raportat la obligaţia pârâtei de a efectua reîncadrarea începând cu ianuarie 2010 şi până în ianuarie 2011 când s-a făcut o nouă reîncadrare.

Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa nr. 314/2015, a dispus obligarea Ministerului Justiţiei să emită ordinele prin care să efectueze reîncadrarea reclamanţilor cu o indemnizaţie majorată, începând cu data de 01.01.2010, ţinându-se cont de decizia nr. 425/2010 a Curţii de Apel Braşov prin care au fost acordate creşterile salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007.

De asemenea, au fost obligate pârâtele să recalculeze şi să plătească drepturile ce se cuvin reclamanţilor ca urmare a reîncadrării acestora cu indemnizaţia majorată, începând cu data de 01.01.2010 i în continuare deci drepturile au fost menţinute an de an.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, la care a anexat înscrisuri.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, considerând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, faţă de considerentele hotărârii pe care aceştia le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.

Prin răspunsul la întâmpinări, recurenta îşi menţine punctul de vedere exprimat prin cererea de recurs.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Recurenta-reclamantă a contestat Ordinul nr. 1363/04.04.2014 emis de intimatul Ministerul Justiţiei prin care s-a pus în executare decizia civilă nr. 4098/05.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi s-a dispus ca, începând cu data de 05.12.2013, recurenta să beneficieze de o indemnizaţie de încadrare brut lunară de 11506 RON, care cuprinde şi suma compensatorie cu caracter tranzitoriu, spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 1578 RON şi spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi spor pentru păstrarea confidenţialităţii de 1380 RON.

Suma compensatorie cu titlu de spor de doctorat (15%) a fost calculată raportat la indemnizaţia brută lunară de 5957 RON pe care recurenta o avea în luna decembrie 2009, aspect contestat de reclamantă, care apreciază că trebuia raportat calculul acestei sume la indemnizaţia pe care o avea la data de 01.04.2010, aşa cum ar rezulta din dispozitivul deciziei nr. 4098/2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Contrar criticilor avansate de recurentă, instanţa de control judiciar apreciază că prin Ordinul contestat s-a respectat hotărârea judecătorească în executarea căreia a fost emis, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, astfel că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, se reţine că, prin decizia civilă nr. 4098/05.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, s-a admis recursul declarat de recurenta A., s-a modificat sentinţa recurată în sensul că s-a admis acţiunea precizată în parte şi, în consecinţă, au fost obligaţii pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Ploieşti la "acordarea de despăgubiri constând în c/valoarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor în drept începând cu data de 01.04.2010 şi în continuare pentru viitor prin includerea acestuia în indemnizaţia lunară de încadrare, conform art. 1 alin. (5) din Legea 285/2010".

Din punctul de vedere al instanţei de recurs, recurenta nu a interpretat corect dispozitivul deciziei sus-menţionate întrucât nu se regăseşte în cuprinsul acestuia nicio menţiune privind modul de calcul al sumei compensatorii sau la ce lună şi an trebuie să se raporteze calculul, ci se evidenţiază doar două aspecte: data de când se va acorda suma compensatorie, respectiv 01.04.2010 şi faptul că trebuie inclus în indemnizaţia lunară brută de încadrare, conform art. 1 alin. (5) din Legea 285/2010.

Potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 (act normativ care se aplică începând cu 01 ianuarie 2011), "În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."

În consecinţă, nu rezultă nicio obligaţie pentru intimatul - emitent al Ordinului contestat, nici legală şi nici rezultată din executarea hotărârii judecătoreşti, în a raporta modul de calcul al sumei compensatorii acordate recurentei la indemnizaţia lunară brută de încadrare pe care o avea în luna aprilie 2010, astfel că nu se poate reţine că prima instanţă a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Dimpotrivă, se constată că instanţa de fond a dat eficienţă hotărârii judecătoreşti care a fost pusă în executare prin Ordinul contestat şi a abordat în mod corect natura juridică a despăgubirilor ce au fost acordate prin aceasta, care au la bază prevederile art. 2 şi 3 din O.G. nr. 137/2000 (dispoziţii legale ce fost indicate, ca şi temei de drept al acţiunii promovate de reclamantă, soluţionată în fond de Tribunalul Prahova).

Potrivit prevederilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, "Persoana care se consideră discriminată poate formula în faţa instanţei de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun".

Curtea de Apel Ploieşti a constatat existenţa unei discriminări între deţinătorii titlurilor de doctor de dinainte de data de 01.12.2009 şi cei care au obţinut acest titlu după această dată şi ca atare, "urmează să se constate că reclamanta trebuia să fie despăgubită material cu sumele compensatorii ce au fost deja acordate altor colegi aflaţi în aceeaşi situaţie" (citat de la fila x ultimul alineat al deciziei nr. 4098/05.12.2013 a Curţii de Apel Ploieşti).

Pornind de la aceste considerente, rezultă cu evidenţă faptul că despăgubirile acordate reclamantei, cu titlu de sume compensatorii, trebuie să fie la acelaşi nivel cu sumele acordate altor colegi aflaţi în aceeaşi situaţie, respectiv colegii care beneficiau de sporul de doctorat în anul 2009 şi nicidecum în cuantum mai mare, în această ipoteză nefiind împlinit scopul O.G. nr. 137/2000, de restabilire a situaţiei anterioare discriminării, în speţă nefiind vorba despre un spor salarial, ci de despăgubiri rezultate din constatarea existenţei discriminării.

În cazul în care intimatul ar fi acordat recurentei un cuantum mai mare al despăgubirilor, s-ar fi aflat în situaţia de a crea o discriminare în sens invers, faţă de judecătorii care au beneficiat de acordarea sporului de doctorat anterior eliminării acestui spor din actul normativ, raportat la despăgubirile acordate reclamantei, atât timp cât acest mod de calcul a fost stabilit faţă de toţi judecătorii care au beneficiat de suma compensatorie aferentă sporului de doctorat.

Tocmai pentru faptul că sporul pentru titlul ştiinţific de doctor nu se regăsea în sporurile prevăzute de Legea nr. 330/2009, în mod corect a fost calculat raportat la indemnizaţia de încadrare brută lunară stabilită la nivelul lunii decembrie 2009, iar raportul de expertiză nu este relevant în cauză întrucât modalitatea de interpretare a actelor normative şi a situaţiei de fapt revine instanţei de judecată.

În acest sens, contrar susţinerilor recurentei, sunt incidente dispoziţiile art. 30 alin. (6) din Legea nr. 330/2009, potrivit cărora "(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora." şi ale art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010: "(1) În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 şi cu prezenta ordonanţă de urgenţă sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectiva pentru luna decembrie 2009 se acorda o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care sa acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această sumă se include în salariul de bază, soldă/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcţie de acestea."

În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 944/01.04.2013 pronunţată de Tribunalul Prahova (rămasă definitivă prin decizia nr. 3637/19.11.2013 a Curţii de Apel Ploieşti), se reţine că s-a admis în parte acţiunea şi s-a dispus reîncadrarea reclamanţilor (printre care se regăseşte şi recurenta-reclamantă din prezenta cauză), începând cu 01.01.2010 cu o indemnizaţie majorată, prin luarea în considerare a deciziei nr. 425R/20.04.2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, pentru perioada 01.01.2010-31.12.2010.

Prin decizia nr. 425/20.04.2010 a Curţii de Apel Braşov s-a admis acţiunea reclamanţilor şi au fost obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Ploieşti să acorde creşterile salariale pentru anul 2007 prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2001 în trei etape: cu 5% începând cu data de 01.01.2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007.

Prin sentinţa civilă nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova s-a dispus reîncadrarea reclamantei prin luarea în considerare a indemnizaţiilor de încadrare brute lunare acordate până la data de 31 decembrie 2009, statuându-se că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, pentru stabilirea indemnizaţiilor de încadrare brute lunare se iau în considerare criteriile menţionate în considerente, şi nu indemnizaţia acordată în anii anteriori.

Considerentele hotărârilor judecătoreşti definitive sau irevocabile nu pot fi analizate în mod critic de către prezenta instanţă, chiar şi în condiţiile în care raţionamentul expus nu ar fi corect, întrucât acestea se bucură de autoritate de lucru judecat astfel că, potrivit dispozitivului şi considerentelor sentinţei civile nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova, recurenta-reclamantă nu mai are dreptul să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară a majorărilor salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007, după data de 01.01.2011.

În consecinţă, se constată că Ordinul nr. 1363/04.04.2013 a fost emis pentru punerea în executare a deciziei nr. 4098/2013 a Curţii de Apel Ploieşti şi nu a sentinţei civile nr. 944/2013 astfel că nu se poate decela niciun motiv de nelegalitate al acestui act administrativ.

Recurenta evidenţiază în cadrul recursului, sentinţa civilă nr. 314/17.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi prin care a fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită ordinele prin care să se efectueze reîncadrarea cu o indemnizaţie majorată, începând cu data de 01.01.2010, ţinându-se cont de decizia nr. 425/2010 a Curţii de Apel Braşov, prin care au fost acordate creşterile salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007, însă nu trebuie pierdut din vedere faptul că această hotărâre judecătorească a fost pronunţată după data emiterii Ordinului contestat (04.04.2013) astfel că nu are niciun efect asupra legalităţii acestuia, hotărârea amintită constituind un alt titlu executoriu.

În consecinţă, sentinţa recurată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, astfel că nu se impune reformarea acesteia.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3594 din data de 16 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2020.