Applicability of administrative penalty provisions to civil court judgments: exclusion of civil enforcement from contencios-administrative sanctions

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. - Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, în conformitate cu art. 24 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la emiterea deciziei şi titlului de despăgubire.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa nr. 364 din 19 iulie 2019 a respins excepţiile invocate ca neîntemeiate şi a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Reclamanta A. a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 364 din 19.07.2019, pentru motive ce pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O primă critică se referă la faptul că instanţa de fond şi-a argumentat soluţia pronunţată prin luarea în considerare a Deciziei nr. 811A/23.11.2016, care a avut ca obiect anularea Deciziei de Invalidare nr. 1260/22.05.2014.

Se susţine că amendarea Preşedintelui CNCI a fost decisă de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3597 din 20.05.2012, irevocabilă prin Decizia nr. 5909/19.12.2013.

În opinia recurentei, instanţa de fond în mod eronat a făcut aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 165/2013.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Reclamanta din prezenta cauză a solicitat instanţei să facă aplicarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 în sensul de a se aplica o amendă de 20% pe zi de întârziere în emiterea deciziei şi titlului de despăgubire.

Prin sentinţa recurată instanţa ce a soluţionat fondul cauzei, în mod corect a respins acţiunea reclamantei, în considerarea faptului că textul art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu se aplică hotărârilor pronunţate de instanţele civile.

Astfel, dispoziţiile art. 25 din Legea contenciosului administrativ prevăd că instanţa de executare este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ), instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, iar, prin raportare la sentinţa civilă nr. 299/10.03.2015, pronunţată de Tribunalul Bucurcşti, secţia a V-a civilă, modificată prin decizia civilă nr. 811 A/23.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşlr, secţia a lll-a civilă, solicitarea recurentei A., de aplicare a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi primită.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 reiese cu evidenţă că acesta este aplicabil doar în cazul titlurilor executorii reprezentate de hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de contencios administrativ, iar nu de alte instanţe.

Or, în cauza de faţă recurenta se prevalează de existenţa unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de o instanţă de drept civil, astfel că dispoziţiile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente.

În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale recurentei din cuprinsul cererii de recurs se reţin următoarele.

Intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a pus în executare sentinţa civilă nr. 3597/29.05.2012, pronunţată de Curtea de Apoi Bucuroşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, în şedinţa din data de 22.05.2014, intimata a dispus emiterea pe numele recurentei A. Deciziei nr. 1260/22.05.2014, de invalidare a Dispoziţiei Primăriei Comunei Zărneşti nr. 35/11.04.2003, prin care Primarul Comunei Zărneşti propusese acesteia acordarea de măsuri reparatorii estimate de notificatoare la suma la 1.119.921.093 RON.

În ceea ce priveşte emiterea unei decizii de invalidare, în executarea unei hotărâri judecătoreşti prin care intimata a fost obligată la emiterea unui titlu de despăgubire, se reţin următoarele.

Intimata a soluţionat dosarul recurentei în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013, în condiţiile în care, "odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, obligaţiile de emitere a titlurilor de despăgubire sunt obligaţii imposibil de executat, întrucât titlul de despăgubire nu mai există potrivit noilor reglementări".

Mai mult decât atât, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, constând în aplicarea sancţiunilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, deciziile de invalidare, acte administrative individuale în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) prima teză din Legea nr. 554/2004, sunt exceptate de la controlul instanţelor de contencios administrativ întrucât ne găsim în ipoteza recursului paralel reglementat de art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ, câtă vreme prin art. 35 din Legea nr. 165/2013 s-a instituit o procedură specială de contestare, derogatorie de la calea contenciosului administrativ.

Prin urmare, instanţa de contencios administrativ nu poate să procedeze în acest cadru procesual la analiza deciziilor de invalidare, în caz contrar fiind nesocotite dispoziţiile art. 5 alin, (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Aşadar nu se poate stabili nici dacă intimata-pârâtă a acţionat în mod culpabil, condiţie indispensabilă pentru atragerea răspunderii prevăzute de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, în raport de împrejurările concrete ale speţei de faţă, dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi aplicate, remediile si sancţiunile, în ipoteza constatării de către jurisdicţia civilă a nesocotirii de către autoritatea părâtă a principiilor fundamentale invocate de reclamantă în acţiunea introductivă, fiind tot de natură civilă.

În acest context, instanţa de fond în mod corect a apreciat că solicitarea reclamantei-recurente de aplicare a unei amenzi în sarcina preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor este nefondată.

ppFaţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs analizate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 364 din 19 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 noiembrie 2019.