Police officer's challenge to training-cost repayment rejected; damages claim time-barred

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 30.06.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, a solicitat suspendarea executării deciziei de imputare până la obţinerea unei hotărâri definitive (asupra căreia a renunţat prin cererea de modificare a acţiunii din data de 29.01.2016); admiterea contestaţiei, anularea Hotărârii nr. 159/22.10.2015 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I; anularea Deciziei de imputare nr. 383309/03.06.2015, emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin care i s-a imputat producerea unei pagube în valoare de 13.044,24 RON, reprezentând cheltuieli de şcolarizare, ca fiind nelegală şi netemeinică; anularea Angajamentului de plată nr. x/27.09.2007 ca fiind nelegal; obligarea pârâţilor, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat din culpa acestora, pentru perioada mai - decembrie 2009, de nerespectarea obligaţiilor asumate în angajamentele încheiate cu elevii din instituţiile proprii, în sensul încadrării promoţiilor de absolvenţi.

La data de 29 ianuarie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Politie Judeţean Dâmboviţa şi Inspectoratul General al Poliţiei Romane, a formulat cerere de modificare a acţiunii introductive în ceea ce priveşte capătul de cerere privitor la suspendarea executării deciziei de imputare până la obţinerea unei hotărâri definitive, în sensul că a solicitat renunţarea la acest capăt de cerere având în vedere că dispoziţiile art. 719 alin. (1) şi alin. (4), pct. 1, C. proc. civ., prevăd că "suspendarea executării este obligatorie şi cauţiunea nu este necesară dacă: 1. hotărârea sau înscrisul care se executa nu este, potrivit legii, executoriu".

Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa, la data de 16 februarie 2016, acesta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de A..

Pe cale de excepţie, referitor la ultimul capăt de cerere, a solicitat respingerea acestuia, ca inadmisibil şi ca fiind tardiv introdus.

Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, la data de 1 martie 2016, acesta a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei sesizate.

Pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române a mai invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive pentru petitele 1 şi 3 din cerere.

Prin sentinţa nr. 760 pronunţată în data de 27 septembrie 2016, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dâmboviţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, având ca obiect suspendare executare act administrativ, anulare act administrativ - fond, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Pe rolul Curţii de Apel Ploieşti cauza a fost înregistrată la data de 16 noiembrie 2016 sub nr. x/2016.

La data de 30 ianuarie 2017, prin precizările formulate pârâtul Inspectoratul General al Poliţie Române a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerea acestui capăt de cerere ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă având în vedere faptul că reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. 159/22.10.2015 emisă de Comisia de Jurisdicţia a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Având în vedere a aceste aspecte, a apreciat ca fiind necesară introducerea în cauză a Ministerului Afacerilor Interne în calitate de pârât.

Prin încheierea din data de 1 februarie 2017, având în vedere dispoziţiile art. 78 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., faţă de poziţiile procesuale exprimate de părţile din dosar, inclusiv de către reclamant, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia Generală Juridică şi a prorogat discuţia cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Prin întâmpinarea formulată la data de 21 februarie 2017, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea acţiunii.

Prin încheierea din data de 22 februarie 2017, instanţa a prorogat discuţia cu privire la excepţiile invocate, respectiv: excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratului General al Poliţiei Române, excepţia inadmisibilităţii cererii având ca obiect anularea angajamentului de plată şi excepţia inadmisibilităţii cererii având ca obiect obligarea celor două instituţii la despăgubiri.

Prin încheierea din data de 22 martie 2017, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anulare angajament nr. x/116/27.09.2007, a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor I.P.J. Dâmboviţa şi I.G.P.R. la despăgubiri şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.G.P.R. pentru capetele de cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr. 159/22.10.2015 şi anularea angajamentului nr. x/27.09.2007, potrivit considerentelor acestei încheieri şi a prorogat a discutarea şi calificarea excepţiei tardivităţii invocată de către pârâta I.P.J. Dâmboviţa.

La termenul din data de 5 aprilie 2017, în temeiul art. 152 C. proc. civ., instanţa a calificat excepţia tardivităţii ca fiind excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins ca fiind neconcludentă soluţionării cauzei proba cu înscrisuri.

De asemenea, prin încheierea din data de 5 aprilie 2017, instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a capătului de cerere având ca obiect anulare angajament nr. x/116/27.09.2007, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa şi Inspectoratul General al Poliţiei Române la despăgubiri, a încuviinţat în parte proba cu înscrisuri, respectiv cele ataşate cererii de chemare în judecată, a respins ca neconcludentă solicitarea unor probe suplimentare având ca obiect contractul de şcolarizare şi programa şcolară şi a prorogat discuţia privind admisibilitatea probei cu expertiză contabilă, potrivit considerentelor acestei încheieri.

La termenul din data de 5 aprilie 2017, instanţa a respins încuviinţarea probei cu expertiză contabilă având în vedere soluţia pe care instanţa a pronunţat-o cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa şi Inspectoratul General al Poliţiei Române la plata despăgubirilor constând în prelungirea nejustificată a anului şcolar în perioada 2008-2009.

Soluţia primei instanţe

Prin încheierea din data de 5 aprilie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a capătului de cerere având ca obiect anulare angajament nr. x/116/27.09.2007, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa şi Inspectoratul General al Poliţiei Române la despăgubiri.

Prin sentinţa nr. 139 din 21 iunie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Juridică, cauză declinată potrivit sentinţei civile nr. 760 din data de 27 septembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din 5 aprilie 2017 şi sentinţei nr. 139 din 21 iunie 2017 ale Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a încheierii din 5.04.2017 cu privire la admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune vizând capătul 4 de cerere, precum şi casarea în totalitate a sentinţei civile nr. 139 din 21.06.2017, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea opţiunii sale procesuale recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele:

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit legea şi totodată a schimbat natura actului juridic dedus judecăţii.

Dreptul la acţiune privind solicitarea de despăgubiri prin capătul de cerere nr. x nu este prescris, data naşterii acestuia fiind aceeaşi cu cea a emiterii Deciziei de imputare, respectiv 3.06.2015, având în vedere că solicitarea de despăgubiri a fost determinată de aceasta, fiind previzibilă şi o eventuală compensare.

Angajamentul de plată nr. x/27.09.2017, nu poate fi calificat drept un act juridic civil anulabil, doar în condiţiile existenţei unor vicii de consimţământ.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul reclamantului este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, în anul 2007, recurentul-reclamant a promovat examenul de admitere organizat de Şcoala de Agenţi "Vasile Lascăr" Câmpina, ocazie cu care a semnat un angajament, prin care s-a obligat ca "după acordarea gradului de agent de poliţie, să îndeplinească serviciul timp de minimum 10 ani în unităţile şi garnizoanele, în care va fi încadrat sau mutat ulterior, în raport de nevoile Ministerului, în caz contrar, asumându-şi obligaţia de a restitui cheltuielile de întreţinere, pe timpul cât a fost şcolarizat. Angajamentul sus menţionat a fost înregistrat la Şcoala de Agenţi, Vasile Lascăr Câmpina sub nr. x/27.09.2007.

Începând cu data de 1.12.2009 recurentul a fost numit în funcţia de agent debutant la Postul de Poliţie Frumuşani, în funcţia de ajutor şef de post, conform dispoziţiei Şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Călăraşi nr. s/377/09.12.2009.

Conform Dispoziţiei inspectorului şef al I.P.J. Dâmboviţa nr. M/360 din 01.08.2014, începând cu data de 05.08.2014 recurentului i-au încetat raporturile de serviciu prin demisie.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 360/2002 "poliţistul care a absolvit o instituţie de învăţământ a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui, este obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporţional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens".

Obligaţia de angajament este reiterată în Ordinul nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile Ministerului Afacerilor Interne.

Astfel, potrivit art. 28 din acest act normativ, "Candidaţii admişi în instituţiile de formare iniţială ale Ministerului Afacerilor Interne ori cei pregătiţi pentru nevoile ministerului în instituţii de învăţământ din ţară sau din străinătate, pentru care ministerul suportă cheltuieli aferente şcolarizării, sunt obligaţi să încheie angajamente până cel mai târziu la data începerii cursurilor…. Perioada pentru care se încheie angajamentul este de 10 ani pentru persoanele care urmează cursurile de formare profesională iniţială organizate de instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne, pentru a deveni poliţişti sau cadre militare, precum şi pentru cele care sunt pregătite pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne".

De asemenea, potrivit art. 29 din H.G. nr. 665/2008:

"Elevii/studenţii/persoanele care se pregătesc pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne şi sunt îndepărtaţi ori întrerup din motive imputabile lor frecventarea cursurilor sau nu respectă condiţiile angajamentelor încheiate sunt obligaţi să restituie cheltuielile de întreţinere efectuate de Ministerul Afacerilor Interne pe timpul şcolarizării/desfăşurării cursurilor, potrivit reglementărilor în vigoare".

Prin urmare, dispoziţiile legale anterior menţionate, sunt incidente în prezenta cauză, întrucât, raporturile de serviciu au încetat înainte de expirarea perioadei de 10 ani, prin demisie, conform art. 69 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 360/2002 modificată prin Legea nr. 133/2011 privind Statutul poliţistului, iar la acel moment, recurentul era agent principal de poliţie, cu o vechime în sistem de 7 ani.

Mai mult decât atât, pe lângă dispoziţiile anterior menţionate, în cauză sunt incidente şi dispoziţiile O.G. nr. 121/1998, deoarece neîndeplinirea unei obligaţii asumate de a fi în serviciul M.A.I. o anumită perioadă de timp se încadrează în prevederile art. 2 din ordonanţă, iar obligaţia de a-şi desfăşura activitatea timp de 10 ani în unităţile M.A.I. este prevăzută de art. 70 din Legea nr. 360/2002, nerespectarea acestei obligaţii fiind de natură a atrage răspunderea patrimonială.

Astfel, imputarea pagubei recurentului-reclamant se întemeiază pe dispoziţiile la art. 6, alin. (2), lit. i) din Instrucţiuni, obligaţia restituirii cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării potrivii angajamentului este stabilită la art. 1, lit. c) din normele metodologice.

Recurentul-reclamant face confuzie între angajamentul înregistrat la Şcoala de agenţi de Poliţie "Vasile Lascăr" Câmpina cu numărul x din 27.09.2007 ca temei al angajării răspunderi administrative şi angajamentul ca modalitate de recuperare a pagubei ca urmare a recunoaşterii acesteia de către persoana în sarcina căreia a fost reţinută.

În ceea ce priveşte despăgubirile solicitate, se reţine că potrivit art. 21, alin. (1) din O.G. nr. 121/1998,: "Instituţiile publice prevăzute la art. 2 sunt obligate să îi despăgubească pe militarii care au suferit din culpa unităţii un prejudiciu material în timpul îndeplinirii obligaţiilor militare şi în legături cu acestea."

În temeiul art. 249 din C. proc. civ., sarcina probei revine reclamantului ori în cauza dedusă judecăţii acesta nu a făcut dovada îndeplinirii niciuneia dintre condiţiile prevăzute de art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998.

Astfel, instanţa de fond, în mod corect, a reţinut că procedura recuperare a sumei datorate de către recurentul-reclamant se realizează potrivit O.G. nr. 121/1998 şi I.m.a.i. nr. 114/2013, dispoziţiile acestora servind pentru realizarea cercetării administrative. În sarcina recurentului-reclamant s-a stabilit răspunderea materială având în vedere dispoziţiile din Legea nr. 360/2002, O.m.a.i. nr. 665/2008 şi O.m.a.i. nr. 1122/2006.

Astfel, recurentul-reclamant s-a obligat să îndeplinească serviciul timp de 10 ani potrivit angajamentului nr. x din 27.09.2017, însă nu a respectat această obligaţie.

În concluzie, decizia de imputare conţine suficiente elemente de fapt şi de drept ce:argumentează şi susţin antrenarea răspunderii materiale a recurentului-reclamant, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia "dreptul la acţiune privind solicitarea de despăgubiri prin capătul 4 de cerere nu este prescris", este nefondată.

În speţă, paguba s-a produs la data de 05.08.2014, dată la care recurentului i-au încetat raporturile de serviciu, nicidecum la data de 01.12.2009 (data absolvirii cursurilor Şcolii de agenţi de Poliţie) cum susţine recurentul.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului potrivit căreia" angajamentul de plată nu poate fi calificat drept un act juridic", aceasta este de asemenea nefondată. Natura angajamentului semnat de către recurent nu are valoarea unui angajament de plată reglementat de art. 79 alin. (1) din Instrucţiunile M.A.I. 114/2013, ci acesta a fost asumat în temeiul art. 28 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, potrivit căruia "candidaţii admişi în instituţiile de formare iniţială ale Ministerului Afacerilor Interne ori cei pregătiţi pentru nevoile ministerului în instituţii de învăţământ din ţară sau străinătate, pentru care ministerul suportă cheltuieli aferente şcolarizării, sunt obligaţi să încheie angajamente până cel mai târziu la data începerii cursurilor", perioada pentru care se încheie angajamentul fiind de 10 ani.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de A. împotriva încheierii din 5 aprilie 2017 şi sentinţei nr. 139 din 21 iunie 2017 ale Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 noiembrie 2019.