Intercounty transport schedule modification denied for failure to meet statutory 30-minute departure interval; appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.02.2016, astfel cum a fost precizată în şedinţa publică din 15.11.2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, solicitând anularea parţială a Metodologiei privind modificarea programului de Transport interjudeţean 2013-2019, şi anume a punctului 2 şi a pct. 4 şi 5 din Anexa nr. 1 la Metodologie, să se constate ca solicitarea lor îndeplineşte condiţiile legale pentru modificarea programului de transport prin suplimentarea programului existent cu noi curse pe codul de traseu 2205 Reşiţa - Timişoara, introducerea acestor curse suplimentare în programul de transport şi atribuirea acestor curse în condiţiile legii.

Pârâta Autoritatea Rutieră Română-ARR a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia litispendenţei, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În motivarea excepţiei litispendenţei, pârâta a arătat că reclamanta a introdus la data de 26.04.2016, la Curtea de Apel Bucureşti, acţiunea ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi ca în prezenta cauză.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4030 din 13 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, ca neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.

2.2. În motivarea căii de atac, recurenta reclamantă susţine că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei, instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 61 alin. (1) lit. i) din OMTI nr. 980/2011, respingând capătul1 de cerere reţinând că dispoziţiile anterior menţionate stabilesc posibilitatea şi nu obligaţia ARR de a modifica programul de transport interjudeţean.

A mai susţinut recurenta că instanţa de fond prin hotărârea recurată a apreciat că refuzul intimatei-pârâte este unul justificat, reţinând că dispoziţiile art. 61 alin. (1) lit. i) din OMTI nr. 980/2011 au fost interpretate în mod corect, având în vedere interpretarea gramaticală, cea sistematică şi ţinând seama de voinţa legiuitorului.

În opinia recurentei, instanţa de fond a preluat în totalitate apărarea ARR din întâmpinare, făcând o interpretare gramaticală a cuvântului staţii şi staţiile.

Totodată, recurenta menţionează că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. deoarece nu a motivat şi nu s-a pronunţat pe capătul 3 din acţiune privind introducerea curselor solicitate în programul de transport şi atribuirea acestora în condiţiile legii.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă susţine casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, considerând că, instanţa de fond nu s-a pronunţat pe capătul 3 din cererea de chemare în judecată.

Recurenta reclamantă afirmă că judecătorul fondului şi-a fundamentat soluţia exclusiv pe baza argumentelor pârâtei, fără a analiza şi motivele de nelegalitate invocate de reclamant precum şi probatoriul administrat în cauză, în ansamblul său.

Subliniază Înalta Curte că motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. este incident atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Faptul că instanţa a preluat unele dintre argumentele unei părţi, pe care le-a considerat pertinente, nu duce la concluzia că instanţa nu a făcut o apreciere proprie a susţinerilor părţilor şi o analiză a probelor administrate. Pentru a se concluziona în sensul incidenţei art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în ipoteza menţionată de recurenta reclamantă, este necesar ca ansamblul hotărârii să ateste nerespectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., adică lipsa considerentelor, ipoteză ce nu se regăseşte în situaţia în care instanţa preia argumentele uneia din părţi, considerându-le pertinente şi concludente.

Or, rezultă din considerentele hotărârii faptul că instanţa a procedat la o analiză proprie a argumentelor evocate de reclamant în susţinerea criticilor sale la adresa actelor deduse judecăţii, a analizat probele administrate şi a dezlegat fondul cauzei, context în care critica grefată pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondată.

Faţă de acestea, urmează a se constatata neîntrunirea motivului de recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Referitor la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând recursul de faţă, Înalta Curte constată că este nefondat, hotărârea criticată reflectând corecta aplicare a dispoziţiilor art. 62 lit. a) din OMTI nr. 980/2011.

Recurenta susţine că este operator de transport rutier de persoane ce deţine licenţa de traseu seria x nr. x pe traseul interjudeţean 2205 Reşiţa - Timişoara şi prin cererea din data de 11.05.2015 a solicitat în temeiul O.G. nr. 27/2011 şi OMTI nr. 980/2011, introducerea de noi curse pe traseul interjudeţean 2205 Reşiţa-Timişoara, respectiv a unui număr de 2 curse conform graficului de circulaţie. Prin adresa nr. x/17.09.2015, recurentei i s-a comunicat faptul că solicitarea nu respectă prevederile art. 61 alin. (1) lit. a) pct. i din OMTI nr. 980/2011 cu modificările ulterioare.

Recurenta a susţinut că Metodologia privind modificarea programului de transport interjudeţean, la pct. 2 introduce condiţii suplimentare care nu se regăsesc în art. 61 alin. (1) lit. a) pct. i din OMTI nr. 980/2011, condiţii suplimentare care ar fi permis intimatei eliminarea solicitării recurentei de modificare a Programului de transport interjudeţean prin suplimentarea cu noi curse a traseului interjudeţean 2205 Reşiţa-Timişoara.

Astfel, în vederea asigurării unui mediu concurenţial normal între operatorii de transport rutier care efectuează curse/trasee din programele de transport persoane prin servicii regulate, cererea reclamantei a fost verificată şi analizată prin corelarea graficului de circulaţie propus cu celelalte trasee din Programul de transport interjudeţean 2013-2019 şi din Programul de transport judeţean 2014-2019, rezultând că nu se respectă un decalaj de minimum 30 de minute între plecările din staţii/autogările capete de traseu".

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. (1) lit. a) din OMTI nr. 980/2011, "programul de transport interjudeţean se poate modifica anual în luna septembrie, la data stabilită de Autoritatea Rutieră Română, la cererea operatorului de transport rutier deţinător al licenţei de traseu pentru traseul respectiv, astfel: (i) introducerea de noi curse pe un traseu existent în programul de transport - numai în condiţiile în care se respectă un decalaj de minimum 30 de minute între plecările din staţii/autogările capete de traseu, situate în aceeaşi localitate".

La pct. A.2. din "Metodologia privind modificarea programului de transport interjudeţean 2013-2019 în perioada de valabilitate a acestuia" se prevede că "solicitarea va fi analizată, conform graficului de circulaţie anexat, numai în situaţia în care este justificată (există solicitări din partea călătorilor, administraţiei publice locale etc)".

Suplimentarea numărului de curse este indisolubil legată de stabilirea programului de transport pe traseul interjudeţean respectiv, fiind necesară corelarea cursei noi cu cele deja existente.

De altfel, din interpretarea gramaticală a normei, rezultă cu evidenţă faptul că raţiunea legiuitorului a fost aceea de asigurare a decalajului plecărilor din staţii (opriri intermediare pe traseu) şi din autogările capete de traseu, iar nu numai din acestea din urmă, de vreme ce substantivul "staţii" nu apare, la rândul său, articulat.

Scopul evident este acela de preluare optimă, ritmică, a călătorilor, fără suprapuneri de curse în unele staţii (ceea ce ar lipsi de justificare suplimentarea numărului de curse).

Prin urmare, instanţa a interpretat corect norma legală aplicabilă.

Pe de altă parte, solicitantul la care se referă legiuitorul este un operator de transport rutier deja "deţinător al licenţei de traseu pentru traseul respectiv".

Deci, distinct de modificarea programului de transport interjudeţean aflat în derulare, în etapa anunţării noului program pentru care se organizează licitaţie în vederea atribuirii licenţelor de traseu, legiuitorul a reglementat şi posibilitatea modificării ulterioare atribuirii licenţelor, când operatorul care deţine deja licenţă de traseu solicită majorarea numărului curselor (mijloacelor de transport care s-au dovedit insuficiente pentru deservirea tuturor pasagerilor de pe acel traseu).

În concluzie, nu pot fi reţinute susţinerile recurentei cu privire la faptul că ARR nu a dat curs solicitării acesteia, ci cu exces de putere a emis un refuz, în condiţiile în care, urmare analizei solicitării S.C. A. S.R.L. şi a propunerilor de grafice de circulaţie pentru noile curse pe traseul interjudeţean 2205 Reşiţa-Timişoara sub aspectul decalajului de 30 de minute prin raportare la toate situaţiile intermediare de pe parcursul traseului, cât şi la autogările capete de traseu, situate în aceeaşi localitate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 61 alin. (1) lit. a) pct. i din OMTI nr. 980/2011, a rezultat faptul că recurenta nu îndeplineşte condiţiile impuse de dispoziţiile art. 61 alin. (1) lit. a) pct. i din OMTI nr. 980/2011, corroborate cu dispoziţiile art. 37 şi art. 6 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 27/2011, precum şi cu cele ale art. 16 din OMIRA nr. 353/2007 cu modificările ulterioare.

Ca atare, hotărârea instanţei fondului, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, este la adăpost de critică, astfel că recursul de faţă va fi respins ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 4030 din 13 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 noiembrie 2019.