Prescription and forfeiture deadlines for administrative court challenge to non-issuance of distinction award order

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, să elibereze Ordinul de acordare a premiului în bani aferent distincţiei "B." (clasa II), în conformitate cu listele validate şi înaintate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş, prin adresa nr. x/30.09.2010.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 426 din 19 decembrie 2016, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, invocată prin întâmpinare.

Totodată, a admis excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune, invocată prin întâmpinare, şi a respins, ca prescrisă, acţiunea formulate de reclamanată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în privinţa soluţiei de respingere a acţiunii ca prescrisă, a declarat recurs reclamanta A., invocând prevederile legale incidente, cu referire la art. 113 din Legea nr. 128/1997, respectiv art. 5, 6 şi 13 din Ordinul nr. 5435/2006.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că a fost îndeplinită întrega procedură privind acordarea distincţiilor de către pârâtă, iar refuzul acesteia de a elibera ordinul solicitat este unul nejustificat, întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin şi nu a procedat la verificarea listelor validate şi transmise de către Inspectorat.

Totodată, contrar celor reţinute de prima instanţă, a considerat că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, scopul final care se urmăreşte prin emiterea ordinului în discuţie este plata unor drepturi băneşti, drepturi salariale, guvernate de prevederile art. 268 lit. c) din Codul muncii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea autorităţii pârâte să elibereze Ordinul de acordare a premiului în bani aferent distincţiei "B." (clasa II), în conformitate cu listele validate şi înaintate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş,

Curtea de Apel Cluj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi, totodată, a admis excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune şi, în consecinţă, a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că, potrivit art. 13 alin. (8) din Ordinul nr. 5435/2006, modificat prin Ordinul nr. 4140/2010, ordinul de acordare a acestei distincţii pentru anul şcolar 2009-2010 trebuia emis până la data de 30 octombrie 2010, data în raport cu care acţiunea a fost introdusă cu depăşirea termenelor de prescripţie şi decădere reglementate de art. 11 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

"Art. 11. - (1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".

În temeiul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".

În alin. (21) al aceluiaşi text de lege, se prevede că, "În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluţionare a plângerii prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluţionare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2)."

Conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.

În raport cu dispoziţiile legale menţionate, se reţine că termenul de sesizare a instanţei curge, pentru persoana care se consideră vătămată, în speţă recurenta-reclamantă, de la data de 30 octombrie 2010, data până la care trebuia soluţionată cererea acesteia privind emiterea ordinului de acordare a distincţiei B. pentru anul şcolar 2009-2010, cererea cu care autoritatea pârâtă a fost sesizată prin Adresa nr. x/30.09.2010, dar la care nu a răspuns.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Având ca reper data de 30 octombrie 2010, reprezentând data la care au expirat cele 30 de zile în care pârâta trebuia să soluţioneze plângerea reclamantei, respectiv să îi comunice un răspuns, se observă că sesizarea primei instanţe se putea realiza cel târziu la data de 30 aprilie 2011, respectiv la data de 30 noiembrie 2011, cum corect a reţinut şi judecătorul fondului.

Or, în cauză, se constată că demersul judiciar cu care recurenta-reclamantă a învestit Curtea de Apel Cluj a fost înregistrat la data de 17 mai 2016, depăşindu-se astfel cu mult termenul de prescripţie de şase luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, calculat de la data de 30 octombrie 2010, inclusiv termenul de decădere de un an reglementat de alin. (2) al acestui text de lege.

În fine, contrar susţinerilor recurentei, este de necontestat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi nu prevederile Codului muncii, acestea din urmă ar fi fost incidente doar în ipoteza emiterii unui ordin de salarizare, situaţie în care s-ar fi analizat respectivele drepturi,

Prin urmare, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 426 din 19 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 octombrie 2019.