Recovery of rural investment funding for apiculture: failure to prove personal farm management and proper use of funds under business plan

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamanta A. - Întreprindere Individuală în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 28.08.2015 privind proiecţia "Instalarea tânărului fermier A. pentru prima data în exploatatia apicola din comuna Brebu, judeţul Prahova", conform contractului de finanţare x/15.04.2014 - încheiat prin P.N.D.R. depuse în cadrul GAL Treimea Colinelor Brebu, Alunis, Varbilau pe Măsura 411.112 înregistrat sub nr. x/31.08.2015, anularea Deciziei nr. 39641/26.10.2015 de soluţionare a contestaţiei înregistrata la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale sub nr. x/05.10.2015 şi suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 28.08.2015 privind proiectul "Instalarea tânărului fermier A. pentru prima data în exploatatia apicola din comuna Brebu, judeţul Prahova" pana la soluţionarea definitiva a cererii ce are ca obiect anularea actului.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3569 din 16 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au fost respinse ca neîntemeiate cererea de anulare şi cererea de suspendare a executării privind pe reclamanta A. - Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

S-a dispus restituirea către reclamantă a cauţiunii în cuantum de 5.574 RON consemnată la dispoziţia instanţei, conform recipisei nr. x/13.09.2016 emisă de CEC Bank, precum şi a recipisei în original şi a chitanţei nr. x/13.09.2016, depuse la Registrul de valori al instanţei.

Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recursuri reclamanta A. - Întreprindere Individuală, atât în ceea ce priveşte cererea de suspendare cât şi soluţia asupra acţiunii în anularea actelor administrative, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta a dezvoltat următoarele critici faţă de soluţia adoptată de prima instanţă, indicând incidenta motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

- în ceea ce priveşte condiţia de a lucra mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, s-a arătat că expertul evaluator a verificat şi atestat la momentul depunerii cererii de finanţare îndeplinirea acestei condiţii;

- a susţinut recurentul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei prime nereguli din perspectiva argumentelor invocate de reclamanta, hotărârea fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

- referitor la neregula privind nedovedirea folosirii integrale a sprijinului financiar s-a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, incidente fiind în speţa sub acest aspect dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât deşi instanţa a reţinut că beneficiarul nu ar fi demonstrat ca cel puţin 30% din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, îmbrăţişează părerea pârâtei;

- cu privire la neregula referitoare la faptul ca reprezentantul beneficiarei nu si-ar desfăşura activitatea si nu ar coordona activitatea în cadrul exploatat iei sale apicole, s-a arătat că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008, care prevăd dreptul beneficiarului de a coordona activitatea fermei şi de a delega îndeplinirea uneia sau a mai multor activităţi specifice unei sau mai multor persoane;

- neregula constând în nerespectarea Ordinului MADR nr. 119/2011 în ceea ce priveşte reutilizarea plăcuţelor de indentificare a stupilor a apreciat recurenta că nu este întrunită, instanţa făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 5 alin. (5) şi art. 7 alin. (3) din ordin intrucât reutilizarea nu se referă la ataşarea plăcuţelor pe alte cutii, ci la imposibilitatea reimprimării unui alt cod de identificare a familiei de albine pe aceste plăcuţe;

- o alta critica a hotărârii recurate o reprezintă interpretarea in mod greşit a dispoziţiilor art. 17 si a art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce priveşte aplicarea principiului proporţionalităţii;

- s-a arătat că din înscrisurile depuse la dosar reiese faptul că suma de 39380,21 RON a fost utilizată pentru achiziţia unor bunuri şi materiale necesare activităţii în apicultură.

- în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării actelor administrative, s-a arătat că sentinţa a fost dată cu aplicarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004;

- referitor la condiţia cazului bine justificat s-a invocat inconsecvenţa instituţiei pârâte de interpretare diferită, în etape diferite, a actelor/faptelor ce ţin de semnarea şi executarea contractului de finanţare;

- condiţia pagubei iminente este îndeplinită, executarea obligaţiei de plată generând efecte imposibil de reparat.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 noiembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt relevante

În fapt, între pârâta AFIR, în calitate de autoritate contractantă şi reclamanta A. Întreprindere Individuală, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x/15.04.2014, având ca obiect acordarea finanţării Proiectului intitulat:

"Instalarea tânărului fermier A. pentru prima dată în exploataţia apicolă din comuna Brebu, judeţul Prahova" într-un cuantum de 178.840 RON (40.000 euro).

În baza scrisorii de misiune nr. 11.784/01.04.2015 s-a procedat la cercetarea proiectelor contractate, depuse pe măsura 411.112 (apicultura) GAL Treimea Colinelor Brebu-Alunis-Varbilau finanţate prin program FEADR.

Concluziile activităţii de verificare au fost următoarele:

- timpul lucrat de beneficiar cu cel puţin 12 luni înainte de instalare, în exploataţia B. 1.1 respectiv 4 ore/zi, nu reprezintă peste 50% din timpul de lucru;

- plăcutele de identificare a familiilor de albine au fost refolosite, fiind montate pe lăzi de stupi diferite, fapt constatat ca urmare a doua controale succesive, din data de 21.02.2014 şi respectiv din data de 02.04.2015;

- beneficiarul A., nu a făcut dovada folosirii sprijinului financiar primit pana în prezent, pentru procesul de producţie, modernizarea şi dezvoltarea fermei sale apicole;

- beneficiarul A. nu-şi desfăşoară şi nu coordonează activitatea în cadrul exploataţiei apicole pentru care a primit sprijinul financiar, contrar angajamentelor asumate prin contractul de finanţare.

O primă critică a sentinţei atacate formulată de recurent vizează cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cu privire la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra apărărilor proprii cu privire la prima neregulă, precum şi expunerea unor motive contradictoriii cu privire la demonstrarea folosirii sprijinului acordat.

Din perspectiva acestor critici, reţine Înalta Curte că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa şi să ofere toate garanţiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părţilor, cât timp raţionamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar şi în condiţiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

În privinţa lipsei motivelor pe care se întemeiază sentinţa recurată, este evident că o astfel de critică are un caracter neîntemeiat, hotărârea primei instanţe fiind amplu motivată, răspunzând chestiunilor de fapt şi de drept care au fost supuse judecăţii în faţa sa.

Totodată, criticile recurentului sub aspectul existenţei unor motive contradictorii sunt pur formale, judecătorul fondului argumentând de ce a considerat că nu are relevanţă procentul din ajutor utilizat pentru proiect, în condiţiile nerespectării planului de afaceri.

Prin urmare, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului în privinţa criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Critica sentinţei atacate vizând greşita aplicare a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

In cadrul acestui motiv de recurs, recurentul solicită Înaltei Curţi reaprecierea situaţiei de fapt reţinută de prima instanţă, argumentele susţinute fiind aceleaşi cu cele din acţiunea introductivă de instanţă.

Asa cum s-a arătat, sentinţa atacată este amplu motivată, fiind analizate punctual neregulile constate de organul de control, considerentele primei instanţei însuşite şi de către Înalta Curte, nemaifiind reluate în prezenta hotărâre.

In analiza acestui motiv de recurs, instanţa de control judiciar se va limita potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 la verificarea conformităţii hotărârii cu regulile de drept aplicabile.

Intimata reclamantă a obţinut finanţarea pentru un proiect în cadrul Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri" având ca obiective generale îmbunătăţirea şi creşterea competitivităţii sectorului agricol prin promovarea tinerilor fermieri şi sprijinirea procesului de modernizare printr-o utilizare mai bună a factorilor de producţie. (dosar fond).

Obiectivul specific urmărit de solicitant este creşterea veniturilor exploataţiilor conduse de tinerii fermieri şi a volumului producţiei destinate comercializării pentru ca exploataţia apicolă să devină viabilă din punct de vedere economic.

Conform planului de afaceri din cei 40.000 de euro primiţi de solicitant, 12.095 de euro urmau a fi folosiţi pentru achiziţionarea de stupi populaţi şi utilaje apicole noi, iar diferenţa de 27.905 euro urma a fi folosită în procesul de producţie pentru modernizarea şi dezvoltarea fermei, pentru rame din lemn de brad, generator de curent, faguri şi deplasările în procesul pastoral.

Constată Înalta Curte, că deşi împrejurarea că beneficiarul a desfăşurat anterior activităţi în domeniul agricol în cadrul fermei B. de doar 50 % din timpul de lucru (4 ore/zi) şi nu de "mai mult de 50%" cum prevede Ghidul solicitantului, luată izolat, ar putea fi considerată ca o apreciere excesivă, aceasta însă, coroborată cu împrejurarea că beneficiarul nu prestează efectiv nicio activitate apicolă, delegând pe o altă persoană, conduc la concluzia că scopul măsurii 112 nu a fost atins.

Aşa cum prima instanţă, corect a reţinut, finanţarea vizează sprijinirea unui tânăr fermier care să dezvolte acest domeniu si nu delegarea tuturor activităţilor către cumnatul său, C., în condiţiile în care recurentul reclamant are un alt loc de muncă cu normă întreagă în cadrul S.C. D. S.R.L..

În ceea ce priveşte sumele de bani obţinute cu titlu de sprijin, de asemenea, apreciază Înalta Curte, că nu prezintă relevanţă utilizarea procentului de 30 % pentru investiţie, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat mai sus, aceste sume aveau o destinaţie clară asumată prin planul de afaceri, iar recurentul - reclamant nu a probat folosirea lor în acest sens.

Referitor la greşita aplicare, de către instanţa de fond, a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Ordinul MADR nr. 119/2011, privind excepţiile prevăzute de la obligaţia de fixare pe stupi a plăcuţelor de identificare, se reţine că, deşi reclamantul a invocat necesitatea mutării albinelor datorită lucrărilor de igienizare, nu a demonstrat în concret cerinţa obligatorie a acordării finanţării, respectiv, existenţa reală şi verificabilă a familiilor de albine.

Toate aceste aspecte reţinute în actul de control, coroborate, au condus la concluzia primei instanţe că scopul contractului de finanţare şi a măsurii 112 nu a fost atins.

In ceea ce priveşte critica privind nerespectarea principiului proporţionalităţii, reţine Înalta Curte că neîndeplinirea şi, implicit, nerespectarea obiectivelor propuse, în conformitate cu descrierea acestora în Planul de afaceri aprobat, parte integrantă din Cererea de finanţare, reprezintă o neregulă, în înţelesul art. 16 (1) din Anexa I care stabileşte că prin neregulă, în accepţiunea contractului, se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementărilor în vigoare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractului de finanţare, caz în care cheltuiala este neeligibilă şi are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţilor Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor şi a bugetului naţional.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în cazul înregistrării unei nereguli, definite la alin. (1), beneficiarul va restitui integral valoarea finanţării necuvenite primite de partea autorităţii contractante.

Totodată, conform art. 11 alin. 3 din Anexa I la contractul de finanţare, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei, precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte nu corespund realităţii, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti.

Faţă de prevederile de mai sus, în mod corect s-a constat că în speţă neregula afectează întregul proiect finanţat, fiind incidente dispoziţiile cu privire la încetarea contractului şi restituirea sumelor acordate cu titlu de finanţare nerambursabilă.

Având în vedere argumentele expuse în cadrul verificării acţiunii în anularea actului, Inalta Curte constată netemeinicia recursului vizând soluţia dată asupra cererii de suspendare, soluţia primei instanţe fiind legală, nefiind probată existenţa cazului bine justificat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) şi 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile de recurs formulate de recurenta-reclamantă A. - Întreprindere Individuală împotriva sentinţei civile nr. 3569 din 16 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.