Contestație în anulare privind plata sultei respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa greșelii materiale

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea depusă pe rolul acestei instanţe la data de 24 octombrie 2018 contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 374 din 5 februarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., apreciind că dezlegarea dată recursului este rezultatul unui erori materiale.

In motivarea cererii s-a arătat că instanţa de recurs a încălcat dispoziţiile art. 208 alin. (2) din C. proc. civ., in condiţiile in care nu a reţinut prin decizia atacată că intimatele nu au depus întâmpinare.

A arătat contestatorul că hotărârea a nesocotit dispoziţiile art. 426 alin. (5) din C. proc. civ., in condiţiile in care aceasta nu a fost semnată şi redactată in termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

A susţinut contestatorul că, potrivit dispoziţiilor art. 504 alin. (2) din C. proc. civ., contestaţia este admisibilă, întrucât prin decizia nr. 3188/2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, instanţa era obligată să trimită cauza spre judecare Tribunalului Brăila, pentru soluţionarea cererii de intervenţie principală.

In conformitate cu dispoziţiile art. 508 alin. (3) din C. proc. civ. s-a solicitat admiterea acţiunii şi obligarea intimatei B. la plata retroactivă a sumei de bani stabilită cu titlu de sultă.

Apărările intimatului.

Prin întâmpinarea depusă la data de 15 mai 2019, intimata Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a solicitat respingerea contestaţiei in anulare, ca inadmisibilă, cererea neîncadrându-se in cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) lit. 2 din C. proc. civ.

Intimata B., a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei in anulare.

Hotărârea instanţei de recurs.

Prin decizia nr. 374 din 5 februarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2016 a fost respins recursul declarat de intervenientul A. împotriva deciziei civile nr. 3188/2017 din 21 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ.: Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În accepţiunea textului de lege menţionat, motivul de contestaţie referitor la săvârşirea unei greşeli materiale în dezlegarea recursului are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În acest sens, doctrina şi jurisprudenţa constantă în materie a statuat că prin eroare materială ca temei al unei contestaţii în anulare se înţelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara şi, pentru verificarea acestor situaţii nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speţă, nu ne aflăm într-o asemenea situaţie în care instanţa de recurs, prin decizia contestată, conturând presupusa greşeală materială, contestatorul a susţinut, în esenţă, că aceasta ar consta în omisiunea instanţei de recurs de a reţine imprejurarea că la dosar nu au fost depuse întâmpinări şi respectiv, neredactarea in termen a deciziei, aspecte care in mod evident nu se încadrează în textul de lege invocat de contestator.

Referitor la modalitatea de soluţionare a cererii de inervenţei, arată Inalta Curte că în doctrina relevantă procesual civilă, sintagma "greşeală materială" a fost analizată prin opoziţie cu greşeala de judecată, subliniindu-se că vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situaţii în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

Se constată, astfel că eroarea materială invocată de contestator nu se circumscrie prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., de natură să justifice contestaţia în anulare pendinte.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate.

Faţa de cele arătate, Curtea, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 374 din 5 februarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.