Qualification as Securitate worker for restricting fundamental rights through political surveillance

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3503 din 14 noiembrie 2016, a admis acţiunea formulată de reclamant şi, în consecinţă, a constatat în privinţa pârâtului calitatea de lucrător al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul A., susţinând, în esenţă, că prima instanţă în mod greşit a reţinut îndeplinirea celor două condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu referire la cea de-a doua cerinţă prevăzută de textul de lege.

În esenţă, în raport cu cele reţinute de prima instanţă, recurentul face trimitere la definiţia termenilor: suprimare, îngrădire, imixtiune, apreciind că este necesară analiza activităţii sale, atât în ceea ce priveşte natura ei, dar mai ales efectele acesteia asupra existenţei urmăritului.

Astfel, a susţinut că activitatea desfăşurată în privinţa urmăritului nu a fost de natură să afecteze în nici un mod viaţa privată a acestuia, potrivit notei de constatare, această activitate fiind de natura unei discuţii cu o persoană terţă şi "dna S" şi ulterior de natura unor observaţii referitoare la cetăţenii străini cu care urmăritul intra în contact, notele informative rezumându-se la consemnări cu privire la identitatea şi conduita acestora şi doar în mod indirect la persoana în cauză.

Sub acest aspect, a precizat că nu au existat imixtiuni în viaţa privată a urmăritului, nefiind probe în acest sens.

În continuare, cu privire la activitatea realizată în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, recurentul a arătat că prima instanţă, sub acest aspect, a făcut o analiză detaliată a O.U.G. nr. 24/2008, mai exact a preambulului acest act, fără să indice presupusa modalitate în care l-ar fi terorizat pe urmărit.

De asemenea, prima instanţă a făcut trimitere la motivaţia adoptării acestui act normativ, situaţii în care nu se încadrează, prin urmare a arătat că sentinţa conţine aspecte care nu au legătură cu acesta sau care sunt eronate, motivarea fiind lacunară şi generală, contrară probatoriului.

Potrivit recurentului, în cauză are relevanţă faptul că nu a avut loc o cercetare abuzivă ori un derapaj de la respectarea drepturilor fundamentale ale omului, scopul său constând în respectarea atribuţiilor conform profesiei şi legislaţiei în vigoare la acea dată, făcând trimitere la jurisprudenţa în materie.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

3. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune vizând constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe recurentul-pârât.

Verificările au fost efectuate de Consiliu ca urmare a solicitării formulate în acest sens, de către petentul B., prin cererea nr. x/18.09.2014, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Recurentul-pârât figurează în dosarul x, vol. 2, la filele x; vol. 3, fila x, respectiv f. xv, 234, 235, 244-246.

Potrivit Notei de constatare nr. x/03.09.2015 şi înscrisurilor ataşate acţiunii (notele informative primite de pârât la 03.01.1975 şi 07.01.1975, raport informativ redactat şi semnat olograf de pârât la 25.12.1974, raport informativ redactat şi semnat olograf de pârât la 06.01.1974, pârâtul A. a fost angajat al fostei Securităţi, având calitatea de ofiţer operativ, cu gradul de locotenent major, în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Olt, Biroul III, cu atribuţii şi pe linie de Securitate.

În această calitate, recurentul-pârât a participat activ la urmărirea informativă a numitului B., acesta figurând în evidenţele securităţii ca fost condamnat politic, a trasat sarcini şi a instruit informatorii pentru obţinerea de date privind viaţa privată şi intenţiile urmăritului, cunoscut a avea relaţii cu cetăţeni străini şi interesat a părăsi Republica Socialistă România, informaţii pe care ulterior le-a trimis spre exploatare Serviciului de Informaţii Interne din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Olt.

Astfel, în urma contactării telefonistei de la C. din Slatina, pârâtul a aflat că domnul B. "în majoritatea timpului este nemulţumit, are impresia că este urmărit continuu de organele de stat,/.../este nemulţumit că nu a putut obţine paşaport să viziteze şi el măcar o ţară străină/.../", precum şi că "a avut relaţii cu un specialist american/.../ce acorda asistenţă tehnică la Uzina de Prelucrare a Aluminiului din Slatina".

Ca urmare, a exploatat informaţia către lt. D., în atenţia căruia se afla persoana urmărită, pentru documentarea cazului, pârâtul a solicitat investigaţii şi despre o serie de persoane care apăruseră ca relaţii ale urmăritului în urma interceptării corespondenţei acestuia.

În acest sens sunt adresele din data de 17.05.1974 . De asemenea, tot în cadrul supravegherii informative a petentului, lt. maj. A. a procedat şi la dirijarea reţelei informative din subordine. Astfel, colaboratorii E. şi F. au furnizat informaţii despre urmărit şi cetăţenii străini cu care acesta intra în legătură - x, vol. 3, fila x, 214.

Din conţinutul notelor informative întocmite şi al tuturor actelor depuse la dosar rezultă cu evidenţă că, în activitatea desfăşurată, recurentul-pârât a dispus supravegherea informativă a persoanei urmărite, fiecare dintre măsurile dispuse a avut drept scop preluarea şi utilizarea în scop informativ a unor date privind viaţa privată a celui vizat, încălcându-se concomitent dreptul acestuia la viaţă privată şi liberă circulaţie, garantate prin legile în vigoare şi la acea dată.

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului, scopul vizat, prin sarcinile trasate, nu era unul specific activităţii desfăşurate în deplină conformitate cu legea şi cu ordinele primite în exercitarea atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu.

Prima instanţă, analizând documentaţia depusă la dosar de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a reţinut, în mod corect, că prin activitatea sa, pârâtul a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Curtea de apel a soluţionat cauza pe baza înscrisurilor prezentate de reclamant, incluzând note de activitate aprobate de recurent şi rapoarte întocmite de acesta în perioada în care era ofiţer operativ.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care nu a contestat autenticitatea înscrisurilor, ci a susţinut doar că activitatea desfăşurată în perioada supusă analizei s-a circumscris sarcinilor de serviciu pe care acesta le-a avut de îndeplinit şi prin activităţile întreprinse nu a adus nicio atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că activităţile desfăşurate se încadrau în atribuţiile normale de serviciu care îi reveneau în calitate de ofiţer al Securităţii, fără să fi suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.

Contrar susţinerilor părţii, se constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că recurentul-pârât, în calitatea sa de ofiţer operativ, a întreprins măsuri în cadrul supravegherii informative privind dosarul x, avându-l ca titular pe petentul B., aşa cum se menţionează şi în Nota de constatare.

Persoana în cauză a fost supravegheată informativ, în acest scop, recurentul a aprobat notele de activitate, din care rezultă că persoana urmărită se află în atenţia organelor Securităţii.

Planul de măsuri, cât şi acţiunile întreprinse, de îndeplinire a acestuia, se încadrează în categoria activităţilor care au avut drept urmare îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Îngrădirea drepturilor în discuţie prin activităţile întreprinse de recurent s-a realizat tocmai prin instrumentarea dosarelor de supraveghere informativă deschise în privinţa urmăritului, semnalat cu atitudine ostilă ţării şi având legături cu cetăţeni străini, în vederea stabilirii activităţii acestuia şi atitudinii lui faţă de regim, a naturii relaţiilor acestuia cu diverse persoane, prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a persoanei urmărite, surse care au oferit date referitoare la viaţa privată a acestuia.

Înalta Curte constată astfel că înscrisurile depuse la dosarul de fond, al cărui conţinut este descris pe larg în sentinţa recurată, demonstrează cu prisosinţă acţiunile ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viaţa privată şi dreptul la libera circulaţie, prevăzute de art. 17, respectiv art. 12 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.

După cum rezultă din expunerea criticilor recurentului, acesta impută primei instanţe, în primul rând, că a pronunţat o sentinţă pe baza unei analize superficiale, iar nu a unor dovezi clare că a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat punctual elementele invocate de părţile litigante în dovedirea, respectiv combaterea implicării nemijlocite a ofiţerului de Securitate în instrumentarea dosarului persoanei urmărite şi încălcarea drepturilor fundamentale ale acestuia, făcând trimitere la înscrisuri din dosarul informativ, prin urmare nu a realizat o analiză superficială.

Măsurile luate de recurent cu privire la persoana urmărită se constituiau în mod evident în atingeri aduse drepturilor sus-menţionate, lipsind justificarea obiectivă care să le fundamenteze.

Nici trimiterile la jurisprudenţa invocată de recurent nu sunt pertinente, având în vedere că instanţa analizează îndeplinirea condiţiilor impuse de textul de lege incident raportat la fiecare cauză în parte, în funcţie de situaţia factuală, ceea ce contează fiind natura activităţilor desfăşurate în respectiva calitate şi finalitatea lor.

În fine, chiar prin prisma definiţiilor lingvistice a termenilor: suprimare, îngrădire şi imixtiune la care se raportează recurentul, măsura dispunerii de investigaţii asupra cercului de cunoscuţi ai persoanei urmărite, precum şi măsura dirijării informatorilor pe lângă urmărit şi anturajul acestuia, ambele dispuse din motive politice, care nu aveau legătură cu siguranţa naţională, reprezintă cel puţin o îngrădire, adică o restrângere a dreptului la viaţă privată, cum corect se susţine prin întîmpinarea formulată de intimatul-reclamant.

De altfel, pentru atribuirea calităţii de lucrător al Securităţii este suficientă dovedirea unei singure situaţii în care sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. a) din ordonanţa de urgenţă, or, în privinţa actelor întocmite de recurent ipoteza normativă se regăseşte cu evidenţă.

Înalta Curte apreciază că recurentul nu se poate apăra invocând contextul politic al vremii, natura muncii desfăşurate ori ordinele superiorilor, întrucât, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 s-a definit scopul reglementării ca fiind "continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist" care a desfăşurat, în special prin intermediul Securităţii "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale".

Curtea Constituţională a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor… contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti" şi că "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".

În consecinţă, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, iar judecătorul fondului a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, prin urmare hotărârea atacată respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 3503 din 14 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 octombrie 2019.