Constitutional exception regarding pension law rejected for lack of nexus with case resolution; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.09.2018, contestatorii A. şi B. au formulat contestaţie în anulare împotriva Hotărârii nr. 4437/12.09.2018, prin care au solicitat admiterea căii extraordinare de atac potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 397/2013.

În motivarea contestaţiei, au arătat că dezlegarea dată recursului este rezultatul a 5 (cinci) erori materiale, motiv de anulare cf art. 503 alin. 2 pct. 2 din C. proc. civ.

La dosarul Curţii de Apel Bucureşti contestatorii A. şi B. au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României, invocând excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 284 alin. (6) din Lg nr. 1/2011 fată de prevederile art. 16 (1) si art. 41 (1) din Constituţie, deoarece s-a încălcat principiul egalităţii de tratament.

Hotărârea recurată

Prin decizia civilă nr. 772 din 15 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, ca fiind inadmisibilă.

A fost respinsă excepţia nulităţii întâmpinării invocată de contestatori, ca fiind neîntemeiată.

S-a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimată prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiată.

A fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorii-reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 4437/12.09.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016,ca fiind neîntemeiată.

Recursul

Împotriva acestei hotărâri contestatorii - reclamanţi A. şi B. au declarat recurs, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi în rejudecare, modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011

In susţinerea motivelor vizând excepţia de neconstituţionalitate s-a arătat că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, conform art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât, conform probelor de la dosar, instanţa a ignorat temeiul de drept şi a respins nelegal excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284 alin. (6) din Lg nr. 1/2011 fată de prevederile art. 16 alin. (1), (34) alin. (1) si art. 41 din Constituţie, deoarece s-a încălcat principiul egalităţii de tratament.

Prin completarea la motivele de recurs s-a solicitat casarea deciziei atacate în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., arătându-se că instanţa nu a fost alcătuită cu judecătorii stabiliţi în mod aleatoriu.

Totodată, s-a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., iar instanţa de recurs a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti refuzând trimiterea dosarului către Curtea Constituţională, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

In ceea ce priveşte motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., au arătat recurenţii că instanţa a respins nelegal excepţia de neconstituţionalitate a art. 284 alin. (6) din Lg 1/2011, întrucât, deşi s-a pronunţat decizia Curţii Constituţionale nr. 397/2013, ISMB nu întocmeşte dosare de pensionare pentru limită de vârstă şi pensionarii sunt reîncadraţi ca titulari fără concurs conform acestor dispoziţii.

La momentul intrării în vigoare a DCC nr. 397/2013 pensionarii care au primit fără concurs post de titular trebuiau pensionaţi şi înlocuiţi cu profesori activi care au dat concurs şi au avut medie de titular, dar nu au primit post de titular.

Apărările intimatului

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a invocat inadmisibilitatea recursului, raportat la dispoziţiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea pronunţată în contestaţie în anulare, este definitivă, în aceleaşi condiţii ca şi hotărârea atacată.

A invocat, în subsidiar, nulitatea recursului, raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 489 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., având în vedere că prin cerea de recurs nu au fost indicate motivele de nelegalitate ale sentinţei atacate.

Pe fondul recursului, a arătat intimatul că în mod corect instanţa a considerat că nu este îndeplinită condiţia ca excepţia de neconstituţionalitate să aibă legătură cu fondul cauzei, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Analizând cu precădere excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului invocate de intimat prin întâmpinare, Inalta Curte reţine netemeinicia acestora.

Se constată că, indiferent de cadrul procesual în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate şi de stadiul procesual, dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 dau dreptul părţilor de a exercita calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel că împrejurarea că hotărârea curţii de apel este definitivă potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., nu are nicio relevanţă.

In ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate a deciziei atacate, constată Inalta Curte că, strict formal, recursul a fost încadrat în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1,2, 3, 4 şi 8 din C. proc. civ., conformitatea aspectelor invocate cu cazurile de casare reprezintă, în realitate, aspecte care vizează fondul recursului şi vor fi tratate ca atare în cele ce succed.

Reţine Inalta Curte de Casaţie că legiuitorul, reglementând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 2 din C. proc. civ., nu a avut în vedere modalitatea de compunere a completului de judecată prin prisma membrilor acestuia, ci a compunerii cu numărul de judecători prevăzut de legea de organizare judiciară.

Cum, în cauză, contestaţia în anulare a fost formulată împotriva unei decizii pronunţate de curtea de apel în recurs, în mod corect, cauza a fost soluţionată de un complet compus din trei judecători, cu respectare principiului repartizării aleatorii.

In ceea ce priveşte cazul de casare circumscris prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., se reţine că textul de lege impune obligativitatea invocării excepţiei necompetenţei materiale sau teritoriale în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacată, în caz contrar, motivul de recurs neputând fi primit.

Prin sintagma "depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti" (art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.) se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera autorităţii executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituţie sau de legile organice, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile unor altor organe aparţinând unei alte autorităţi constituite în stat, or, temeiul prezentului recurs este reprezentat de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, care stabilesc procedura de sesizare a Curţii Constituţionale, stabilind competenţa instanţei de a analiza admisibilitatea cererii.

Prin urmare, şi acest motiv de casare va fi respins ca nefondat.

Verificând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. soluţia pronunţată de către prima instanţă, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea 47/1992 modificată şi republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial.

Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În raport de dispoziţiile legale expuse, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate,

Prima instanta a considerat că nu este indeplinită în cauză condiţa ca textul de lege a căror neconstituţionalitate se solicită a se constata să aibă o legătură în concret cu soluţionarea cauzei.

Înalta Curte constată că "legătura cu soluţionarea cauzei" priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa în procesul pendinte.

Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune existenţa unei posibilităţi directe de a influenţa soluţia ce se va pronunţa în cauză.

In ceea ce priveşte legătura dintre textul de lege criticat pentru motive de neconstituţionalitate, cu soluţionarea litigiului, instanţa reţine că excepţia a fost invocată în calea de atac a contestaţiei în anulare, în care se verifică admisibilitatea acesteia în raport de motivele invocate circumscrise cazului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Se observă, că recurenţii nu formulează critici de neconstituţionalitate a textelor de lege, ci critici asupra soluţiei adoptate de instanţa de recurs.

Faţă de toate aceste considerente expuse, Înalta Curte constată că nu s-a probat legătura dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate se cere a fi constatată cu soluţionarea cauzei, argumentele excepţiei reprezentând în fapt critici formulate împotriva soluţiei adoptate de instanţa de recurs.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că hotărârea recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile nulităţii şi inadmisibilităţii recursului invocate de intimatul - pârât Inspectoratul Şcolar al Municipiul Bucureşti.

Respinge recursul declarat de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 772 din 15 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.