Retrocession of expropriated property: strict limitation of compensation claims to the original petition scope and exclusion of demolished structures under O.U.G. 94/2000

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Patriarhia Română a chemat în judecată pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România solicitând anularea Deciziei nr. 6421/17.11.2016 emisă de pârâtă şi constatarea calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtei la soluţionarea cererii de retrocedare prin emiterea unei decizii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, atât pentru imobilul teren cât şi pentru construcţiile care nu mai pot fi restituite în natură.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1987 din 29 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Patriarhia Română ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1987 din data de 30.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal recurenta-reclamantă Patriarhia Română a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Susţine recurenta că în adresa nr. x, a făcut vorbire doar de imobil şi de terenul aferent acestui imobil, nicidecum nu a făcut referire la contrucţiile de pe acest teren, demolate după expropiere.

Considerentele pentru care prima instanţă a apreciat că recurenta nu se mai află în termen pentru a-şi preciza, prin adresa nr. x/10.10.2016 obiectul cererii iniţiale înregistrată la intimat sub nr. x/01.11.2005 sunt neîntemeiate.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului Examinând legalitatea hotărârii recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recusul este nefondat, în limitele şi pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce reglementează ipoteza când " hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", invocat de asemenea de către recurenta- reclamantă, Înalta Curte analizând cererea de recurs nu a putut decela critici care să corespundă acestui motiv de casare, apreciind astfel că a fost invocat doar formal de către parte, motiv pentru care hotărârea de fond nu va fi analizată şi din această perspectivă.

Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acesta este neîntemeiat, în considerarea următoarelor argumente.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea cererii de retrocedare prin emiterea unei decizii de acordare de măsuri reparatorii - despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, atât pentru teren cât şi pentru construcţiile care nu mai pot fi restituite în natură.

Din cuprinsul cererii ce face obiectul prezentului litigiu, rezultă că nu au fost invocate motive legate de soluţia de respingere a cererii nr. x/1.11.2005 pentru construcţiile care nu mai pot fi restituite în natură.

Prin Decizia contestată s-a respins propunerea acordării de măsuri compensatorii, aceasta nefiind posibilă deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu pct. 3 din Normele metodologice corespunzătoare articolului menţionat,construcţiile demolate nu fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000.

În acest context, corect a fost soluţionată cererea în raport de limitele învestirii acesteia, întrucât actul de învestire a comisiei este cererea adresată acesteia, în care este menţionat obiectul acesteia, iar nu corespondenţa transmisă de comisie.

Prin urmare, în ceea ce priveşte obiectul cererii de retrocedare, cererea de despăgubire putea fi modificată sau completată doar în intervalul de timp prevăzut de lege pentru depunerea cererii, interval care era împlinit la data depunerii precizărilor de către recurenta-reclamantă.

Astfel, prin Decizia nr. 6421/17.11.2016 a fost soluţionată cererea de retrocedare nr. x/1.11.2005, având în vedere obiectul acesteia. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. recursul de faţă va fi respins ca nefondat, nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de Patriarhia Română împotriva sentinţei nr. 1987 din 29 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 noiembrie 2019.